Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -

Publicat în Dilema Veche nr. 291 din 11 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În mai 1994, după ce cotidianul la care lucram şi-a încetat brusc apariţia, am dat concurs pentru un post de coordonator de program la o organizaţie neguvernamentală importantă. În toamna aceluiaşi an, am început să lucrez pentru Radio "Europa liberă", fără să-mi părăsesc slujba de la respectivul ONG. Ulterior, deşi am continuat să colaborez la diverse publicaţii şi să lucrez pentru "Europa liberă" pînă în 2004, într-o formă sau alta (inclusiv în cele 13 luni petrecute la sediul central din Praga), n-am mai lucrat niciodată full-time în presă. Pur şi simplu n-am mai detectat instituţia de presă românească în care tabloidizarea nu dă un flit semnificativ coerenţei demersului jurnalistic şi, nu în ultimul rînd, limbii române. În plus, din 1996, m-am ocupat full-time de proiecte în cadrul unor organizaţii neguvernamentale, aşa că m-am gîndit că, în acest mod, fac lucruri mai utile. Şi, fireşte, a contat micşorarea semnificativă a numărului de şefi. Cum aţi defini meseria pe care o practicaţi acum? În principiu, administrez proiecte cu o finalitate educaţională, preponderent finanţate din fonduri europene, în colaborare cu parteneri europeni din circa cincisprezece ţări. Sînt formator (sau trainer, ca să înţeleagă tot oengistul), sînt evaluator, scriu, editez, traduc, fac aproape tot ce e de făcut într-un proiect de acest tip. Şi, ocazional, cînd între mine şi un potenţial conflict de interese se află o distanţă considerabilă, fac parte din echipe care evaluează solicitările de finanţare ale altora sau sînt evaluator extern în proiectele ori programele altora, deja finanţate. Scopuri, interese şi beneficiari mulţumiţi Ce se înţelege în România prin proiecte europene? Dar prin "bani europeni"? Mult promişii şi prea puţin folosiţii "bani europeni" parcurg traseul Bruxelles-România, pe trei canale majore: fonduri nerambursabile, prin intermediul aşa-numitelor "fonduri structurale"; fonduri nerambursabile distribuite prin programe comunitare de cooperare transnaţională, cu parteneri din ţări membre ale Uniunii Europene, dar şi altele; şi, în fine, fonduri rambursabile, care vin prin intermediul unor bănci de tipul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Publicitatea, atît cea deliberată, cît şi cea involuntară, ca să zic aşa, datorată faptului că majoritatea zdrobitoare a mass-media se concentrează asupra temei deturnărilor de fonduri, a făcut ca, în ochii publicului, banii şi proiectele europene să fie reprezentate exclusiv de către fondurile de pre-aderare şi de cele de post-aderare, "fondurile structurale". Din păcate sau din fericire, prin România circulă un puhoi de "bani europeni" din toate cele trei categorii şi " sincer să fiu " nu ştiu dacă nu e chiar mai bine că atenţia presei e distrasă de cazurile de fonduri europene utilizate neadecvat. În acest mod, se permite, de fapt, proiectelor mai mici, dar mai vioaie, să se promoveze nu neapărat cu ajutorul media, ci printr-o formulă de marketing, direct şi anume prin vocile unor beneficiari mulţumiţi. Cine sînt, de fapt, finanţatorii şi ce urmăresc ei prin acordarea de fonduri? Finanţatorul numărul 1 din România este, fără discuţie, de mulţi ani, Comisia Europeană. Rolul a ceea ce numim "bani europeni" este de a aduce România la un nivel de dezvoltare comparabil cu al restului statelor membre, de a avea un stat funcţional, o societate civilă funcţională şi o economie funcţională, care să nu tragă în jos restul comunităţii statelor europene. Motive foarte egoiste, deci " şi deloc obscure. Privite din afară, realizarea unor proiecte cu bani europeni şi obţinerea unor astfel de fonduri par destinate doar unor "iniţiaţi". Mulţi au idei, dar nu ştiu ce să facă mai întîi sau cum să completeze o cerere de finanţare. Există o reţetă, o formulă care să funcţioneze? Un finanţator privat sau instituţional are scopuri şi interese proprii într-o comunitate sau într-o ţară. În consecinţă, este fundamental ca scopul şi obiectivele proiectului tău să coincidă cu scopul şi măcar unele dintre obiectivele pentru care finanţatorul e mandatat să aloce resurse. Celelalte elemente ar fi precizarea cît mai exactă a unui public-ţintă (pentru cine?), a unor activităţi şi a unei metodologii de lucru (cum?), a unor produse (ce?), a unor resurse (cu ce?). Şi a impactului pe care îl va avea proiectul. Nu există cerere de finanţare pe lumea asta care să nu cuprindă elementele de mai sus. În consecinţă, de fiecare dată cînd ai o idee şi cauţi un finanţator pentru ea, ar fi ideal să ai deja precizate şi puse pe hîrtie toate aceste elemente, pentru că, odată aflat faţă în faţă cu cererea de finanţare, tot ce vei avea de făcut va fi doar să ajustezi ceea ce ai redactat deja. Evaluatorul cererii tale de finanţare va judeca proiectul pe baza unei grile " şi, pentru multe programe de finanţare, aceste grile sînt publice. Dincolo de grila pe care o are în faţă, însă, evaluatorul va urmări coerenţa proiectului, va căuta să se asigure că ştii exact ce vrei să faci şi pentru cine, că poţi realmente să faci ceea ce zici că faci şi că, în caz că unele lucruri vor merge prost, ai prevăzut deja alternative. Ce ne puteţi spune despre factorii birocratici care apar pe "traseul" finanţărilor? Pot fi evitaţi? Birocraţia n-are cum să nu fie ucigătoare la nivelul unei comunităţi de sute de milioane de persoane. Vestea bună însă este că e vorba de o birocraţie care s-a orientat către cel mai mic numitor comun, cel puţin în domeniul finanţărilor. O altă veste bună: procedurile birocratice la un asemenea nivel trebuie să fie impecabile " pentru că, atunci cînd o dai în bară, te bombăne un număr de nemulţumiţi de mii de ori mai mare decît în cazul unei birocraţii "naţionale". Să ne înţelegem: cred că, nici chiar în România, nu ne omoară birocraţia ca atare, ci tocmai faptul că diferite proceduri sînt aplicate selectiv şi, de cele mai multe ori, mult prea lent pentru nişte oameni care au început să pună mai mult preţ pe timp, decît pe bani. Ceea ce vreau să spun e că, după 15 ani de lucrat cu "bani europeni", eu cred că birocraţia europeană în domeniul finanţărilor e OK. Proceduri care se aplică literal înseamnă pentru mine, şi pentru mulţi alţii, previzibilitate " ceea ce e esenţial cînd lucrezi cu un plan de activităţi foarte precis, iar reperele tale din proiect sînt nişte termene-limită, nu un număr de ore în care te plictiseşti la un birou. Însă atunci cînd acest proces este dat pe mîna unor instituţii româneşti, lucrurile se schimbă destul de radical. Diferenţe culturale şi plimbări pe "bani europeni" Aţi lucrat în branşă şi ca evaluator de proiecte. Ce înseamnă să fii evaluator? Am fost cooptat într-o primă echipă de evaluatori de proiecte după ce administrasem două proiecte finanţate prin PHARE. Experienţa efectivă de elaborare şi administrare de proiecte este capitală pentru un evaluator, pentru că numai cineva care a trudit el însuşi (fireşte, împreună cu alţii) la redactarea şi implementarea unui proiect poate distinge între proiecte scrise stîngaci, dar cu un remarcabil potenţial de impact, şi proiecte scrise impecabil, dar care nu alimentează decît resursele organizaţiei care candidează, de pildă. Dincolo de asta, un evaluator are o marjă de manevră destul de redusă, pentru că, de-acum, grilele de evaluare au un grad avansat de rigiditate. Din păcate sau din fericire, nu pot să dau exemple concrete, din motive lesne de înţeles " dar pot să zic că una dintre frustrările majore ale unui evaluator intervine cînd dă peste un proiect redactat impecabil de un "scriitor de proiecte profesionist", dar care, în mod evident, nu va face decît să cheltuiască nişte bani europeni pe activităţi care nu vor "schimba viaţa" nimănui, de regulă nici măcar a vreunui membru al echipei care implementează proiectul. Majoritatea proiectelor europene presupun întîlnirea mai multor oameni din ţări diferite şi lucrul în comun. Acest lucru în comun este real? Sau sînt doar nişte oameni care se plimbă dintr-o ţară într-alta, pe bani europeni? Motivaţia individuală a participanţilor la aceste echipe transnaţionale este capitală. Astfel încît este esenţial să-ţi recrutezi partenerii de proiect mizînd fie pe oameni pe care i-ai văzut la faţă şi le-ai văzut sclipirea de interes în ochi în momentul în care aţi discutat o idee de proiect, fie pe foşti parteneri cu care ai lucrat bine, chiar dacă proiectul tău nu e chiar subiectul după care ei ar face un film, ca să zic aşa… Ritmul meu de lucru este "englezesc", dar tot cu parteneri din sudul Europei am dus-o la capăt cel mai bine, pînă la urmă. În fruntea listei este o parteneră din Spania cu care am lucrat în mai multe proiecte. Apoi, în ciuda faptului că nu ador ritmul de lucru "italienesc", nu ştiu cum s-a făcut că am avut, absolut în fiecare proiect în care am fost implicat, parteneri italieni. Am lucrat constant cu parteneri din Portugalia şi Bulgaria. Şi, în fine, acum explorez tot felul de planuri, mai mult sau mai puţin elaborate, cu diverşi parteneri din Macedonia. "Diferenţele culturale" intervin, la nivel conceptual, în diferenţe de aplicabilitate a unui proiect în diverse ţări. E firesc, fiecare din parteneri petrece mai mult timp la el acasă decît la întîlnirile de proiect, iar dacă acesta generează un set de activităţi sau produse care să le fie utile în activitatea lor curentă, proiectul merge strună. Dacă nu, nu. Adică merge, însă nu strună. "Diferenţele culturale" care ţin de ritm şi etică a muncii nu sînt deloc diferite de "diferenţele culturale" cu care ne întîlnim şi în România, cînd punem la aceeaşi masă boemi şi pragmatici. Dincolo de toate astea, "plimbarea pe bani europeni" are, oricum, un rol educaţional, cultural, nu? În definitiv, unul dintre rolurile acestor programe este să faciliteze mobilitatea transeuropeană a unor specialişti " nu doar ca ei să muncească, ocazional, trei zile între patru pereţi şi între două avioane, ci şi ca aceştia să ajungă să cunoască cum funcţionează diferitele componente ale noii noastre comunităţi, Uniunea Europeană. Şi mă uit doar la mine... Ce-aş fi înţeles din ritmul de lucru al spaniolilor (şi, deci, din Spania) dacă n-aş fi descoperit, în cursul primei mele întîlniri de proiect, într-o noapte călduroasă din martie 2001, că a încerca să dorm la 3 dimineaţa în camera mea de hotel din centrul Madridului era ca şi cum aş fi încercat să dorm pe un stadion, în timpul unui meci " din cauza rumorii zecilor de mii de inşi aflaţi, încă, pe stradă? Cum să-i fi înţeles pe englezi dacă nu m-aş fi aflat pe străzi într-o vineri şi într-o sîmbătă noaptea din octombrie 2005 în Kingston-upon-Hull? Aţi pomenit mai devreme de proiecte care "schimbă vieţi". Care sînt cele mai importante proiecte pe care le-aţi iniţiat? Să zicem că un proiect notabil, niciodată finanţat de altcineva decît de către iniţiatori şi de către unii dintre beneficiarii săi, ar fi şromania_eu_listţ, un e-grup pe Yahoo! focalizat pe parcursul european al României " care, timp de şapte ani, a fost "cel mai mare" e-grup de limbă română din lume. şromania_eu_listţ este o comunitate virtuală consistentă, avînd, în acest moment, peste 7000 de abonaţi, care împlineşte 10 ani pe 30 octombrie 2009. Din categoria proiectelor care "schimbă vieţi" chiar în acest moment, aş pomeni de "Cui îi este frică de Minotaur?" " un proiect co-finanţat de programul Tineret în Acţiune al Comisiei Europene, pe care Epsilon III îl derulează la Focşani. Pentru cine nu crede asta cu "schimbatul vieţii", blogul participanţilor se află aici: http://minotaurdefocsani.blogspot .com. În acest proiect, ne folosim preponderent de o formulă de teatru participativ numită teatru-labirint, cu care lucrăm, de vreo doi ani încoace, în compania partenerilor noştri europeni din reţeaua INFACCT " o organizaţie neguvernamentală europeană în care sîntem membri fondatori. În fine, din categoria proiectelor "scrise" pentru prieteni, sper că n-a fost uitat "Nu da şpagă", proiect instrumentat de Fundaţia CONCEPT, cu care am lucrat în perioada 2001-2004. Dincolo de asta, şi apropo de definiţia mai largă a termenului de "proiect", chiar Asociaţia Epsilon III, pe care o conduc de la fondare, din 2003, a devenit, în ultimul an şi jumătate, un "proiect" de succes. a consemnat Adina POPESCU

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre oameni şi cai - interviu cu Marian CHISELIŢE, fotoreporter -
Marian Chiseliţe are 31 de ani şi este licenţiat în drept, dar nu a profesat niciodată în acest domeniu, deşi şi-a dorit foarte mult....

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.