Biblioteci digitale
(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 72, mai 2012)
Stai cu părinţii şi n-ai loc pentru o bibliotecă. Sau vrei să te lauzi cum pe iPad-ul tău intră cărţi vechi de 150 de ani. Îţi place să răsfoieşti presa interbelică căutînd anunţuri matrimoniale, pentru că dragostea e eternă. Şamd. În fiecare caz ai nevoie de o colecţie digitală bine făcută, cu metadate şi o scanare atentă. Unde o găseşti pe world wide web-ul de limbă română?
1. În primul rînd, cauţi pe cIMeC (www.cimec.ro), Institutul de memorie culturală, în secţiunea "Biblioteca digitală". Se găsesc multe colecţii de arheologie, printre care colecţia revistei DACIA (din perioada 1924 - 1948), 31 de studii şi cărţi ale lui Vasile Pârvan, scrierile politice ale lui Caragiale etc. Pentru cei interesaţi de artele performative, pe site-ul cIMeC se găseşte colecţia revistei Teatrul, numerele apărute între 1956 şi 1989.
2. Biblioteca Digitală a României conţine probabil cele mai multe colecţii digitale, dar are un nume neinspirat, Dacoromanica (www.dacoromanica.ro). De la colecţia călătorilor străini în spaţiul românesc, pînă la colecţii de reviste interbelice, se poate găsi aproape orice. Dacoromanica e un proiect comun al Academiei Române şi Bibliotecii Metropolitane Bucureşti de digitalizare a cît mai multor publicaţii - ori picate în domeniul public, ori importante pentru aşa-zisa identitate culturală. Căutînd printre titluri, se pot găsi cărţi poştale din interbelic şi antebelic, dar şi colecţiile revistelor de avangardă (ca 75HP, Contimporanul, Unu sau Integral). Am descoperit mici bijuterii precum cursul de morală de la 1840 al lui Ion Heliade Rădulescu (tipărit cu alfabetul de tranziţie), atlase etnografice sau îndreptarul lui George Coşbuc, "Superstiţiunile păgubitoare ale poporului nostru: descîntecul şi leacurile băbeşti, duhurile necurate, vrăji şi farmece, sărbători fără rost". Pe unii îi poate speria numărul mare de documente dedicate ortodoxiei (e un semn cît de bizantină e civilizaţia românească a statului-biserică), dar poate îi bucură atenţia acordată multiculturalismului (documente despre comunităţile germană şi armeană, de exemplu). Biblioteca Digitală a României e un proiect reuşit, în plină expansiune.
3. Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" din Cluj are cea mai consistentă bibliotecă digitală (http://dspace.bcucluj.ro/) dintre toate insituţiile de gen din România. Conţine documente relevante mai ales cercetătorilor şi amatorilor Transilvaniei, foarte multe periodice din secolele XIX şi XX, în toate limbile regiunii etc. Manuscrisele digitalizate româneşti sînt rare, dar pe site-ul BCU Cluj poţi găsi 50, cel mai vechi fiind "Borbély-codex" (1630). Colecţia de periodice e foarte serioasă, cu peste 20.000 de numere diferite din reviste. Acum citesc revista Abecedar, apărută între 1933-'34 la Brad. Printre redactori, un personaj important al proletcultismului românesc.
4. Intrată mai tîrziu online, dar cu o prezentare grafică mai frumoasă, Moldavica e biblioteca naţională digitală a Republicii Moldova (http://www.moldavica.bnrm.md). Colecţia de periodice oferă tot felul de surprize, cum ar fi un calendar în rusă din 1908, Revistă de Viticultură, Oenologie şi Horticultură care apare din 1918 la Chişinău sau Unirea, revistă şcolară din 1933 etc. Biblioteca are prea puţine documente în limba rusă. Oare şi octeţii sînt politici?