''Obiectele sînt cultură vizuală''

Publicat în Dilema Veche nr. 234 din 7 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu sînt un artist, sînt un designer. Designerul are cu totul altă disciplină, unde pragmatismul este fundamental. Designerul produce şi este produsul progresului industrial. Cînd oamenii mă întreabă cum creez obiectele, le răspund simplu: după logică. Un obiect, din punctul meu de vedere, se naşte în funcţie de raţiunea lui de a fi, nu este o expresie sentimentală, ci este un produs care se naşte pentru a vorbi, pentru a spune ceva, pentru a funcţiona şi pentru a crea o experienţă senzorială. Despre ce vorbesc obiectele dvs.? Povestesc despre idei. Majoritatea produselor mele s-au născut din colaborările cu designerii de modă care m-au solicitat pentru diverse proiecte. Ana-Maria Lungu povestea despre colecţia "Is it day or is it night" că îşi doreşte ca hainele să conţină lumină. Atunci, am ales să-i fac sursele de lumină, lămpi, becuri... Accesoriile pentru colecţia Anei Alexe, "Pioni’ieri, pioni’azi", au fost reinterpretarea mărcilor comunismului, în acest du-te vino între ieri şi azi. Şi vreau să spun că insigna de pionier, din punct de vedere al designului, este impecabilă. Cînd am încercat să o deconstruiesc, au apărut problemele. Era o formă perfectă? Da! Ştii că are două mănunchiuri de grîne, are flacăra aceea roşie care porneşte dintr-o carte deschisă - flacăra cunoaşterii -, iar în partea de jos, roata zimţată a industriei. Ce am făcut eu a fost să înlocuiesc valorile pionierilor de ieri cu valorile "pionierilor" de azi: am pus în locul grînelor nişte frunze de marijuana, în locul cărţii, o ţigară aprinsă, iar roţile industriei sînt acum cele ale unui skateboard. Vă înscrieţi într-un trend de exploatare cool a comunismului? Fac lucrurile independent de trenduri. Nu vreau să mă raportez în acest fel la ce fac doar pentru că, de exemplu, steaua rusească era la modă sau pentru că tricourile cu URSS se vindeau bine. Cred că astăzi, pentru mulţi, a fuma o ţigară de marijuana poate fi mai plăcut decît a citi o carte. "ORDINEA E BAZA CREAŢIILOR" Ce vise aveaţi odinioară? Mă gîndesc la celebrul "cînd eram mică voiam să mă fac actriţă"... Da, chiar voiam să mă fac actriţă! (rîde) Culmea, nu cînd eram mică, mică, ci prin clasa a X-a, cînd studiam la un liceu cu profil chimie-biologie şi singurele materii la care nu treceam erau chimia şi biologia. Designul cum "a venit"? Nu pot să spun că a venit din senin, tatăl meu fiind arhitect am avut parte de o educaţie subliminală în familie, dar declicul s-a produs atunci cînd sora mea a plecat la facultate. A trebui să rearanjez camera în care copilărisem. Schimbîndu-i în interior funcţiunea, mi-am dat seama că acesta e un tip de activitate spre care aş putea să mă orientez. Apoi, am ajuns la facultate unde s-au petrecut adevăratele iluminări. Pînă atunci nu trăisem într-un sistem de învăţămînt în care să simt că ce aud pot să şi înţeleg şi să îmi şi placă. E o muncă a detaliilor, pînă la urmă? E o activitate complexă. Atunci cînd faci un obiect e necesar să te gîndeşti că el trebuie să se încadreze într-o limită de cost. În spatele a ce vedeţi pe raft la preţul de 29 de lei se află o întreagă structură care trebuie să fie bine analizată. Altfel, e inutil să treci la treabă. Mintea mea este ca un fractal. Nu e formată din puncte, ci din linii, din structuri. Tot ce fac este creat din linii. Lucrez la site-ul meu şi mi-am dat seama că toate obiectele pe care le-am făcut sînt mai întîi desenate şi vectorizate pe calculator. Există o filozofie a liniei? Dacă ne referim la obiectele pe care le fac eu, aş spune că linia presupune o sintetizare. Un obiect trebuie să aibă impact grafic, iar acest impact vine din simplitatea formei. Nu poţi memora un obiect decît atunci cînd se adresează minţii la un nivel primar. Sînteţi o visătoare? Visez mult. Visarea însă poate fi structurată. Mintea e o ustensilă extrem de primitivă. Dacă nu o aşezi în nişte spaţii precise şi nu vrei să îţi inunde casa şi viaţa, e bine să-i faci nişte ghidaje. Acestea sînt organizări ale zilei, liste to do, lucruri care obligă mintea să meargă spre scop, nu doar să se manifeste pur şi simplu. Aşadar, lumea dvs. creativă e o lume de ghidaje. E o lume ordonată. Ordinea e baza tuturor creaţiilor umane. Dar, iată, folosesc un contraexemplu: trăim într-un oraş dezordonat care totuşi funcţionează în felul lui haotic. Da! Şi unui bolnav de ateroscleroză îi mai funcţionează inima, dar în loc ca vasul să aibă dimensiunea normală, el e cu mult micşorat. Sîngele curge în continuare... Cum o face, asta mi se pare mai important. Nu vă place felul în care funcţionează Bucureştiul, dar aveţi locuri preferate în oraş? Oraşul a fost construit de minţi diferite, iar asta se simte. O clădire dintr-o zonă veche e gîndită la o proporţie ergonomică, îţi transmite o anumită stare. Dacă e duminică şi dacă oraşul e descărcat de prezenţa fizică a oamenilor, dar mai ales de încărcătură energetică negativă, Bucureştiul poate fi foarte frumos în multe zone. În acele zone în care s-a trăit şi s-a simţit altfel. Există însă şi zone moderne care îmi plac, mai puţine, ce-i drept. Pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti e un complex arhitectural construit frumos, Bucharest Business Center, o construcţie modernă cu proporţie şi cromatică ergonomică. "SÎNTEM SIMPLE CELULE ÎNTR-UN ORGANISM" Cum arată cei care poartă accesoriile făcute de dvs.? Foarte variat. Am văzut zilele trecute o doamnă la vreo 50 de ani care purta o broască de-a mea la pălărie. Dar nu orice fel de broască, una care se numea broască-călcată-de-o-maşină-în-timp-ce-făcea-sex. De unde au apărut "morcovii cu aripi"? Totul a pornit de la un personaj pe care l-am creat pentru revista The One şi pe care l-am adus apoi în magazin. Punctul de pornire a fost acela de a-mi prezenta accesoriile în prim-plan. Apoi, s-a născut acest personaj care se joacă şi interacţionează cu ele: un iepure cibernetic, cu ochii de leduri roşii şi care are aripi. Cînd a văzut povestea, prietenul meu, Alexandru Bălăşescu, a spus: "Acesta e un coleopure! Un hibrid între iepure şi coleopter". Fiind... iepure, el mănîncă morcovi, în acest caz, morcovi cu aripi, el însuşi fiind un iepure cu aripi. E logic, nu? Cît de des vă jucaţi? E mult ludic în obiectele dvs. Paradoxal, mi-am dat seama că sînt un om jucăuş abia cînd am început să fac obiecte. Multă lume mă percepe ca fiind serioasă şi distantă. Sigur, face parte din educaţia mea această seriozitate, mama, tatăl meu sînt nişte oameni sobri, asociali aş spune. Între timp, am descoperit că îmi doresc să pun pioneze pe scaunele oamenilor. Şi chiar dacă nu am ajuns să fac asta... Aţi ajuns să le puneţi oamenilor ace în piept. (Rîde) În timp, mi-am dat seama că alegerile pe care le facem în viaţă sînt inevitabile. Dacă eşti cineva datorită educaţiei şi mediului în care ai trăit, vei perpetua lucrul acela. Mi-aş dori să poată fi molipsitor acest fel educat de a fi. E greu. E un lucru care mă preocupă şi pe mine foarte mult. Am identificat problemele, nu am găsit soluţiile. Poate că şi obiectele pot fi o formă de a educa. Da, obiectele fac cultură vizuală şi mă bucur că îmi pot aduce contribuţia. Cred însă că şcolile, sistemul în care eşti învăţat să gîndeşti reprezintă soluţia. Îmi pare rău că nu sînt în măsură să propun un sistem de învăţare a designului. Dar este scopul meu de lungă durată, după ce reuşesc să pun la punct producţia care să funcţioneze şi să aducă pe piaţă nişte obiecte "liniştite" şi liniştitoare. Voi putea cîndva să fac un curs sau să pun bazele unei şcoli. Simţiţi că lipseşte şi altceva de pe piaţă, în afară de oamenii bine pregătiţi? Informaţii, cărţi, poate chiar obiecte în sine? Nu obiectele finite lipsesc, lipseşte structurarea lor. Poţi să treci prin sute de muzee şi librării, va fi degeaba, dacă mintea ta nu "observă" nimic. Chiar dacă există receptori, nu ştii ce să faci cu informaţia. Mintea unui om, pînă în clipa cînd decide să se maturizeze, este ca o cameră de adolescent unde toate obiectele sînt de-a valma. Există un moment în care decizi ce arunci şi ce păstrezi. Îţi rămîne tot un maldăr de obiecte, dar ce contează cel mai mult sînt dulapurile în care le pui. Obiectele la grămadă nu înseamnă nimic: n-ai să găseşti un cui sub o foarfecă şi sub un ciorap. Dimpotrivă, în aceste condiţii, muzeele ori libăriile te pot dezorienta, te pot complexa, neştiind ce să faci cu informaţia care ţi se oferă. Să fie un handicap al tranziţiei? Nu cred. E ca şi cum ai spune că dacă apare o nouă maşină, eu n-o s-o mai pot folosi. Nu e tranziţia de vină, noi sîntem cei care ne plasăm în această tranziţie. Cred că primul lucru pe care ar trebui să-l facă românii e să-şi facă ordine în interiorul lor. Să înceapă cu factorul emoţional, acesta este cel mai grav avariat. De fapt, cei şapte ani de acasă "handicapează". La noi, copiii sînt crescuţi ca să îşi ascundă instinctele, li se ordonă, în loc să li se explice. Astfel, cînd sînt în faţa unei provocări li se transmite că vor da greş. Am devenit excesiv de individualişti? Superficiali, în primul rînd. S-a ajuns ca atunci cînd oamenii spun că ştiu, de fapt să ascundă că nu ştiu. În felul acesta, fiecare dintre noi ar putea să devină un mic tiran: cu modalitatea noastră de a şti tot, necomunicînd, creăm un nucleu. O societate sau o percepţie a vieţii individualiste este ca şi cum o celulă din organismul nostru reinventează roata, începe să-şi creeze propriile celule, propriul sistem vascular. Ştii ce înseamnă asta, nu? Cancer. Mi s-a ridicat şi acum părul pe mine, dar... fiecare dintre noi uită de ansamblul din care face parte, ăsta e adevărul. Fiecare trebuie să înţeleagă că nu e decît o simplă celulă care poate ajuta întregul organism să funcţioneze. a consemnat Ana-Maria ONISEI

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.