Statutul de actriţă - interviu cu Oana IOACHIM, actriţă -</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 279 din 18 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mama Soniei, soţia lui Răzvan (Săvescu), actriţă free-lancer. Am avut premieră, pe 2 iunie, cu Desculţ în parc, de Neil Simon, în regia lui Ştefan Bănică jr., un proiect independent. Am jucat incredibil de mulţi ani, aproape 20, la Teatrul Mic, încă din facultate (în Don Juan al lui Galgoţiu). Acesta reprezintă o mare parte din viaţa mea, cu unele roluri foarte iubite... S-a terminat cu un divorţ nu pot să-i zic trist, pentru că de fapt sînt fericită: cel mai trist e să stagnezi. Decît să ies la pensie de la Teatrul Mic, şi asta să fie o chestie extraordinară... Atunci cînd lucrurile nu au mai avut pentru mine nici o valoare, am ieşit din joc. Cînd părăseam teatrul, mi s-a deschis un drum legat de film. Radu Jude, un tînăr regizor, m-a chemat la un casting pentru un scurtmetraj, Dimineaţa, după care am făcut Alexandra, tot în regia lui, care a luat şi nişte premii pe la festivaluri. Aţi mai jucat în filme pînă atunci? Nu, pentru că în anii ’90, cînd am terminat eu facultatea, filmul nu era ce-i în prezent. Acum a apărut o generaţie care chiar face lucruri incredibile. Faptul că deja de şapte ani sîntem prezenţi la Cannes şi dominăm tot mi se pare fantastic. Urma să joc într-un lungmetraj, dar după un scandal la CNC, în vară, nu s-a mai făcut. Atunci m-am hotărît să scriu şi eu (mai făcusem asta, demult, pentru televiziune). Am scris un scenariu, se numeşte Icre negre. Drumul scurtmetrajelor este să parcurgă nişte festivaluri: să sperăm că va fi bine văzut cumva, că va atrage atenţia. Doar aşa pot eu, după aceea, să depun un proiect pentru un lungmetraj. Altminteri e greu să intri în sistem. Am fost foarte fericită cînd am cîştigat cu el la CNC: una la mînă, sînt femeie, şi trăim totuşi într-o lume misogină. Mă şi gîndeam: ce-o să zică ăştia? Ia uite, actriţa s-a apucat să scrie... Dar am luat o notă bună, am ieşit a doua la scurtmetraj... Îmi doresc foarte mult să scriu lungmetrajul şi să se facă. E adevărat că, Bănică sunîndu-mă, pentru Desculţ în parc, nu i-am închis telefonul în nas. E o altă satisfacţie la actorie, în teatru: faptul că se întîmplă atunci, acel tip de energie, ce simţi din sală în alea două ore nu se compară cu nimic. Filmul e interesant pentru că rămîne, teatrul " fiindcă e efemer: ai jucat, şi ce ai jucat în seara aceea nu se mai repetă. Aţi deschis, relativ recent, şi un salon de cosmetică... Da. E în Pipera şi e un salon preluat. Coafează, aranjează, slăbeşte, face tratamente faciale, corporale, masaj. Mate-fizică şi comedie Eraţi o elevă foarte bună în liceu, premiantă. Şi totuşi, aţi ales o meserie mai puţin... academică. Cum v-aţi hotărît să deveniţi actriţă? Tata fiind actor (Paul Ioachim), am văzut teatru de la trei ani. La liceu am fost la Sava, la mate-fizică: chiar mi-au plăcut matematica şi fizica. Mult timp m-am întrebat la ce mi-au folosit. După o vreme, am ajuns la concluzia că mi-au fost utile: eu cred în actorul inteligent, nu instinctiv. Cred că pînă şi la salonul de cosmetică mi-a folosit. Visam, dintotdeauna, să fiu actriţă la Teatrul Mic. Mă duceam să văd spectacolele Cătălinei Buzoianu, ale lui Purcărete: era pe departe cel mai tare teatru din Bucureşti, atunci. Erau, pe vremea lui Ceauşescu, patru locuri la fete şi patru la băieţi la ATF (IATC pe atunci), la actorie. Examenul era cumva o loterie, trebuia să poţi spune pe loc ce ţi se cerea. Ţin minte şi acum că, după examen, am stat trei zile cu ochii pe pereţi, de nu ştiau ai mei ce să creadă... Am avut noroc că a luat Ion Cojar clasă, şi m-a plăcut, în mod real. A fost, de departe, cea mai importantă întîlnire a mea. Ce am învăţat în cei patru ani de la Cojar îmi foloseşte şi acum. V-aţi specializat într-un anume tip de rol? (Cu toţii avem tendinţa să ne autoetichetăm...) Eram blondă, ingenuă. Am jucat mai mult comedie. E drept că mi-a şi plăcut: e mai greu să joci comedie, în ciuda aparenţelor. Reacţia la comedie e pe loc: dacă în momentul ăla nimeni nu a rîs, eşti într-o situaţie foarte grea pe scenă. Pe cînd la o dramă " îţi vezi de rolul tău, e linişte în sală, şi cu asta basta. Rolurile mele preferate, începînd din facultate, au fost Miţa Baston, apoi, la Teatrul Mic, cele din Mătrăguna, pusă în scenă de Dan Micu, Şcoala femeilor, în regia lui Alexandru Dabija, Cercul, de Arthur Schnitzler, regizor Dragoş Galgoţiu. Cel mai mult cred că mi-a plăcut cel din Trei jobene, pus în scenă de Răzvan Săvescu. Au mai fost Popcorn (tot cu Răzvan Săvescu regizor) şi Cum iubeşte cealaltă jumătate, în regia Sandei Manu. Mitul Teatrului Mic Aţi intrat în Teatrul Mic în 1990, exact la începutul schimbărilor de acolo. Cum era atmosfera? Îşi mai păstra din aura de pe timpul lui Ceauşescu? Deja nu mai era ce fusese înainte, începuse să se strice. A urmat o avalanşă de directori, se schimbau foarte repede. Pentru mine, singura perioadă bună a fost cea cînd era doamna Poldi (Leopoldina Bălănuţă) directoare: a fost însă foarte scurtă, de un an. Dar în acel an a pus în scenă patru spectacole superbe, în special pentru tinerii din teatru. Pe vremea aceea chiar eram o echipă. Încă erau aici, printre alţii, Cristian Iacob, Florin Piersic jr., Irina Movilă, Cătălina Mustaţă... După ce a murit doamna Poldi şi a venit Florin Călinescu, nu a mai existat nici un proiect pentru nimic. Cred că asta a fost prin 1999. Totul era haotic. Irina Movilă şi Cătălina Mustaţă au plecat primele. A urmat Florin Piersic jr., Iacob şi cu mine am mai rămas, am greşit... Uşor, uşor, lucrurile s-au degradat, pînă am plecat şi noi. Celebritate şi repere Meseria de actriţă îşi are locurile ei comune (trebuie să fie frumoasă şi uşor frivolă, suceşte minţile bărbaţilor...). Mai sînt valabile şi astăzi? Cred că aşa se întîmpla pe vremuri, şi nu era un lucru rău. Pe atunci, actriţele aveau strălucire, făceau parte dintr-o altă lume. Era ceva pozitiv. Acum, lucrurile sînt foarte amestecate. Să fii actriţă de teatru cred că e o mare umilinţă şi o mare sărăcie. De aceea toată lumea fuge către televiziuni: acolo, ai bani şi te recunoaşte lumea pe stradă... Că şi asta e o problemă. În cazul ăsta, ce se mai întîmplă cu teatrele? Eu cred în teatrul de proiecte. Acolo, spre deosebire de celelalte teatre, există şi concurenţă reală. Dacă ar fi să mă reîntorc în teatru, m-aş duce la Teatrul Act sau la Metropolis. Cred că teatrele ar trebui privatizate. V-aţi mai alege meseria asta dacă ar fi să daţi acum la facultate? Dacă aş avea 18 ani, acum, nu aş mai da la teatru. Pentru că nu mai există repere. Atunci aveam: o văzusem cum joacă pe Valeria Seciu, voiam să joc la Toca (Alexandru Tocilescu)... Aveam nişte idealuri şi modele foarte clare. Acum n-aş mai şti cine aş vrea să fiu. Nu mai ai repere, nu mai ştii unde e valoarea... E un amestec şi o disperare colectivă. Şi touşi, mai sînt destui tineri care dau la teatru... Poate îşi doresc să apară la buletinul meteo, la televizor. Ştii ce m-a întrebat un student în anul III la Actorie, la o repetiţie: "Doamnă, unde-i Teatrul Bulandra?". Sînt şi mulţi tineri care lucrează pe proiecte. Cred că cei care au ceva de spus or să spună în continuare. Despre film aveţi însă o altă părere. De unde povestea dvs. cu Icrele negre? Icre negre e un scurtmetraj de ficţiune după o poveste adevărată. E un tip care îmi aduce mie icre. Nu negre, ci de Manciuria, de la Galaţi. Pe acest om, în vîrstă cam de 30 de ani, l-am văzut îmbrăcat în negru, la un moment dat: îi murise soţia. Vrînd să plece în Spania, aceasta a avut un accident. A rămas cu o fetiţă de 8 ani. Pe mine m-a impresionat. Am încercat să-l mai ajut: e greu să rămînă un tată tînăr cu un copil... Într-o zi mă sună, să se sfătuiască cu mine. Zice: s-a deschis aici, la Brăila, o şcoală de manechine; s-o dau şi eu acolo pe fiica mea? Că m-am gîndit aşa: tot e ea emotivă, introvertită, mai scapă de toate astea şi mai cîştigă şi ea nişte bani. Fetiţa avea 8 ani... Atunci mi-am dat sema că acest om chiar îi dorea binele copilului, şi pentru el, binele era ăsta... Moni (Columbeanu) a devenit, pare-se, pentru unii, reper: sînt copii care îşi doresc să fie Moni... Eu pe fetiţa mea nici la reclame nu o duc, nu sînt de acord. Cum s-a terminat povestea? Fetiţa a făcut şcoala de manechine şi aşteaptă să fie solicitată. Am chemat-o şi pe ea la probe, cînd am făcut filmul, dar nu a fost cazul. Oricum, la mine în film copilul nu vrea să facă şcoala. Alte (posibile) profesii În prezentarea iniţială, cel mai puţin aţi vorbit despre salonul de cosmetică. Mie mi se pare un gest curajos, să începi ceva fără nici o legătură cu meseria ta... De patru ani locuiesc în Pipera, şi acolo e şi salonul. Noi ne-am făcut acolo un colţ de rai, dar împrejurimile mi se par foarte urîte, făcute fără cap: case de lux cu gropi şi noroaie... Salonul exista acolo, într-o zonă unde recesiunea nu a ajuns. Eu îi eram clientă. Anul trecut, în august, am auzit că patroana vrea să-l vîndă pentru că pleacă în străinătate. Am decis să-l iau, ca să-mi ofere o siguranţă materială, pentru că, totuşi, meseriile noastre sînt nesigure. Am adus şi o grămadă de aparate noi, pentru slăbit, de pildă Ultralipo, care topeşte grăsimile cu ultrasunete. Tratamente de lifting facial, ce să-ţi mai spun... Patru luni m-am chinuit să înţeleg cum merge business-ul ăsta: şi a mers. Acum m-am mai relaxat, dar am fost destul de stresată. La început m-am dus zilnic acolo şi am ascultat problemele tuturor. Dacă ar fi să vă alegeţi o altă meserie, care ar fi aceea? Cercetare în medicină. Din păcate, mi-e frică de spitale, şi atunci nu a fost o opţiune reală. Dar mi se pare o chestie cu adevărat importantă... Că un rol îţi iese sau nu, şi toate fiţele astea legate de televiziune, să apari în reviste etc. mi se par derizorii faţă de un om care salvează o viaţă. Să descopăr leacul cancerului mi s-ar părea ceva esenţial. Sigur, e bine să faci şi nişte oameni să rîdă două ore, e şi asta o formă de terapie... a consemnat Iaromira POPOVICI

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.