ONG-urile, ''agenţi de schimbare critici''

Publicat în Dilema Veche nr. 230 din 10 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

M-am întors în locul de unde sînt bunicii mei după o lungă perioadă de activitate în Bucureşti. Am început, în 2004, un proiect de dezvoltare locală, care a implicat instruirea administraţiei publice, elaborarea strategiei de dezvoltare, cu consultarea tuturor grupurilor importante din localitate, de la ceramişti la agricultori. Una dintre direcţiile de dezvoltare a fost turismul: Horezu s-a aliat cu comunele vecine şi a inventat un brand de microregiune, care se numeşte Oltenia de sub munte şi care a cîştigat acum locul 1 ca destinaţie europeană de turism pe România. Noi am facilitat procesul prin care micii agenţi economici implicaţi în turism şi autorităţile locale au construit o strategie comună prin care să se sprijine reciproc. Am colaborat cu ei, la început, în 2004, 2005, după care au continuat singuri în 2006, 2007. Am adus SAPARD-ul şi alţi finanţatori, au prins încredere, au început să investească şi avem deja încă trei pensiuni noi numai în Horezu, printre care una de patru stele. Acum, Horezu aşteaptă un mare proiect de infrastructură turistică în valoare de 10 milioane de euro. Se poate vorbi de un "secret al succesului" în dezvoltarea comunitară? Am mers pe ideea de dezvoltare folosind produse locale şi încercînd să creăm branduri locale. Pe aceasta poţi s-o obţii atrăgînd investiţii sau încurajînd înflorirea întreprinderilor mici ale oamenilor de acolo: noi am ales al doilea model. Turismul ajută la dezvoltarea economică, dar contribuţia lui nu e suficient de mare ca să ajute la creşterea nivelului de trai al populaţiei. Cel puţin nu la noi în zonă: nu sîntem o destinaţie de milioane de turişti, ci de cîteva zeci de mii de turişti anual. De aceea trebuie să mergem şi pe dezvoltarea industriei locale, la care se adaugă investiţia pe care o pot aduce finanţările europene. Ne-am propus să lucrăm cu asociaţiile de crescători de animale, ceramişti, apicultori, care să facă întreprinderi real profitabile. Modelul nostru de dezvoltare este unul de tip italian, bazat pe întreprinderi mici şi pe dezvoltarea unei anumite industrii: de pildă, ceramica poate face acest lucru, şi de pe urma ei alţi întreprinzători pot trăi de-adevăratelea. Comunităţile pot primi finanţări pe care apoi să le distribuie, pe bază de competiţie, pe acest teritoriu mic. Fiind din zonă, am avut încrederea lor. Acum s-au instruit şi se descurcă foarte bine şi fără noi. Există şi o componentă de asistenţă socială în acest demers? Am promovat şi conceptul întreprinderilor sociale: asociaţiile de producători care există în România şi care nu reuşesc să treacă dincolo de economia de subzistenţă. În ideea că acestea pot juca un rol foarte important în dezvoltarea economică a comunităţilor. Funcţionează foarte bine pentru grupuri de romi, de rudari, care pot transforma economia informală de subzistenţă într-o activitate profitabilă. Am reuşit să promovez pe lîngă Ministerul Muncii nişte componente de economie socială. Avem autorităţi responsabile, şi programe, şi fonduri, care asta trebuiau să facă... Avem Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă. Dar migraţia în masă dovedeşte eşecul politicilor acesteia. Mă ocup şi de un proiect cu Universitatea din Bucureşti, ca să facem, în colaborare cu Universitatea Trento, un master de Întreprinderi Sociale: un program româno-italian de instruire pentru manageri în domeniu. Cum aţi învăţat toate aceste "strategii"? Sînt dintr-o generaţie mai veche, pe vremea mea nu erau şcoli de management. Fac parte din generaţia care a învăţat făcînd: am avut şansa să lucrez, de la începutul anilor ’90, în locuri în care m-am putut instrui. De meserie inginer, am făcut Tehnologie Chimică: în ’90 am plecat din fabrică şi m-am angajat la Camera de Comerţ, o instituţie total nouă în oraşul meu, Buzău. M-am ocupat acolo de începuturile sectorului privat în România, de la gogoşerii la Impex-uri. Pe urmă m-am înscris la un program pentru Young Managers la Fundaţia Soros şi am ajuns să lucrez acolo. Atmosfera a fost minunată. Ce v-a determinat să alegeţi o slujbă într-o organizaţie venind dintr-un cu totul alt tip de cultură, într-o perioadă cînd încă circulau sloganuri cu "nu ne vindem ţara"? După o lună de probă la Soros, nici nu înţelesesem prea bine unde lucrez şi ce făceam. Ezitam: mi se terminase perioada de probă şi mă calificasem să rămîn. M-am dus la mine la Buzău, la Camera de Comerţ, cu hîrtia de la Fundaţie în buzunar, şi nu ştiam ce să fac. Sună telefonul. Unul dintre lucrurile pe care le învăţasem de la Soros era să te prezinţi la telefon cu numele instituţiei. Ca atare, răspund: "Camera de Comerţ, bună ziua!". În birou s-a făcut linişte, li se părea foarte straniu, parcă eram într-un film. Şi m-am hotărît să plec. Şeful meu, cînd am plecat de-acolo, m-a întrebat: "De ce pleci?". Nu am ştiut ce să-i răspund. Şi i-am zis: "Pentru că ăştia mi-au dat un computer să lucrez". Şi el zice: "Da, da’ şi noi avem computer"... "Da’ le ţineţi pe toate într-o cameră, încuiate..." - răspund. Cum aţi ajuns să vă ocupaţi de organizaţiile non-guvernamentale, într-un moment în care nimeni nu prea ştia ce e cu ele? Eram în ’91. Prima sarcină pe care mi-a dat-o Sandra Pralong, şefa mea de atunci, a fost să fac un catalog de ONG-uri. Nici nu ştiam prea bine ce erau acelea şi nici cum se face aşa ceva. Dar m-a ajutat experienţa mea de la Camera de Comerţ: aveam idee ce e aceea o persoană juridică, cum se înregistrează. Erau foarte puţine organizaţii non-guvernamentale pe atunci: cîteva sute, acum sînt 40.000. Am făcut primul catalog, în ’92. Sandrei îi datorez faptul că am ales acest subiect, de care m-am legat foarte tare. Pe urmă m-am apucat de alte lucruri. Eram coordonator de proiecte. Pe atunci, Soros finanţa foarte mult: primea proiecte de la diverse instituţii şi le finanţa, dar făcea şi proiecte proprii. M-am ocupat de un program care dădea hîrtie ziarelor, înainte de ’92 (era un singur producător de hîrtie care avea monopol şi, în consecinţă, control...). Am umblat cu camionul cu hîrtie... Cînd şi cum aţi început să vă interesaţi de administraţia locală? Pe lîngă ONG-uri, alte subiecte care mi se păreau foarte importante erau autonomia locală şi descentralizarea. Am propus să mă ocup de administraţie locală: mi-am dat seama că lucrurile trebuie luate de jos. Că puterea, care pînă atunci fusese monopol, e cazul să fie împărţită, şi mai repede... Am venit cu un proiect pentru administraţiile locale, pe care nu le sprijinea nimeni: acesta susţinea administraţiile din ţară, de la comune pînă la oraşe, inclusiv instruirea de aleşi locali. Nici în ziua de azi nu există nici un fel de studii obligatorii pentru aceştia. Nici o pregătire minimă necesară pentru a decide asupra bugetului unei localităţi. Nimeni nu-i învaţă pe oamenii ăştia ce-i democraţia. Am făcut, împreună cu FPDL-ul şi cu nişte formatori americani, o serie de programe pentru ei. În ’93-’94. Erau lucruri care îi ajutau să-şi dezvolte respectul pentru cetăţean. După care am plecat la Delegaţia Comisiei Europene să pregătesc primul program PHARE de societate civilă. În ’94-’96. Primul program gestionat independent de guvern. Primele resurse primite pentru ONG-uri de la UE. Pînă atunci erau doar private. Li se dădea autonomie unor oameni locali să gestioneze resurse pentru societatea locală. Mi s-a părut o mare provocare. Chestia asta a fost promovată la nivelul Comisiei Europene de Karen Fogg, un funcţionar vizionar, dacă aşa ceva poate exista, de altfel, studenta regretatului profesor român de ştiinţe politice de la Universitatea Manchester, Ghiţă Ionescu. A fost o foarte mare bătălie. Trebuia să termin pînă la sfîrşitul lui ’94 şi să obţinem acordul guvernului. Am avut sprijinul lui Mircea Coşea, care era ministru pentru Reformă. Tot el a semnat, în acelaşi an ’94, acordul pentru înfiinţarea FDSC-ului (Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile). În ce măsură au fost importante organizaţiile non-guvernamentale pentru constituirea unei societăţi democratice în România? Sînt organizaţii în România care au făcut lucruri extraordinare: în domeniul Drepturilor omului, de pildă; există altele în care nu s-a putut decola: protecţia consumatorului sau domeniul Mediului, care au avut suişuri şi coborîşuri. Cel social, practic, s-a reinventat - prin ONG-urile care au venit să ajute România. Au fost agenţi de schimbare critici, fără de care multe lucruri nu s-ar fi putut întîmpla. În momentul actual, au evoluat semnificativ lucrurile în sectorul non-guvernamental? Din 2001 nu mai sînt la FDSC, dar mai multe organizaţii non-profit mă cheamă în ajutor, să-şi dezvolte strategiile de lucru, să-şi evalueze programele. Campaniile 2% au un succes din ce în ce mai mare. Numărul oamenilor care contribuie e tot mai semnificativ. Din ce în ce mai mulţi tineri fac voluntariat în ONG-uri: acolo înveţi cel mai bine despre societatea civilă. Educaţia non-formală e cea mai sănătoasă. Lucrurile nu se întîmplă de la sine. Civismul se învaţă, atîta timp cît te hotărăşti să-ţi dedici măcar o oră altuia. a consemnat Iaromira POPOVICI

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.