Nu ştiu ce mare lucru este să devii artist <p>- interviu cu Călin TORSAN -

Publicat în Dilema Veche nr. 252 din 15 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

N-am găsit nici pînă în ziua de astăzi răspunsuri clare la ceea ce s-a întîmplat cu Domnişoara Pogany, grupul pe care l-am pus pe picioare acum vreo paisprezece ani. Aveam toate datele, toate motivele să continuăm împreună: multe concerte, mici turnee pe-afară, trei albume editate, dintre care unul la Humanitas Multimedia. N-a fost veşnicul motiv, al orgoliilor nestăpînite, atunci cînd unul dintre muzicanţi nu se mai poate înţelege cu ceilalţi. Nu. Am fost mai mereu prieteni buni, cu tot ceea ce presupune acest tip de legătură. Un anume fel de ignoranţă ne-a despărţit: frica de foame, frica de a crede în ceea ce faci, în ceea ce poţi face, lipsa de atitudine, de isteţime faţă de un efort coerent, desfăşurat pe durata mai multor ani. Nu ne-am respectat munca. Şi ne-am plictisit de ea prea devreme. Vorbesc numai din punctul meu de vedere. De cînd şi de ce Einuiea? Einuiea a apărut, tot în ceea ce mă priveşte, firesc. Mi-a plăcut să cînt şi am continuat ceea ce făceam cu Domnişoara Pogany: repetiţii, piese, după care apariţii, înregistrări, deplasări. Am început, din nou, de pe trotuarul de lîngă biserica Kretzulescu. Am ajuns, după patru ani, la al doilea disc. Nu ştiu ce înseamnă asta. Este acest album rodul concertelor din Japonia? Noa - albumul pe care tocmai l-am lansat - este, într-adevăr, rezultatul a ceea ce am acumulat în timpul şederii noastre în Japonia cu ocazia Expoziţiei Mondiale din 2005: de la instrumente, pînă la partiturile pe care le-am primit, cadou, din mîinile unei spectatoare. Poate merită să-i pomenim, măcar aici, numele: Tamayo. Cum ai învăţat să cînţi? Primul instrument pe care l-am ţinut în mînă a fost o mandolină. În 1976. Eram elev în clasa întîi. Undeva prin Drumul Taberei. Am cîntat în orchestra şcolii timp de opt ani. Am rămas cu sensibilitatea asta, de a face ceva cu instrumentele muzicale. Atunci cînd am abandonat facultatea, după răfuiala din decembrie, muzica m-a redefinit, atît cît putea să o facă la un colţ de stradă. M-a redat agriculturii. Şi aveam nevoie de asta. Am cîntat pe trotuare, cîştigînd bani şi avînd impresia că fac ceva important. Asta m-a smuls din fobiile sociale, care ajunseseră să mă împresureze. Ştiu că exersezi mult ca muzician, la ce instrumente cînţi? Sînt suflător. În mod corect şi clar cînt la fluier. Este o denumire categorială. Care include familii de instrumente, maniere de interpretare. Fluierele m-au complexat ani la rînd. Pînă am înţeles contextul, contextele în care mă pot manifesta cu ele. Aş fi vrut ceva mai înalt, un flaut, ceva. Dar, nu a fost să fie. Nu am fost în stare să fac lucrurile să fie aşa cum mi-aş fi dorit. Mă mai zbengui, din cînd în cînd, la clarinet şi la trompeta electronică pe care mi-am cumpărat-o din Japonia. Modest, însă. Dar scrisul, scrisul cum l-ai învăţat? Scrisul l-am învăţat citind. Nu mare lucru. Am avut mereu complexul ăsta, al celui care nu a stat prea mult cu nasul în cărţi. Am citit tot ceea ce mi-a căzut în mînă. Mi-a plăcut solitudinea pe care o presupune activitatea asta. Şi am tot scris. Tîmpenii. Poezii, poeme, edulcoraţii de adolescent timid. N-am timp acuma să le arunc. Să le fac mototoale de hîrtie. După care, încet, încet, cu un soi de încredere care m-a urmărit în tot ceea ce am făcut, am ajuns la acea voce interioară. Cu care îmi scriu textele. Ce genuri literare te-ar mai tenta? Îmi place foarte mult să scriu proză. Mă simt foarte bine atunci cînd o fac. Împlinit. Nu mi-am propus niciodată un anume gen literar. Din cînd în cînd, m-au bîntuit gînduri de scenarii - pentru a cîştiga ceva marafeţi -, de dramaturgie - pentru nebunia de a-mi vedea, într-un anume fel, materializate ideile -, de eseu. Pentru ăsta nu am fost pregătit niciodată. De fapt, pentru nici un astfel de tip de scriitură. Există vreo legătură între muzică şi proza pe care o scrii? Nu prea. De multe ori, atunci cînd sînt mult mai atent la ceea ce am de cîntat, scrisul nu îmi iese. Ba chiar mă oboseşte nefiresc. Se întîmplă şi contrariul. Singura legătură dintre muzica pe care o cînt şi literatura pe care o scriu este experienţa pe care mi-a furnizat-o îndeletnicirea de muzicant: drumuri, oameni. Mai mult, singurătatea orelor de studiu. Muzicantul şi scriitorul sînt oameni predispuşi solitudinii. Un anume soi de atmosferă - pe care o alimentez aproape manierist - îmi însoţeşte muzica şi frazele. Tot un soi de voce interioară. Ce este Festivalul sBrot? Se mai ţine? Festivalul sBrot a fost un prilej de manifestare a prieteniei. Eram tînăr, tineri, aveam o garsonieră veşnic ticsită cu prieteni. Curgeau paharele şi fierbea zilnic, într-o oală de cinci litri, ciorba de burtă la plic. Knorr. Am fiert sute de astfel de plicuri. Ce însemna în plus un fanzin, editat pe şase pagini, cu hîrtia şterpelită din biroul nevestei mele - pe atunci, secretară la BRD -, profitînd de tonerul aceleiaşi instituţii? O publicaţie în zece exemplare, pe care o răspîndeam, aleator, în cutiile poştale ale blocurilor bucureştene. Cu gîndul că vom mai găsi oameni care scriu, care ar vrea să scrie. Şi să fie publicaţi. Aveam acolo o adresă la care ne puteau contacta. Şi i-am fi publicat. În cinci ani nu am primit decît două scrisori: una de la un prieten, aflat cu o bursă în străinătate, cealaltă de la un agramat din Zimnicea. Pe care l-am publicat. În timp, manifestarea asta a atras alţi şi alţi prieteni: plasticieni, muzicanţi. Aşa încît, doi ani la rînd, totul s-a transformat într-un soi de festival de apartament. O săptămînă pe an. Spre sfîrşitul acestuia. Seara de muzică, găzduită de Teatrul Nottara, a rămas cu litere roşii în calendarul sBrotist. Un maraton de cîteva ore. Între timp, ideea a murit. De fapt, şi-a dus la bun sfîrşit menirea. Ce presupune job-ul tău de la MŢR: arhivar şi bibliotecar? La MŢR, funcţionez pe o carte de muncă pe care scrie "trezorier II". Nu prea îmi dau seama cu ce ar trebui să mă ocup. Am fost, într-adevăr, ani buni de zile arhivar, după care am funcţionat vreo doi ca bibliotecar. În toţi anii ăştia, pe cartea mea de muncă a stat scris trezorier. Cînd I, cînd II. Ai dat sute de concerte, ai făcut muzică de film şi de teatru, ai publicat proză... Ce urmează? Te simţi împlinit/frustrat ca artist? Simt un anume soi de împlinire. Am făcut ceea ce m-a dus capul să fac. Eram proiectat să devin inginer, dar am ajuns artist. Artist? Nu ştiu. Şi nu ştiu ce mare lucru este să devii artist. Dar tot ceea ce am făcut, am realizat exact aşa cum am vrut să o fac. Iar asta m-a construit cumva. Frustrările sînt inerente. Ele se leagă de mojicia pe care o practică mulţi artişti: aceea de a cerşi, de a pretinde atenţia. Statutul. Care să nu fie unul de combătut. Durerile vin din alte zone, meschine şi ele, pentru că se leagă cumva de materialitate: decepţiile în ceea ce priveşte editorii. Care ar smulge, cu zîmbetul acela civilizat pe care îl au, european, orice s-ar putea face de pe urma unui artist. Aici clachez, din cînd în cînd. Am 38 de ani şi nici o leţcaie în cont. De fapt, nici cont nu am. Privind în ochii Petrei, fiica mea, acest lucru mă sperie cîteodată. Pentru că şi eu, ca alţii, am impresia că am făcut cîte ceva în viaţă. Deşi n-aş fi foarte sigur de asta. Peste toate, iau arta ca drum în viaţă. Cale. Care nu trebuie să aibă finalităţi propuse. Sfîrşit. a consemnat Marius CHIVU

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.