Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU</i>

Teodor FROLU
Publicat în Dilema Veche nr. 289 din 27 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Un oraş nu este modelat doar de arhitecţi. De fapt, tuturor "orăşenilor" ne pasă de aceste lucruri, dar în feluri diferite. Unora le pasă de oraş, privindu-l ca un business, şi se gîndesc cum să stoarcă din el cît mai mulţi bani, ceea ce nu este un lucru rău, dacă este pus într-un format corect de dezvoltare. Există o a doua categorie mare, aceea a nostalgicilor care oftează tot timpul după amintiri şi care văd salvarea oraşului printr-o întoarcere la trecut, ceea ce iar nu este posibil. Nostalgici ai perioadei interbelice sau ai comunismului? Ai trecutului interbelic. Eu sînt un nostalgic selectiv al ambelor perioade. Este bine să recunoaştem că există şi un trecut urbanistic de calitate din perioada comunistă. A fost nevoie să treacă 20 de ani pentru a putea să începem să ne dăm seama şi de aceste lucruri bune. Nu vorbesc despre dezastrul anilor ’80, Victoria Socialismului şi Casa Poporului. E vorba de construcţii din anii ’65-’70, ansambluri rezidenţiale, Politehnica, Teatrul Naţional (în forma lui iniţială) şi poate singurul spaţiu public adevărat " fîntîna de la Universitate. Probabil vă întrebaţi de ce pun alături de mari intervenţii urbane o fîntînă? Pentru că locurile publice sînt cele importante pentru oraş, ele sînt oraşul modern. În prezent, fîntînile sînt instrumente de exhibiţionism ale administraţiei. Amplasate în locurile cele mai improprii, doar ca să fie "arătate". În aceeaşi categorie intră şi monumentele ultimilor 20 de ani. Monumentul a rămas încă un element grandios, care trebuie să fie impunător, în timp ce, în perspectiva modernă, monumentul este un instrument mai degrabă educaţional, şi nu un loc în care te duci să depui jerbe de flori, nu este un loc care domină spaţiul public, ci unul care-l completează. Un oraş trebuie să aibă bun-simţ Revenind, vorbeaţi şi de o altă categorie de arhitecţi, în afară de nostalgici. Da, mai există şi moderniştii. Şi ei sînt de mai multe feluri, desigur. Avem în oraş foarte multă arhitectură, aşa-zis modernă. Există o mare confuzie între arhitectura de proastă calitate şi ideea de arhitectură modernă. Dacă foloseşti sticlă şi metal nu înseamnă neapărat că faci arhitectură modernă, după cum la fel de nesănătos e să duci la extrem campania "nu vrem clădiri de sticlă, nu vrem clădiri înalte". Un oraş modern are nevoie de clădiri înalte şi densitate ridicată, problema constă în calitatea designului şi a felului în care acestea se integrează la nivelul structurii existente. Un oraş este de succes atunci cînd reuşeşte să aibă "bun-simţ", adică îşi armonizează partea emoţională cu cea funcţională, partea de istorie cu cea modernitate, îşi dozează lucrurile valoroase. Ca să ajungă la acest echilibru, un oraş trebuie să aibă în funcţiune nişte mecanisme de negociere. În acest proces de negociere se produc, de fapt, dozajele şi echilibrele. Înţeleg că în Bucureşti acest mecanism nu funcţionează. Da, de fapt aici e marea problemă a Bucureştiului. Pentru greşelile oraşului sînt responsabili foarte mulţi actori, participanţi în acest proces. Oraşul nu e modelat doar de arhitecţi, ci şi de administraţia publică, de politicieni, de oamenii de afaceri sau de societatea civilă. Oraşele performante şi inovative sînt cele care au reuşit să-şi construiască asemenea instrumente de negociere avînd un scop foarte clar: îmbunătăţirea vieţii şi a traiului din acel oraş. De ce depinde formarea unui asemenea mecanism? El porneşte din mai multe părţi şi putem vedea că în ultimii cinci ani lucrurile au evoluat într-o direcţie bună. Societatea civilă a început să fie mai vizibilă în acest domeniu, mai organizată şi mai aplicată. Are acum o putere mai mare la masa negocierilor, pe care trebuie să înveţe să o valorifice constructiv. Vine poate şi pe fondul crizei, puterea de negociere a banului din imobiliare a scăzut foarte mult, dar această oportunitate nu va dura foarte mult. Urbanism de calitate înseamnă de fapt armonizarea interesului public cu cel privat. Interesul privat e acum foarte clar definit, privatul vrea să facă bani (este principalul motor al dezvoltării unui oraş), dar în ce priveşte interesul public, acesta este într-o continuă schimbare şi definire. Cine face acest job în oraş? Investiţii greşite Interesul public fiind în cele din urmă şi un interes al privatului. Aici e un lucru care la noi, sub presiunea pieţei şi a dezvoltării imobiliare, n-a avut timp să fie descoperit, adică, privatul nu şi-a descoperit zona de interes în partea publică şi viceversa. Acum, în contextul crizei şi al creşterii exigenţei cumpărătorului (care nu mai cumpără ca să speculeze, ci doar pentru că are nevoie), piaţa va taxa greşelile şi investiţiile imobiliare făcute contrar regulilor corecte de dezvoltare urbană. De exemplu, în zona Pipera, oamenii au investit milioane într-un cartier care nu este oraş în adevăratul sens al cuvîntului. Lipsa de servicii şi de spaţiu public de calitate nu califică această zonă ca spaţiu urban. Avem de-a face, de fapt, cu o lipsă de cultură a locuirii în spaţiul urban. Totul s-a rezumat la ideea: "Am nişte bani şi îi cheltuiesc ca să arăt că o duc mai bine". Dar lui, de fapt, uman sau existenţial, nu are cum să-i fie mai bine cînd stă nas în nas cu vecinul şi relaţia cu acesta e chiar mai anormală decît cu acela de la bloc. În asemenea zone nu se observă o creştere a spiritului comunitar şi o creştere a confortului în utilizarea spaţiului în comun, ci o reacţie inversă. Oamenii îşi construiesc garduri cît mai înalte, se izolează, în condiţiile în care spaţiul vital pe care-l au e foarte mic. Acest gen de locuire nu va rezista. Poate că omul nu va realiza acest lucru imediat, dar după un timp, dacă va avea posibilitatea, îşi va alege alt standard, fie el şi la bloc, dacă i se oferă un altfel de confort. Iar toate aceste investiţii vor fi irosite, vor fi nişte costuri pe care nu le va plăti doar cel care a investit acolo. Sînt costuri pe termen mediu şi lung la nivelul oraşului. Avem şi cartiere ce pot fi considerate reuşite din punctul de vedere al dezvoltării? Sînt şi investiţii noi de calitate, în care s-au acordat importanţa şi dimensiunea adecvată spaţiului public. Sînt multe zone, chiar şi în cartiere construite pe vremea lui Ceauşescu, care, dacă ar primi o intervenţie corectă, ar putea redeveni zone foarte plăcute de locuit. De exemplu, zona Balta Albă. Atunci cînd s-a intervenit la spaţiile verzi dintre blocuri, a fost o mare revelaţie pentru locuitori. Dar, pe lîngă a face doar frumos, mai e nevoie de o investiţie care să aducă acolo funcţiuni şi servicii care să creeze o viaţă în acele zone, fără de care vor rămîne doar nişte cartiere-dormitor. Doar introducerea unui mall nu va rezolva această problemă. Interesant e că atunci cînd au fost proiectate iniţial, în perioada comunistă, aceste cartiere aveau şi nişte complexuri. Din păcate, acestea au fost "privatizate" pe bucăţele de valul buticarilor din anii ’90. Cei care au venit acolo au încercat să facă afaceri de conjunctură, cum l-a tăiat capul pe fiecare. Mixul de servicii pe care trebuia să-l ai în cartier a dispărut. Acum, majoritatea acestor complexuri sînt într-o stare foarte proastă, unele chiar în ruină. Poate părea mai puţin treabă de arhitectură sau de urbanist, dar acest gen de intervenţii constituie cheia unui oraş de calitate în care să locuieşti. Un primar nu e administrator de bloc Credeţi că aceste lucruri se vor forma de la sine, încetul cu încetul, sau pot fi grăbite? Poate un primar cu viziune să o ia înainte? E ca la o plantă pe care nu poţi s-o faci să crească excesiv de repede, dar o poţi ajuta. Primarul este o persoană-cheie în succesul unui oraş. Trebuie să aibă un grup de oameni care înţeleg ce înseamnă dezvoltarea unui oraş şi că oraşele frumoase sînt şi oraşe de succes, bogate. Nu sînt nişte aglomerări conjuncturale în care s-au descărcat conjuctural saci de bani. Dimpotrivă, ele au atras bani tocmai pentru că au ştiut să-şi valorifice investiţiile. Oraşul modern este un bussines foarte complex care necesită pricepere în administrare, şi nu doar o întreţinere ca din partea unui administrator de bloc. Care credeţi că e maximum ce se poate obţine de la Bucureşti? La ce putem spera de la acest oraş care astăzi arată aşa cum arată? Eu cred că avem o părere mai proastă despre Bucureşti decît merită. El se poate schimba foarte repede. Impresia de urîţenie nu este dată neapărat de construcţii, ci, în primul rînd, de spaţiul public şi de felul în care el este administrat. Strada e un no man’s land în care fiecare face ce vrea şi încearcă să scoată cît mai mulţi bani, fără să dea socoteală "interesului public" de care vorbeam mai devreme. Electrica pune stîlpul unde vrea ea, băieţii de la cablu trec pe unde vor, sîntem copleşiţi de publicitatea excesivă ce-şi canibalizează propriul business, toalete ocazionale, chioşcuri, bănci, transformatoare, semne de circulaţie şi de orientare puse de diverse instituţii fără să ştie una de alta... Dacă ne uităm cu atenţie la multe dintre pozele ce ne plac cu vechiul Bucureşti, o să descoperim cu surpriză că acele clădiri şi spaţii există şi acum, dar strada este cea care s-a schimbat fundamental şi creează senzaţia de haos şi disconfort. Ştiu că sînteţi pentru demolarea zidului din jurul Casei Poporului. Da, pentru că este un element extrem de toxic atît din punct de vedere al dezvoltării urbane, cît şi din perspectiva psihologică a felului în care locatarii acestei incinte, aleşii, se raportează la oraş. Văzut din aer, Bucureştiul are o pată neagră acolo, care omoară o mare parte din centrul oraşului. E, de fapt, un spaţiu nevalorificat care consumă bani şi nu produce, aşa cum ar trebui s-o facă. Oraşul urban modern este o utilizare cît mai bună a terenului, oferind o calitate a vieţii şi o dinamică economică, valorificînd interacţiunea socială şi culturală a locuitorilor săi. De ce ne plac Parisul, Londra sau Barcelona? Pentru spaţiile publice pe care le au, pentru discursul pe care ţi-l oferă ca oraşe, pentru acumularea de valori culturale şi, de ce nu, pentru efervescenţa aglomeraţiei urbane. Faceţi parte dintre iniţiatorii proiectului numit TUB (Transcentral Urban Bucureşti). TUB e un proiect apărut dintr-o frustrare de arhitecţi, locuitori ai acestui oraş. Este o soluţie dată de Bucureştiul aşa cum este el în momentul de faţă şi care are un potenţial extraordinar, uşor de valorificat, nu e o idee imprumutată. Proiectul TUB propune în primul rînd intervenţii specifice dezvoltării urbane moderne, adică lucruri ce ţin de conectivitate, de valoarea spaţiului public, de înţelegerea acestuia, atît din perspectivă funcţională sau de reprezentativitate, cît şi de harta emoţională a Bucureştiului, de care uităm uneori. Nu e vorba deci de ceva exclusiv estetic, de show off, de "hai să facem frumos". Să explicăm mai exact ce este acest proiect. Este un traseu-circuit în care pietonul şi bicicliştii vor fi prioritari, care conectează zonele cele mai importante din centrul oraşului " importante din punct de vedere socio-cultural, istoric, economic şi comercial sau de reprezentare. Un alt rol important este reconectarea zonei din jurul Casei Poporului la centrul oraşului şi refacerea din punct de vedere funcţional şi organic a centrului tradiţional al oraşului. Proiectul TUB este în acest moment pe agenda de proiecte a primarului general şi sper să avem cît mai curînd, anul viitor, primele rezultate în teren ale acestuia. Nu ştim să lucrăm în echipă V-aţi zbătut în ultimii ani cu diverse asemenea proiecte, a fost o continuă luptă. Nu era mai comod să vă angajaţi la un serviciu de urbanism, la o Primărie, să decideţi de acolo care proiect merită şi care nu? Mă pasionează dezvoltarea urbană şi am încercat să operez cu acele instrumente care cred că lipsesc. Bazat pe expertiza mea de business de comunicare, pe formaţia mea de arhitect şi în condiţiile în care am devenit şi un modest dezvoltator (o formulă prin care am încercat mai degrabă să înţeleg eu însumi nişte mecanisme şi cît de mult poţi să mergi fără să fi afectat de deciziile administraţiei), mi se pare mult mai interesantă zona asta din care pot construi şi sprijini iniţiative sau proiecte. Nimic din ceea ce fac nu îmi aparţine mie în exclusivitate. În toate aceste proiecte am parteneri pentru că genul acesta de activitate nu poate fi făcut de unul singur. Mă preocupă cum faci ca oameni din domenii diferite să poată colabora pentru un concept integrat. Lucrul acesta nu e simplu, mai ales în România care nu are o cultură a lucrului în echipă. Mai avem şi alte proiecte care încă nu sînt publice. Ele sînt bazate pe un potenţial existent ce poate fi valorificat inteligent de către oraş, după ce trece printr-un proces de confirmare şi de negociere publică. Acest proces garantează valabilitatea, investiţia şi impactul în timp al acesteia. a consemnat Andrei MANOLESCU

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.