Ce cărţi să citim toamna asta?

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 75, aug 2012)

Coordonatori de colecţii, PR-işti, ba chiar directori editoriali au fost invitaţi, ca în fiecare vară, de revista Dilemateca să facă recomandări de lectură pentru această toamnă, titluri deopotrivă de la propriile edituri, dar şi titluri publicate de alţii. Iată recomandările venite din partea a opt edituri care au răspuns anchetei.

Denisa COMĂNESCU (humanitas.ro/humanitas-fiction) Eric-Emmanuel Schmitt, Concert în memoria unui înger (seria de autor "Eric-Emmanuel Schmitt", Humanitas Fiction, traducere de Simona Brînzaru). Putem interveni în schimbarea destinului nostru? Putem converti răul în bine? Mîntuirea poate fi ratată? Patru nuvele iluminînd patru-situaţii-limită în care personajele şi o criminală în serie aflată pe punctul de a se mărturisi, un marinar anunţat că tocmai i-a murit fiica, doi fraţi muzicieni dominaţi de orgoliu şi un cuplu prezidenţial în plină criză, toţi aceştia se confruntă cu alegerea dintre bine şi rău. Peste toţi planează discret umbra Sfintei Rita, patroana "cazurilor disperate". Excelent povestitor, Eric-Emmanuel Schmitt combină recursul la morală cu toleranţa, umorul, uneori negru, cu descrierile memorabile, ineditul situaţiilor cu finalul neaşteptat, într-un stil armonios şi concis. O lectură-terapie antistres. Foarte interesant şi jurnalul care a însoţit scrierea acestui volum, o pledoarie pentru reabilitarea nuvelei şi pentru depăşirea gîndirii binare. Lewis Carroll, Alice în Ţara din Oglindă (Colecţia "Arthur", Editura ART, traducerea prozei de Antoaneta Ralian, traducerea versurilor de Ioana Ieronim, ilustraţii de Irina Dobrescu). Pregătiţi-vă de o călătorie în miraculosul tărîm în care piesele de şah prind viaţă. O carte care ne repune în circulaţie rotiţele inteligenţei şi ale fanteziei. Iar ironia subtilă ivită la tot pasul ne trezeşte din letargia cotidiană ca o ploaie cu gheaţă în toiul verii. Bonus: o traducere plină de prospeţime, suculentă, cu găselniţe extrem de amuzante. O lectură-terapie anti-Alzheimer.

Oana DUMITRU (vellant.ro) Sînt două cărţi apărute vara aceasta la Bookfest care mi-au bîntuit vacanţa şi pe care le recomand mai departe cu avertismentul că vă vor frînge inima: Radu Vancu - Frînghia înflorită (Casa de editură Max Blecher) şi Catherine O'Flynn - Ce s-a pierdut (Vellant, traducere de Ciprian Şiulea). Amîndouă sînt despre moarte şi cum (încercăm să) ne împăcăm cu ea. În Frînghia înflorită fiecare poem începe aşa: "Ce-ţi spune unul dintre morţii tăi / cei mai dragi, cel mai iubit dintre morţi, / cînd te lasă inima să-l visezi:" Urmează un monolog obsedant, ascultat în vis, în care mortul cel mai drag (tatăl sinucis) îi vorbeşte înfiorător de frumos & dureros, fiului. Fiecare poem e dublat de un comentariu al autorului. Cel despre M. Ivănescu e memorabil. Ce s-a pierdut e o bijuterie de roman despre singurătate, vieţi irosite şi fantomele care ne bîntuie pînă le lăsăm să plece, totul ascuns sub o poveste poliţistă: dispariţia dintr-un mall britanic a unei fetiţe pe nume Kate, care visa să devină detectiv.

Claudia FITCOSCHI (cartearomaneasca.ro şi polirom.ro) Vara asta mi-am propus să citesc în special proză scurtă. Din două motive. Primul: au apărut volume de povestiri şi nuvele pe care nu am voie să le ratez. Exemplific imediat. Al doilea: deşi îmi place foarte mult proza scurtă, m-am surprins în ultima vreme citind mai ales romane. Astfel, pentru ce-a mai rămas din vara asta, am pus deoparte: volumul de debut al lui Philip Roth - La revedere, Columbus (Polirom, traducere de Ona Frantz), adică nuveleta care dă şi titlul volumului, şi încă cinci povestiri; Integrala prozei scurte a lui Truman Capote (Polirom, traducere de Constantin Popescu), unul dintre preferaţii mei; Singurătatea alergătorului de cursă lungă de Alan Sillitoe (Polirom, traducere de Ciprian Şiulea), adică nuvela din titlul volumului, cu care nu am mai avut răbdare - şi bine am făcut! -, dat fiind că mi-a plăcut mult şi ecranizarea lui Tony Richardson din 1962, dar şi alte cîteva povestiri pe care abia aştept să le descopăr. Cît despre romane, sînt restanţieră la doi dintre ruşii mei preferaţi: Vladimir Sorokin - Viscolul (Curtea Veche, traducere de Antoaneta Olteanu), şi Viktor Pelevin - Generation P (Curtea Veche, traducere de Luana Schidu).

Miruna MEIROŞU (curteaveche.ro) Vara simt că am o libertate totală în ceea ce priveşte timpul pentru lucrurile care îmi plac. Am început deja să recuperez din lecturile pe care le aveam de mai mult timp în plan, toate cărţi incitante. Aş recomanda, pentru început, romanul de debut al mexicanului Juan Pablo Villalobos - Fiesta în bîrlog (Curtea Veche, traducere de Horia Barna). Este o carte plină de ritm, colorată ca un sombrero, care te face să rămîi în atmosfera estivală. Perspectiva inocentă, plină de umor involuntar şi extrem de credibilă aparţine fiului unui traficant de droguri mexican, iar Villalobos compune această lume, aflată în afara legii, din elemente morale subtile, ale unui copil lipsit în aparenţă de capacitatea de a distinge între bine şi rău. Tot pentru vacanţă ar fi şi ultimul volum al trilogiei 1Q84 de Haruki Murakami (Polirom, traducere de Iuliana Oprina şi Florin Oprina), spre bucuria celor ce au citit anul trecut primele două volume şi erau curioşi, ca şi mine, să afle dezlegarea misterelor. Ei bine, dezlegarea aceasta vine şi nu prea, dar, în fond, lumea creată de Murakami trebuie acceptată ca atare şi savurată. Lectură plăcută!

Dana MOROIU (baroquebooks.ro) Ce ar fi să îndrăzniţi să deschideţi porţile unui imperiu al luxului? Şi să vă afundaţi în Luxomania? Autoarea, grafician de meserie, după ce a lucrat în domeniul publicităţii şi a rămas fără slujbă, ca un tribut adus crizei, a fost nevoită să accepte un post de vînzătoare într-unul dintre cele mai prestigioase magazine din lume, în centrul luxului parizian. Clienţii săi sînt miliardari ruşi, staruri, personalităţi politice, prinţese arabe sau moştenitori de imperii financiare. Charlotte vinde poşete de 22.000 de euro, pantofi de 11.000 şi tricouri de 895. Mereu cu zîmbetul pe buze. Bine aţi venit în universul tuturor exceselor, în împărăţia "puţinilor fericiţi", unde culoarea banilor maschează extrema solitudine. "Un mantou de vulpe, asortat cu o poşetă din piele de piton, de trei ori pe zi, cu un pahar mare de apă. Vă vor face să vă simţiţi mult mai bine, doamnă!" este reţeta descoperită de Charlotte spre liniştea clientelor sale pentru cîteva zile. Ca apoi să revină în forţă, luînd cu asalt bîlciul deşertăciunilor moderne. Edwige Martin - Luxomania (Baroque Books & Arts, traducere de Ioan Doru Brana). Şi acum vă propun să privim lumea altfel, deschizînd Porţile percepţiei prin măiestria lui Huxley, să retrăim frînturi dintr-o copilărie grăbită şi să revedem capodopere admirate mecanic, după ce am plătit un bilet şi le-am bifat conştiincios pe catalogul primit la intrarea în muzeu. O echilibristică pe graniţa fină dintre ficţiune şi non-ficţiune, o vrajă subtilă într-o picătură de mescalină: Aldous Huxley - Porţile percepţiei (Polirom, traducere de Mihai Moroiu).

Tiberiu STAMATE (edituraparalela45.ro) Vă propun doi poeţi adevăraţi: M. Ivănescu şi Leonid Dimov, primul - în convorbirile cu Gabriel Liiceanu, sub titlul Măştile lui M.I. (Humanitas), al doilea - în Opera poetică, vol. 3 (Paralela 45, ediţie alcătuită şi prefaţată de Ion Bogdan Lefter). Încă de la început am admirat curajul lui Gabriel Liiceanu de a-l intervieva pe foarte interesantul, dar năzurosul poet M. Ivănescu, recunoscînd în prefaţă că nu a purces la o asemenea îndrăzneaţă întreprindere fără a se fi documentat în prealabil - şi citează aici două cărţi de la Editura Paralela 45: Ivănescu 80 [sic!] şi Versuri alese. M. Ivănescu e un autor greu de prins în formula dialogului, indiferent de cît de pătrunzător îi e interlocutorul. La un moment dat, intrînd pe coarda lumească, îl întreabă de "stilul smuls", iar M. Ivănescu ne oferă tuturor, cu această ocazie, reţeta fericirii: "Aveam nevoie să ies din circuit. Probabil că în asta constă fericirea". Cît despre volumul 3 al operei lui Dimov, acesta întregeşte cu ultimele texte antume seria dedicată creaţiei sale poetice. Ceea ce îl plasează pe Dimov de "partea cealaltă" (ca să folosim o expresie emblematică a poetului Gellu Naum) a canonului modernist este dimensiunea culturală a operei sale, trăsătură care îl delimitează de mulţi dintre poeţii vremii. La fel ca M. Ivănescu, marele său congener, Dimov nu propune lumi fantastice - rod al imaginaţiei -, ci oferă viziuni revelatoare asupra nenumăratelor faţete ale realităţii "cunoscute". În fapt, ambii scriitori sînt în esenţă realişti, doar că între ei şi obiectul contemplaţiei se interpun miriade de ecrane culturale - de aici şi complexitatea lor poetică remarcabilă.

Bogdan-Alexandru STĂNESCU (polirom.ro) Nu pot citi niciodată mai puţin de cinci-şase cărţi în paralel. Excesul se datorează probabil zodiei în care am avut ghinionul de a mă naşte, a Gemenilor, zodie caracterizată, în afară de geniu şi sensibilitate artistică, de superficialitate şi de faptul că ne plictisim foarte uşor. Aşadar, cu cele ce urmează mă ocup acum: David Grossman - Cartea de gramatică interioară (Univers, traducere de Gheorghe Miletineanu), un roman care trebuie musai citit alături de Vezi mai jos: dragostea (Niculescu, traducere de Ioana Petridean şi Paula Marcu) şi Pînă la capătul pămîntului (Polirom, traducere de Ioana Petridean). Writing in the Dark (tot Grossman, eseuri încă netraduse la noi) - un volum genial de eseuri, cum la noi scriitorii nu prea fac, despre scris, citit şi, pe alocuri autobiografic. The Voyage That Never Ends, proză scurtă, romane neterminate, poeme de Malcolm Lowry - o carte fenomenală, care adună cam toate proiectele începute şi abandonate de Lowry. La un moment dat, începi să te întrebi dacă Sub vulcan este binecuvîntarea sau blestemul autorului. Sade mon prochain de Pierre Klossowski - un eseu care, în 1947, la publicare, l-a introdus pe Sade în circuitul gîndirii filozofice contemporane. War Music de Christopher Logue, poeme - un volum genial, Logue rescrie Iliada (ce pot spune mai mult?). Şi Ascensiunea şi decăderea marilor puteri de Paul Kennedy (Polirom, traducere de Laurenţiu Ursu, Teodora Moldovanu, Lucia Dos şi Ramona Lupu) pentru igiena mentală.

Robert ŞERBAN (brumar.ro) Cînd am citit, în manuscris, Vîntureasa de plastic a lui Marius Chivu m-a podidit plînsul. M-am îmbărbătat şi mi-am zis că mi s-a întîmplat asta fiindcă ştiam că povestea din carte e reală şi că, probabil, subconştientul meu nu delimita aşa cum trebuie lucrurile. După ce cartea a apărut la Brumar, am făcut-o cadou cîtorva oameni dragi. Toţi mi-au mărturisit că i-a emoţionat atît de puternic şi că i-a răscolit atît de profund, încît le-a fost imposibil să-şi stăpînească lacrimile. Şi nici unul nu ştia că povestea Vînturesei e adevărată. Dar nu lacrimile pledează pentru volumul de debut al lui Marius Chivu, ci arta cu care acesta ne (re)aminteşte cît de fragili sîntem fiecare dintre noi şi, totuşi, ce forţă putem emana, uneori. Tot despre fragilitate, cred, e vorba şi în Estul naivităţilor noastre (Humanitas), care adună o serie de interviuri acordate de Gabriel Liiceanu. Doar că, de data aceasta, fragilitatea este a unei naţiuni care încearcă, nu prea spornic, să-şi refacă osatura sfărîmată de către comunism. Cartea reaminteşte sau devoalează, cu o limpezime tulburătoare, o bună parte dintre lucrurile grave şi importante care s-au petrecut în România ultimilor 22 de ani. Şi se mai ivesc din ea cîteva linii puternice, care, adăugate la cele ce "ies" din cărţile semnate pînă acum de Gabriel Liiceanu, conturează şi mai pregnant portretul acestui om de excepţie.

anchetă realizată de Marius CHIVU