Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "

Publicat în Dilema Veche nr. 288 din 20 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La 10 ani mi-am depistat un diabet zaharat de tip 1. Adică din cel în care ai nevoie de insulină. Se pare că mi s-a declanşat atunci cînd m-am speriat de un şarpe: mi-a ieşit în cale cînd m-am dus la pîine, avea un cap foarte mare… De atunci am început să slăbesc, beam multă apă, furam zahăr. M-au dus la spital şi am intrat pe insulină. După care mi-am urmat cursul firesc. Cum a fost acest curs? Mi-am terminat şcoala, am intrat la facultate, la Industria lemnului, Universitatea "Transilvania" din Braşov. La 24 de ani, în anul 2000, mergînd la un centru de diagnosticare din Timişoara, mi s-au găsit, lîngă ochi, nişte anevrisme care sîngerau; pentru ele mi s-a recomandat tratament cu laser. Am făcut tratamentele acestea şi, după aceea, practic mi-am pierdut vederea. Cînd m-am trezit… oarbă, m-am întors la spital. Ei m-au trimis către un alt doctor: la Spitalul Militar, la profesorul Cârstocea. Operaţia nu a reuşit. Nu am văzut mai bine, ba, dimpotrivă, în două luni s-a instalat şi cataracta. M-am dus la încă o operaţie, în Franţa, la Nantes, la dr. Daniel Baron. Dacă ajungeam mai devreme acolo, poate îmi salvam vederea. Aşa, la două săptămîni după operaţie, mi-a cedat retina. Din 2003 sînt, practic, nevăzătoare. Aveam 27 de ani. Cauza a fost diabetul, pe atunci nu aveam glicemia stabilizată, nu aveam acces la teste, erau foarte scumpe… Despre intervenţiile medicilor de aici prefer să nu vorbesc. Adaptarea dvs. la lipsa vederii trebuie să fi fost cu atît mai dificilă, cu cît nu v-aţi născut aşa, şi ştiţi cum era înainte… Mi-au trebuit vreo doi ani şi jumătate ca să mă adaptez la noua mea viaţă. Un an şi jumătate nu m-a vizitat nimeni, nici colegii, nici prietenii: probabil se simţeau stînjeniţi şi nu ar fi ştiut ce să-mi spună… De mare ajutor mi-au fost familia, părinţii, altfel nu ştiu cum m-aş fi descurcat. Acasă, la început mi-era foarte greu, mă loveam de toate şi nu-mi găseam rostul: dormeam, mîncam, făceam insulină… După un timp, am început să trag de mine: am învăţat să stau dreaptă, mi-am lucrat mobilitatea oculară, în aşa fel încît să nu mă uit mereu într-un punct fix, ci să-mi pot mişca ochii cînd vorbesc cu cineva, de pildă; am învăţat să merg pe stradă, chiar pe tocuri, cu baston, însoţită. M-am hotărît să fiu mai sociabilă, mai amabilă, să am eu iniţiativa de apropiere umană, fără să mai aştept de la ceilalţi. Acum am prieteni şi lumea mă respectă, cred eu, cel puţin aici, în Comarnic. V-aţi organizat camera într-o ordine anume? Cînd vedeam, eram foarte dezordonată. Acum, vrînd-nevrînd, am devenit ordonată. Camera mea a ajuns să fie aproape perfectă, fiecare lucru e la locul lui, care rămîne întotdeauna acelaşi. Pe un perete am şifonierul, în care hainele sînt aşezate pornind de la pijamale pînă la cele de zi. Cărţile şi CD-urile le am puse în mape, iar acestea sînt numerotate în Braille (cifrele le ştiu şi eu, e simplu, sînt nişte puncte). De pildă, 1) e literatură română, 2) franceză şi aşa mai departe. Într-un colţ al camerei am echipamentele sportive. Cum duceţi la bun sfîrşit o zi obişnuită? Mă trezesc, îmi fac toaleta, îmi pregătesc micul dejun. Apoi spăl vasele, pun toate lucrurile la locul lor, ba chiar fac ordine în bucătărie şi în cămară. Îmi fac ca o hartă în minte şi ştiu fiecare obiect unde trebuie să fie. Am dobîndit un simţ al spaţiului. Înainte îmi număram paşii, dar acum nu mai e nevoie. Apoi dau cu aspiratorul, şterg praful, aerisesc. Şi ascult cărţi în format mp3: cursurile mele de psihologie, unele de management de proiect şi literatură. Recent am ascultat din Mircea Eliade. Mă ajută o fundaţie " "Cartea călătoare" " condusă de Mircea Bucur, care îmi trimite cărţi. Uneori o mai ajut pe mama la gătit. Aveţi prieteni nevăzători care locuiesc singuri şi fac totul pe cont propriu? Am doi prieteni nevăzători căsătoriţi ce locuiesc împreună, fac toate treburile casei ei doi, inclusiv gătitul, şi au un copil care, din fericire, are vederea normală. Lucrează, sînt maseuri. Alţi prieteni, tot fără vedere, sînt ingineri IT. Cunosc însă şi unii care nu şi-au găsit nimic de lucru, trăiesc în mediul rural, marginalizaţi şi se descurcă greu. Nici opţiunile profesionale, cel puţin la noi, nu sînt prea variate: pe lîngă maseuri şi ingineri IT ar mai putea fi asistenţi sociali, psihologi, profesori. Şi împletitori de coşuri şi scaune... Ştiu că, pînă în momentul de faţă, lucraţi doar cu voluntari. Cum i-aţi găsit şi ce i-a determinat să vă ajute? I-am găsit prin prieteni şi cunoştinţe. O vecină de-a mea e elevă în clasa a X-a şi ea şi-a întrebat mai multe colege dacă ar vrea să lucreze cu nevăzători. Pînă în prezent au venit şase eleve. Văd că sînt interesate, curioase cum trăim noi. Şi voluntariatul le e util la CV. Le mai motivez cu cîte o excursie, unde le decontez cheltuielile... Sînt mulţi nevăzători în Comarnic? Sînt 22, dar majoritatea adulţi şi mai în vîrstă. Totuşi, vreau să fac un stand de prezentare al asociaţiei la Ziua Comarnicului, unde să împart un ghid intitulat Cum să ajuţi un nevăzător şi un chestioanr cu privire la înfiinţarea unui centru de recuperare în oraş, împreună cu Primăria (altul decît ce vrem să construim noi). Situaţia nevăzătorilor din Franţa e cu mult diferită de cea de aici? Acolo au foarte multe centre destinate unor categorii mai mici, de vîrstă sau de handicap, şi altele rezidenţiale, în care nevăzătorii stau doar un timp. Din cîte ştiu eu, acolo sînt peste 1000 de asociaţii care se ocupă de cei fără vedere. Aceştia au cîinii ghizi aproape gratuit şi mai multe oportunităţi de instruire. Am cunoascut, de pildă patru tineri cu acelaşi handicap: trei jurnaliste şi un bibliotecar. O idee salvatoare: Centrul pentru nevăzători Cum vă ocupaţi timpul în toată această perioadă? Acasă pur şi simplu simţeam că înnebunesc. Mergeam din cînd în cînd la un centru pentru diabetici din Buziaş. Acolo îmi plăcea foarte mult cum era organizată clinica, printre altele, cu psiholog. Aveai cu cine să discuţi despre problemele tale. M-am întrebat de ce nu există şi pentru nevăzători ceva similar: un loc în care să cunoşti oameni ca tine, să poţi învăţa diverse lucruri utile, de pildă, cum să foloseşti bastonul sau să lucrezi la calculator. Aşa mi-a venit ideea unui centru pentru nevăzători. În momentul acela nu mai era nici unul în ţară. Acum ştiu că şi Asociaţia Nevăzătorilor din România are unul în plan, dar e nevoie de cît mai multe. Cînd aţi început să puneţi în practică proiectul centrului? Pe 8 martie 2004 am înfiinţat Asociaţia "Trandafirul Negru", al cărei scop este schimbarea atitudinii şi a mentalităţii faţă de persoanele cu deficienţe de vedere şi îmbunătăţirea vieţii acestora. Ca servicii, asociaţia îşi propune asistenţă medicală, consiliere psihologică şi socială, recuperare şi reabilitare, orientare profesională. Şi, nu în ultimul rînd, socializare, petrecerea timpului liber. Aţi avut vreun sprijin în înfiinţarea acestei asociaţii? În 1992, pe cînd eram elevă, am fost într-un schimb de experienţă în Franţa, în Savigny le Temple, oraş înfrăţit cu Comarnic. Francezii de acolo, începînd cu Jean Luc Marechal, maestru gravor la Monetăria de Stat a Franţei şi pasionat de cultura română, şi Anick Dutein, gazda mea de atunci, m-au ajutat foarte mult: au strîns bani şi în două luni asociaţia a căpătat deja personalitate juridică. Obiectivul ei principal este înfiinţarea unui Centru social de recuperare şi readaptare pentru nevăzătorii tardivi. Cînd aţi început construcţia propriu-zisă a centrului? Aici e o poveste mai lungă. Nu am început-o încă nici acum. După înfiinţarea asociaţiei, a urmat goana după un teren. De la Cîmpina pînă la Codlea, am cerut audienţă la toate Primăriile din zonă. Singura receptivă a fost cea din Breaza, care ne-a promis un teren de 4 ha. Tot mergînd acolo cu arhitecta locală, ca să vedem cum construim, am descoperit că terenul pe care ni-l oferise Primăria era, în primul rînd, aproape jumătate ca suprafaţă faţă de cît spuseseră ei; şi apoi " inutilizabil datorită alunecărilor de teren. Nu am înţeles de ce ni l-a mai dat primarul… În 2008 am reziliat contractul cu Primăria Breaza. Deja mă întorsesem acolo de unde plecasem. Tabere şi cursuri Nu aţi avut imboldul să renunţaţi la proiect? Nu, deoarece ideea asta mi-a dat o motivaţie pentru care să trăiesc. În timp ce bătălia pentru teren era în toi, s-au mai întîmplat şi alte lucruri care m-au ţinut "în priză". În 2005, prietenii mei din Franţa au înfiinţat asociaţia pereche celei din România, ca să mă susţină: "La Rose Noire". Mi-au cumpărat toată aparatura tiflotehnică de care are nevoie un nevăzător: cîntar de baie, de bucătărie, termometru de cameră, medical " toate indicîndu-ţi măsurile vocal. Pe lîngă acestea, mi-au luat bastoane, mingi cu clopoţei, jocuri de lemn care stimulează simţul tactil. Am zis că, dacă tot am sprijinul lor şi a încă două organizaţii din Franţa, Fundaţia Decathlon şi Clubul Rotary, să fac ceva pînă obţin terenul. Aşa că am organizat patru tabere de vară, din 2006 pînă în 2007, una la Breaza, alta la Predeal, una la Sinaia şi ultima la Eforie Sud. Cum s-au înţeles oamenii prezenţi în tabără " erau obişnuiţi cu socializarea? Pînă la urmă, foarte bine, dar au fost şi momente în care nu erau prea prietenoşi unii cu alţii. Au socializat pe măsură ce au fost interesaţi de activităţi pe care nu le mai făcuseră pînă atunci: de pildă, la Predeal au urcat pentru prima dată pe munte. La Sinaia au fost destui care au vizitat prima oară un muzeu. Ghizii ne-au explicat despre ce e vorba acolo şi aşa am văzut muzeele "Iulia Hasdeu", "Grigorescu", "Enescu", "Cinegetic" şi "Peleş". Ne-au ajutat voluntarii noştri (avem o echipă de 15, care cuprinde medic, psiholog, asistent social, inginer IT, contabil, animatori…). Pe lîngă fundaţiile franţuzeşti, am avut sprijin şi de la Primăria Comarnic şi de la Loteria Română. Îi ajutaţi pe nevăzători să înveţe şi o meserie? La prima tabără, cea din 2006, preşedintele Asociaţiei Meşteşugarilor din Breaza ne-a ajutat să le asigurăm participanţilor condiţii pentru prelucrarea lutului. De asemenea, le punem la dispoziţie cursuri adaptate pentru utilizarea calculatorului (cu programe vocale), cursuri Braille, de terapie ocupaţională… Cînd centrul va fi gata, m-am gîndit să le dau posibilitatea să se ocupe, acolo, de împletituri (pot face scaune din ratan), de pictură… Ne-am întors la subiectul centrului pe care vreţi să-l construiţi. Ce aţi făcut după ce aţi aflat că primul teren era inutilizabil? Într-o zi am ascultat o emisiune la televizor şi am aflat că Biserica ortodoxă se implică în proiecte sociale. După emisiune, m-am dus pur şi simplu în audienţă la părintele protopop Dumitru Constantin şi l-am rugat să-mi dea un teren de vreo 20.000 m2. Deja localizasem unul al bisericii Sf. Nicolae, de aici, din Comarnic. Îl vedeam în minte, în formă de săgeată. Mi l-a promis atunci cînd va intra în posesia bisericii: aceasta aşteaptă titlurile de proprietate de la Primărie (terenul acesta şi altele îi vor fi retrocedate). Deocamdată lucraţi doar cu voluntari. Cînd va fi înfiinţat centrul, cum veţi proceda? Vom avea salariaţi, plătiţi de Consiliul judeţean. Pînă acum a fost destul de greu ca oamenii să ne ajute pe gratis. Şi cursurile, de care pomeneam mai devreme, le-am făcut la mine acasă, unde e sediul asociaţiei: practic, îi ajutam pe alţi nevăzători care veneau la mine, îi mai învăţam una, alta, evident tot voluntar. Un trai independent Ce altceva mai faceţi în momentul de faţă? Sînt studentă la Psihologie, la o facultate privată: mi-au dat cursurile în format audio. Pot lucra pe computer tot cu programe audio. Cu Braille-ul mi-e mai greu, pentru că buricele degetelor mele sînt cam făcute praf din cauza glicemiei pe care trebuie să o testez de trei ori pe zi. Ce vedeţi în faţa ochilor în momentul de faţă? Negru. Eu văd pur şi simplu negru. Deşi majoritatea nevăzătorilor cu care am vorbit mi-au spus că văd gri. Există vreo posibilitate de remediere a vederii? Am deja 50 de milioane strînse ca să mă operez de cataractă. După aceea voi putea vedea cum se prezintă retina şi dacă mai pot face ceva. Am auzit că se fac transplanturi la Spitalul Militar: nu m-aş mai duce însă acolo, dacă aş putea face ceva, aş merge în Franţa. De ce aţi avea nevoie ca să vă descurcaţi mai bine singură? De un cîine-ghid pentru orbi, dar e prea scump, m-ar costa cu totul cam 7-800 de euro. Practic, fac totul singură. Doar pe stradă merg cu un însoţitor. a consemnat Iaromira POPOVICI

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre oameni şi cai - interviu cu Marian CHISELIŢE, fotoreporter -
Marian Chiseliţe are 31 de ani şi este licenţiat în drept, dar nu a profesat niciodată în acest domeniu, deşi şi-a dorit foarte mult....

Adevarul.ro

image
Hailie Jade Scott, fiica lui Eminem, s-a căsătorit. Cum a arătat marele eveniment: „M-am trezit soție” FOTO
Fiica cunoscutului rapper Eminem, Hailie Jade Scott, și-a pus pirostriile. Tânăra de 28 de ani s-a căsătorit cu Evan McClintock sâmbătă, 18 mai, în orașul Battle Creek, Michigan.
image
Fiica Lisei Marie Presley se opune licitației Graceland, proprietatea emblematică a legendarului Elvis Presley
Nepoata lui Elvis Presley, actrița Riley Keough, încearcă să împiedice vânzarea Graceland, reședința regretatului cântăreț din Memphis, Tennessee, relatează BBC.
image
Vești bune pentru șoferii de camion: soluții pentru traficul intens din vama Giurgiu-Ruse
Șoferii de TIR ar putea scăpa de cozile interminabile din punctul de trecere al frontierei Giurgiu-Ruse. Autoritățile române și bulgare vor să redeschidă conexiunea de feribot pe ruta Giurgiu-Ruse pentru a reduce traficul intens și blocajele de pe podul peste Dunăre.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.