"În radio am învăţat un lucru foarte important: să tac&#8221; - interviu cu Teodor BRUCĂR, om de radio " </i>

Publicat în Dilema Veche nr. 282 din 12 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Înainte de ’89 ascultam cu obstinaţie radioul, la televizor nu aveai ce să vezi, poate doar rarele emisiuni culturale, şi acelea maculate de propaganda comunistă. Aşa că eram fan Radio Europa Liberă, mai ascultam uneori şi Radio 3 Tineret, cei care mai transmiteau şi ceva muzică. Atunci cînd a murit Cornel Chiriac (4 martie 1975), super-DJ-ul de la Europa Liberă, am purtat doliu. Ascultam şi emisiunile politice: Actualitatea românească sau altele. Sufeream îngrozitor că nu ştiam ce se petrece, din punct de vedere cultural, dincolo de "Cortina de fier". În acei ani, am achiziţionat foarte multe viniluri şi benzi magnetice imprimate (o mică avere). De acum sînt caduce. Cine erau atunci "radio heroes"? Cornel Chiriac, N.C. Munteanu, Radu Teodoru, Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu, Emil Georgescu sau Emil Hurezeanu, oameni de radio care au ştiut şi au putut să deschidă o fereastră spre lumea liberă. Ei au fost profesorii mei de radio, ei m-au făcut să înţeleg greutatea cuvîntului rostit şi responsabilitatea pe care o ai atunci cînd vorbeşti în public, indiferent dacă publicul e format dintr-un singur om sau din mai multe mii. Cum aţi ajuns dvs. înşivă la radio? În 1990, în "democraţie", la Rm.Vîlcea a luat fiinţă un post de radio pe care l-am botezat Metronom, în amintirea emisiunii lui Cornel Chiriac. Acel post funcţiona în baza unei aprobări date de Petre Roman. Era perioada pionieratului şi a romantismului în fm-ul românesc. Pe atunci mai lucram şi la Biblioteca Judeţeană, unde înfiinţasem o secţie audio-video. Erau colecţii impresionante de discuri pe vinil, cărţi de artă, filme şi diafilme. În fine, la Radio Metronom era un grup de oameni pasionaţi care se străduiau ca lucrurile să iasă bine. Desigur, tehnica avea de suferit: benzi magnetice, magnetofoane ruseşti, discuri de vinil, emiţător manufacturat căruia i se ardeau "finalii" cînd îţi era lumea mai dragă... Apoi, în 1993, a apărut Radio Etalon, primul post de radio cu licenţă de la CNA: are şi acum licenţa R001. Atunci m-am hotărît să renunţ la munca de bibliotecar şi m-am transferat la radio. Era şi este vorba de o mare iubire. În 1996, Radio Etalon a devenit staţie afiliată reţelei Radio Contact. De acum lucrurile aveau să se profesionalizeze, iar din 2005 lucrez la Kiss Fm. Aici e vorba de o staţie regională care retransmite emisia de la Bucureşti, dar are şi inserturi locale. Este o echipă de adevăraţi profesionişti, oameni dedicaţi, eficienţi, lipsiţi de vedetisme, competenţi şi pasionaţi 100% de munca lor. Îmi amintesc o emisiune de la Radio Etalon în care difuzaţi numai chitarişti de blues, făceaţi top-uri rock sau portrete de mari muzicieni, deloc comerciali; am crescut cu acea emisiune... A, da! Era o rubrică dintr-o emisiune, se numea Injecţia de blues şi ca orice injecţie trebuia făcută zilnic, la oră fixă. Am încercat atunci să-i fac pe ascultători să înţeleagă care-s originile muzicii secolului XX, fiind convins că radioul are cel puţin un dublu rol: informativ, dar şi formativ. Important însă este să nu-i îndepărtezi pe ascultatori, să te gîndeşti tot timpul la ei, să nu-i ofensezi şi să nu devii preţios. Altfel intervine, din partea lor, un fel de cecitate auditivă: te ascultă, dar nu te aud. În radio am învăţat un lucru foarte important: să tac. "Radioul s-a schimbat. Ca viaţa." Cum s-a schimbat radioul în toţi aceşti ani? Cum se resimt constrîngerile comerciale? Radioul, fiind o formă vie, s-a schimbat şi s-a transformat mult în ultimii cincisprezece ani, ca viaţa. De la mijloacele tehnice, pînă la modul de a face radio. A apărut digitalizarea, emisia asistată de calculator, au apărut marile reţele, au fost aduse de "afară" reţete, formate şi mode d’emploi. Acum radioul a devenit comercial, nu mai poţi sări din schemă. Exista un playlist care trebuie respectat, un format anume, un public ţintă. Aproape nimic nu mai este la "inspiraţia" animatorului sau, mă rog, a DJ-ului. De ce nu mai e nevoie de personalitatea animatorului? "Afară" există şi radiouri de autor... Într-un fel asta se întîmpla în "copilăria" fm-ului românesc, în anii ’90. Acum totul e standardizat, nimic nu e lăsat la întîmplare sau la inspiraţia animatorului care are doar libertatea de a alege cuvintele potrivite, vorba poetului de la Mărţişor. Totuşi, el dă viaţă unui post de radio, el visează în limba română şi tot el ştie şi cînd să tacă, tot în româneşte. Nu ştiu dacă mai e vremea unui post de radio unde animatorul este catalizator, un fel de guru, poate că se vor cristaliza şi la noi astfel de staţii. În orice caz, un astfel de radio nu poate aduna în jurul lui milioane de ascultători, aşa cum face Kiss Fm acum. Foarte mulţi realizatori TV au migrat de la radio, au fost oameni de microfon şi lucrul acesta se vede, ştiu să vorbească româneşte, ştiu să articuleze, să frazeze, ştiu să-şi folosească vocea, să o moduleze, pronunţă toate vocalele şi consoanele, vorbesc cu subiect şi predicat. Radio de autor? Da, poate cînd voi ieşi la pensie şi cineva va dori să facem un astfel de radio, de ce nu, aşa, pour la bonne bouche... Ascultaţi şi posturi de radio pe net? Din cînd în cînd mai ascult, dar am rămas cu un vechi obicei: fac anatomia şi fiziologia unei ore de emisie, cîtă şi ce fel de muzică este pusă în undă, cît durează buletinul de ştiri sau alte informaţii, cum e distribuită publicitatea, cîte intervenţii are DJ-ul. Altfel, de pe net mă informez, citesc presă sau ajung pe site-urile unor muzicieni mai puţin cunoscuţi. O să zîmbeşti, se face muzică foarte bună şi-n secolul XXI. Nu zîmbesc deloc, şi eu descopăr constant noi muzicieni formidabili... Cultura mondială e în criză şi asta de ceva ani buni (artiştii fiind cu trei paşi înaintea celorlalţi). Se vede, se simte, rar mai găseşti opere adevărate, lucrări care să poarte pecetea perenităţii, mă rog, cultură vie, cu substanţă. Avem parte de o bulversare a adevăratelor valori, iar ascultătorul nu mai înţelege nimic. Cui prodest? Probabil celor ce ştiu să facă bani, pentru că, din păcate, şi-n acest început de secol totul se reduce la bani. Inclusiv în muzică. Poate că Beavis & Butt-Head au fost ultimii critici muzicali adevăraţi... Noroc însă că mai apar şi diamante " cu atît mai valoroase " după ce ai săpat şi ai dislocat aşa de mult steril. Uite, aşa am descoperit artişti precum Norah Jones, Joe Bonamassa, Derek Tracks, Susan Tedeschi sau Shemekia Copeland. Toţi cîntă blues la superlativul absolut (cred că-n altă viaţă am fost negru!). Asta aşa, ca să mă opresc doar la cinci nume. Important e să ai răbdare, să cauţi. Dar în secolul XXI cine mai are răbdare, cine mai e interesat să asculte şi să înţeleagă?! Acum totul e pe repede înainte: fast food, fast love, fast culture. Pînă la urmă asta e fast life. "Muzica trebuie ascultată pe îndelete" Cum e viaţa culturală în provincie? Odată, Rm. Vîlcea era cunoscut măcar pentru Festivalul Constelaţii Rock... Viaţa culturală de provincie? Hmm, nu ştiu cît spaţiu vei acorda acestui dialog... Pe scurt: avem două teatre cu stagiune permanentă, o filarmonică ce adună în fiecare seară de luni un public numeros, muzee, o galerie de artă, o bibliotecă judeţeană cu activităţi culturale susţinute, un cinematograf. Locul e plin de cultură, musteşte, dar uneori acţiunile culturale sînt destul de... provinciale, cam prăfuite şi lipsite de profunzime. Una peste alta, totuşi, Rîmnicul cred că face parte din elita oraşelor culturale. Constelaţii Rock era un festival de nivel naţional ajuns la ediţia XX, după care, din cauze diverse, a "decedat". Acum încerc alături de Bobiţă Cătuşanu, leader-ul trupei Antract (va aniversa în curînd 25 de ani de activitate), să reanimăm acest festival. Nu ştim ce o să iasă, mai ales că traversăm şi această perioadă de criză. Îmi amintesc că, la mijlocul anilor ’90, în Rm. Vîlcea era un singur anticariat, care nici n-a rezistat, librăriile erau mici de tot, iar muzică (piratată, pe casete audio) puteai cumpăra doar de la vreo două-trei chioşcuri din piaţă... Acum găseşti după placul inimii cărţi, CD-uri şi DVD-uri, bani să ai. Marile reţele de librării sau edituri prestigioase au deschis locuri în care începi să te simţi frustrat că nu eşti un pic mai bogat. Dacă te arde buza după nu ştiu ce noutate sau "vechitură", poţi comanda pe Internet, acum nu mai e o problemă să ai ce-ţi doreşti. Îmi amintesc cum alergam disperat, înainte de ’90, după cîte un album, aşteptam luni de zile, ani să pot face rost de muzica preferată, acum le avem pe toate, în schimb, nu mai avem timp. Muzica trebuie ascultată cu sufletul, aşa, pe îndelete, notă cu notă, nu o poţi "vărsa" în creier în format mp3... Cum vă explicaţi inflaţia de mass-media într-un oraş mic cum e Rm. Vîlcea? E-adevărat, sînt peste treizeci şi cinci de ziare şi reviste care apar cu diverse periodicităţi, trei posturi locale de radio, plus alte zece radiouri care fac parte din reţele naţionale, trei posturi de televiziune locale... Multe, puţine, nu ştiu. Cert este că substanţa jurnalistică s-a diluat, unele ziare au tiraje confidenţiale, altele apar şi dispar în funcţie de comanda politică, sînt jurnalişti care scriu la patru-cinci publicaţii. Din păcate, de prea multe ori limba română suferă îngrozitor, au dispărut specii jurnalistice esenţiale precum reportajul sau ancheta, apar articole gen "proces verbal", comunicate de presă gîndite de funcţionari microcefali, puse în pagină fără nici un discernămînt, emisiuni radio-tv în care nu există legătură între subiect şi predicat, redactori-prezentatori pentru care anacolutul e cel mai bun prieten. Cred că două ziare, un post de radio local şi altul de televiziune ar fi suficiente pentru oraşul ăsta. Atunci s-ar aduna în aceste redacţii jurnalişti de mare talent. Per total, important e că oamenii au de unde să aleagă. Fiind o piaţă concurenţială şi unde se aplică legea cererii şi ofertei, înseamnă că vîlceanul este mare devorator de presă, nu? Faceţi radio de două decenii, nu vă lipsesc cărţile bibliotecii publice; relaţia cu oamenii care vin atraşi de cărţi şi de autori? Cum să nu! Era o adevărată desfătare să primesc noutăţile editoriale, nu pot uita parfumul inefabil al tipăriturii proaspete, bucuria de a citi o carte nouă, un autor necunoscut sau un altul pe care-l ştiam şi-mi era tare drag. Îmi mai ostoiesc dorul atunci cînd ajung în librării. Nu pot uita lumina, cu totul şi cu totul specială, ce apărea pe chipul oamenilor atunci cînd citeau (atenţie: nu e o metaforă!). Meseria de bibliotecar m-a marcat pentru toată viaţa, eşti un fel de călăuză cu maceta în mînă, încercînd să croieşti drumuri prin jungla de informaţii, fie că e vorba de cărţi sau de discuri. Ce satisfacţii v-a adus radioul? Multe! Oameni care sună să-ţi mulţumească pentru ceea ce faci, pentru o melodie difuzată sau pentru că ai spus ceva inteligent. Vezi tu, la radio ai avantajul că lumea nu te recunoaşte pe stradă, doar uneori se întîmplă ca un om să-ţi remarce vocea... Acesta-i radioul: mister şi imaginaţie, îl lasă pe om să viseze, precum literatura sau muzica. Există însă şi un revers al monedei, meseria asta e cronofagă şi uneori prost plătită. a consemnat Marius CHIVU

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?