Grija banilor <p>- <i>interviu cu Radu CRĂCIUN</i> -

Publicat în Dilema Veche nr. 241 din 25 Sep 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Da, mă gîndesc cîteodată că este chiar o muncă de mare răspundere. Îmi dau seama că participanţii la fondul nostru ar putea umple tribunele a cam trei stadioane mari de fotbal. Cînd te gîndeşti că atîţia oameni îşi lasă banii albi de zile negre pe mîinile tale, ai o apăsare şi te simţi dator să fii foarte grijuliu cu ceea ce faci. Cît de rele ar putea fi consecinţele a ceea ce se întîmplă pe pieţele financiare pentru România şi, mai precis, pentru banii oamenilor? Sistemul de pensii private e în România un sector nou. Sînt doar cîteva luni de cînd operează. Acesta poate fi şi un noroc pentru că sistemul a fost lansat după ce deja începuse căderea pieţelor financiare internaţionale, ceea ce a făcut ca fondurile de pensii să poată cumpăra active la preţuri mai mici şi să fie precaute pentru că ştiau deja ce se întîmplă. La ora actuală, cu toate frămîntările internaţionale, o jumătate din fondurile de pensii din România sînt pe plus, iar cealaltă jumătate nu au înregistrat pierderi foarte mari. Asta în timp ce la nivel global, fondurile de pensii şi de investiţii mari au avut pierderi importante. Există cum bine ştim o presă destul de panicardă în România, chiar isterică uneori. E asta o problemă serioasă pentru sistemele financiare? Da, o presă de multe ori şi foarte superficială, şi care uneori mi se pare a fi chiar mai populistă decît politicienii. O presă care a lansat cîteodată mesaje exagerate pe tema insecurităţii sistemelor financiare. Dar faţă de situaţiile trecute, sistemul este la ora actuală mult mai reglementat (în ce priveşte pensiile private sau investiţiile) faţă de acea zonă gri în care operau fondurile răposate de tip FNI. Mulţi se tem de lipsa de garantare prin lege a unui randament minim al fondurilor de pensii, adică a unei valori minime pe care omul o va primi înapoi după zeci de ani de contribuţie. Ei se întreabă ce se va mai putea face dacă lucrurile nu vor funcţiona bine cînd vor trebui să-şi încaseze rodul acestor contribuţii, în condiţiile în care cei cu care au încheiat aceste contracte vor fi ei înşişi la pensie, departe de orice griji. Responsabilitatea nu este individuală, este vorba de responsabilitatea unei firme, a unui administrator, ca persoană juridică. Eu, de exemplu, pot mîine să nu mai fiu şi să vină altul. Ce garanţie au clienţii că aceia cărora le încredinţează banii sînt motivaţi să-şi facă treaba cu acribie profesională şi că aşa şi fac? Motivaţia principală a administratorului este legată de o performanţă bună, singura care poate atrage noi clienţi şi reduce şansele de retragere a celor existenţi. În al doilea rînd, există o comisie de supraveghere care se asigură că noi facem toate lucrurile conform legislaţiei în vigoare şi că nu sîntem acolo de capul nostru. Cadrul legal este foarte strict. Din punct de vedere al garantării unui randament minim însă, în lume există doar două sisteme în ce priveşte pensiile private. Şi nu trebuie să încercăm noi să inventăm un al treilea. Într-unul din cele două sisteme omul ştie de la bun început ce pensie va avea (în Vest e cam 70-80% din salariu), dar nu ştie care va fi contribuţia sa (ea poate să varieze în funcţie de performanţele fondului). În celălalt sistem, contribuabilul ştie cît va plăti în fiecare lună, dar la sfîrşit pensia poate fi mai mare sau mai mică, în funcţie de performanţele fondului. Unii se întreabă de ce nu sînt şi contribuţii definite şi în acelaşi timp mai multe garanţii pentru nivelul pensiei. Dacă eu, ca administrator, am de îndeplinit foarte multe garanţii, voi avea o abordare extrem de conservatoare iar în final, pensiile vor fi foarte mici. Pentru că nu poţi să ai o performanţă foarte bună cu un risc minim. Trebuie să găseşti zona de echilibru. Iar o pensie garantată ar fi de fapt o pensie extrem de mică. Garantarea e o aparentă siguranţă. O problemă pe care am auzit-o tot mai des exprimată: avem bani, ce facem cu ei, unde-i ţinem sau cum îi investim? În momentul de faţă, chiar şi investitorii cei mai sofisticaţi îşi ţin banii ori cash, ori în depozite bancare sau cel mult în titluri de stat. Din cauza impredictibilităţii evoluţiei pieţelor financiare, aversiunea faţă de risc e maximă şi sînt căutate locurile cele mai sigure. În aceste condiţii, cei care nu se pricep trebuie cu atît mai puţin să se gîndească la inovaţii. Chiar şi investiţiile imobiliare intră acum în categoria activelor riscante. Aţi fost analist al pieţei de capital şi chiar economist-şef la ABN AMRO Bank, într-o perioadă în care s-au schimbat foarte multe în sistemele financiar bancare şi în mentalităţile oamenilor. Care sînt concluziile dvs. esenţiale din această experienţă (în ce priveşte stabilizarea pieţelor, a reglementărilor, a încrederii, a siguranţei investiţiilor)? Probabil cea mai spectaculoasă schimbare a fost cea privind soliditatea sistemului bancar. După ce s-a trecut prin marile falimente - Bancorex, Bancoop, Banca Internaţională a Religiilor şi aşa mai departe -, concomitent cu îmbunătăţirea reglementărilor şi a supravegherii sectorului, s-a ajuns la un sistem puternic. Aş spune că privatizarea în proporţie de 95% a sistemului bancar, cu nume bune din sistemul internaţional, a dus la o profesionalizare foarte serioasă a întregului sector. Au venit bănci bune care au adus foarte multe cunoştinţe în domeniu şi i-au învăţat pe românii care lucrau în bănci cum să opereze după standarde europene. Asta e cauza cea mai importantă pentru care sistemul e mult mai solid decît în urmă cu 10-15 ani. La un moment dat, în sistemul de bănci românesc erau chiar nu mai puţin de patru preşedinţi de bănci olandezi. Cum a fost drumul de la aeronave (acolo unde aţi lucrat la început ca inginer) la zona financiar bancară? Se vorbeşte foarte mult de ideea de carieră, de management al carierei şi aşa mai departe. Ei bine, la mine cred că într-o mare măsură a fost vorba de rezultatul întîmplării. Am trecut prin cîteva răspîntii foarte importante în care, dacă luam altă cărare, probabil că viaţa mea ar fi arătat cu totul altfel. De exemplu, cu două săptămîni înainte de a mă înscrie la facultate, eram convins că voi merge la Automatică, dar în ultimul moment am virat către aeronave. Un alt moment a fost cînd am constatat că pentru România industria aviatică este un lux pe care nu prea ni-l putem permite şi din cauza asta nu speram să am o carieră interesantă în această zonă. M-am hotărît să merg spre bussines şi marketing care mă atrăgeau foarte mult, dar a venit şi momentul în care am avut de ales între marketing (la care visasem ani de zile şi pentru care învăţasem) şi intrarea într-un domeniu financiar de două ori mai bine plătit, înspre care m-am îndreptat în cele din urmă, după multe frămîntări interioare. Astăzi nu regret, pentru că şi în acest domeniu lucrurile au evoluat interesant. Acum cîţiva ani, v-aţi revoltat împotriva aserţiunii formulate de o persoană dintr-o funcţie înaltă care spunea că s-a format deja o "piaţă a analiştilor economici". Da, Mugur Isărescu a spus asta. Mi s-a părut că sună foarte prost. De obicei, într-o piaţă vinzi şi cumperi. Şi spunînd că s-a format o piaţă a analiştilor s-ar fi putut înţelege că pe aceştia îi poţi cumpăra, şi ei să spună apoi ce vrea cumpărătorul. Or, nici pe departe nu se poate pune problema astfel, pentru că averea cea mai de preţ a unui analist este credibilitatea. Dar nu apar tensiuni între rigoarea profesională de obiectivitate pe care o are un analist şi cerinţele patronului sau ale instituţiei pentru care lucrează? Pot să apară divergenţe între opiniile unui analist şi interesele de moment, de bussines ale altor departamente din aceeaşi instituţie. De exemplu, un analist de piaţă de capital poate, la un moment dat, să spună că firma X nu e bună şi că acţiunile ei trebuie vîndute. În acelaşi timp însă, dacă partea comercială a băncii la care el lucrează tocmai vrea să semneze un contract cu firma X, poate apărea tentaţia ca analistul să fie tras de mînecă. Dar în mod normal, orice client al băncii ar trebui să înţeleagă că activitatea de investiţii şi de studiere a pieţei de capital a unei bănci e total diferită de operaţiunile ei comerciale. Din păcate însă, nu trăim într-o lume ideală şi chiar şi pe Wall Street au existat mari scandaluri în care era vorba de conflicte de interese între independenţa analiştilor şi interesele de afaceri ale băncii la care ei lucrau. Nu se pot inventa nişte sisteme perfecte care să evite total asemenea situaţii. Şi pînă la urmă cred că totul se reduce tot la individ, la integritatea şi etica lui profesională, la felul în care înţelege aceste lucruri. a consemnat Andrei MANOLESCU

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.