Fiecare roman trebuie lăsat cu destinul lui <p>- interviu cu scriitorul Filip FLORIAN -
Şi pentru mine e aproape uluitor să văd că în ziare a căror faimă mi-a stat mereu în minte ca fiind de mare greutate, apare acum numele meu. E o senzaţie ciudată, ca şi cum ar fi vorba de o altă persoană. Chiar recent au apărut trei cronici foarte bune la carte, în Süddeutsche Zeitung, Neue Zürcher Zeitung şi Der Spiegel. Puţini scriitori români au fost traduşi în limbi de circulaţie internaţională şi poate şi mai puţini au avut parte, de-a lungul timpului, de cronici în străinătate. Există un secret al acestui succes? Nu ştiu dacă e vorba de un secret şi dacă ar fi să fie vorba de un secret, aş vrea eu însumi să-l descîlcesc pînă la capăt. Pur şi simplu eu cred că lucrurile trebuie să curgă singure şi am senzaţia că, de fapt, aşa s-a şi întîmplat, fără ca eu să mă agit în vreun fel, fără să trag vreun fel de sfori. Şi mai cred că tocmai zbaterea asta nefirească de atîţia ani şi ani, nu doar la nivel de persoană, ci chiar la nivel mai larg, de literatură - să spunem -, sufocă din faşă fie cîte un destin bun, fie cîte o carte bună, fie un întreg ansamblu, adică o generaţie sau o literatură. Cred că pe lumea asta există mai degrabă cărţi şi autori decît literaturi şi că, pur şi simplu, fiecare autor sau fiecare roman trebuie lăsat cu destinul lui. Revenind însă la povestea asta germană, cu siguranţă cred că are importanţă şi numele editurii. Dacă ar fi fost o editură mai mică, nu ştiu dacă toate aceste cronici ar fi existat. Faptul că e vorba de Suhrkamp a făcut cred posibile nouă cronici la acest roman, în decurs de numai patru luni. Dar repet, asta iarăşi nu ţine de mine. Aşa a fost să fie. Îmi imaginam că voi sta la o cabană în munţi şi voi scrie Acum aş vrea s-o luăm de la început. V-aţi înscris la Facultatea de Geologie din Bucureşti, după 1990 aţi fost jurnalist la revista Cuv
