Drepturile omului, după integrarea europeană <p>- interviu cu Diana HATNEANU -

Publicat în Dilema Veche nr. 249 din 25 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Unele probleme continuă să existe, deşi intensitatea lor scade. Se remarcă în continuare abuzuri ale poliţiei: am înregistrat în acest an şapte cazuri, mai multe decît în anii precedenţi. Poate că a crescut doar capacitatea noastră de a afla de ele, e dificil de apreciat. Dar cu siguranţă situaţia nu s-a îmbunătăţit cu nimic cînd vorbim de sancţionarea acestor fapte. Ca şi cu ani buni în urmă, în continuare poliţiştii acuzaţi de rele tratamente sînt în funcţie, foarte rar auzim de sancţiuni de natură penală sau disciplinară. În alte domenii, lucrurile s-au agravat în mod specific în ultimii ani, în primul rînd în ceea ce priveşte libertatea de asociere. Dacă la începutul anilor ’90 erau multe atacuri de natură mediatică, propagandistică, la adresa ong-urilor, nu existau piedici de natură legislativă sau alte interferenţe în activitatea lor. Acum se acţionează legislativ. De exemplu, s-a modificat legea privind asociaţiile şi fundaţiile. Înainte era foarte clar, se vorbea de interdicţia pentru asociaţii şi fundaţii de a folosi denumiri specifice unor autorităţi publice, o prevedere uşor de interpretat. Acum, e vorba de orice denumire de natură să creeze confuzie cu numele unei instituţii publice. Or, aşa ceva este foarte greu de definit: ce-ar putea să creeze confuzie, faptul că există cuvîntul "România" în denumire? În sine, să spunem că asta ar fi problema cea mai mică, însă legea a fost modificată şi în sensul că organizaţiile deja înfiinţate care au astfel de denumiri sînt obligate să le schimbe. De exemplu, din cîte am înţeles, una dintre organizaţiile direct vizate este Societatea Academică din România, care a dobîndit o reputaţie de-a lungul anilor, nimeni n-ar putea să o confunde cu Academia Română. Mai rău, legea stabileşte că, dacă în şase luni organizaţiile care se simt cu musca pe căciulă nu fac nimic, oricine, inclusiv autorităţile publice, este în măsură să ceară dizolvarea lor. Şi a început să fie aplicată legea? S-a întîmplat deja ceva asemănător: municipalitatea noastră dragă din Bucureşti a pierdut un proces cu Centrul de Resurse Juridice şi Fundaţia Terra Mileniul 3. Cei amintiţi au cerut anularea unei hotărîri a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prin care se declara de utilitate publică lucrarea de la Pasajul Basarab. Instanţa le-a dat dreptate. Ei bine, reprezentanţii Municipalităţii au considerat că trebuie să-i pună la punct pe nenorociţii care au avut dreptate. Au formulat o cerere de dizolvare a celor două organizaţii, considerînd că desfăşoară activităţi ilegale pentru că acordă asistenţă şi reprezentare juridică, lucru pe care, pasămite, conform legii avocaturii, n-ar putea să le desfăşoare decît un avocat, or ei sînt ong-uri. Fals, pentru că statutul lor spune foarte clar că, într-adevăr, se implică în astfel de procese, însă, conform legii, prin nişte avocaţi. Cererea municipalităţii a fost respinsă săptămîna trecută de către judecătorie, dar nu pe fond, ci pe baza unei excepţii, pe motiv că nu a semnat cine trebuie cererea de chemare în judecată. Înseamnă că şi alte organizaţii se pot găsi în viitor în aceeaşi situaţie. Este uimitor că asistăm la astfel de fapte, la doi ani de la integrarea în UE. Ciudăţenii legislative În cazul unui proiect legislativ ca acela de care aminteaţi, a urmărit într-adevăr cineva un scop, sau prostia este o explicaţie suficientă? În mod ciudat, a existat un proiect de lege pe site-ul Ministerului Justiţiei, dar care privea altă modificare a legii asociaţiilor şi fundaţiilor. A fost trimis proiectul de lege la Guvern şi apoi a plecat spre Parlament în altă formă. Acolo a trecut foarte repede - deşi alte proiecte tărăgănează mult şi bine - cam în două-trei luni prin ambele Camere. În momentul adoptării am solicitat reexaminarea legii, preşedintele României a înţeles problema şi a trimis proiectul spre reexaminare. Dar cererea preşedintelui a fost respinsă. Deci, dacă într-o primă fază am fi putut spune că era vorba de prostie, după ce societatea civilă s-a mobilizat nu mai era normal ca proiectul să treacă din nou de Parlament. Te loveşti de alte nimicuri care apar aşa, de nicăieri. De exemplu, există o lege a cazierului fiscal, care vorbeşte de obţinerea acestui cazier cînd îţi înfiinţezi o firmă etc. În 2007 această lege a fost modificată, solicitîndu-se şi fondatorilor unei asociaţii să prezinte cazierul fiscal. Şi asta pentru ce? Fiindcă nicăieri, nici în Constituţie, nici în legea asociaţiilor şi fundaţiilor, nu se spune că pentru a te asocia trebuie să ai taxele plătite la zi la stat. Inclusiv cei care au fost condamnaţi pentru evaziune fiscală au, constituţional, dreptul de a se asocia. Mai mult, organizaţii deja înfiinţate, dacă vor să accepte noi membri, trebuie să se prezinte cu aceste caziere fiscale care n-au nici o importanţă. În cazul în care ai 50 de membri noi, de exemplu, şansele ca ei să prezinte la unison cazier fiscal valabil, să se plimbe cu hîrtiile, să plătească taxa de 20 de lei necesară sînt foarte mici. Iar şansele unei asociaţii de a-şi mări baza de susţinători scad. Vi se întîmplă să fiţi contactaţi de cetăţeni care au fost victimele unor abuzuri? Sigur, asta se întîmplă dintotdeauna cu asociaţia noastră. Facem ce am făcut mereu, investigăm cazul respectiv, dar nu avem nici o putere să intervenim altfel decît să trimitem rapoartele noastre autorităţilor. În continuare sînt foarte multe persoane care se plîng, aproape zilnic, că nu ştiu ce să facă pentru a-şi recupera proprietăţile, deşi organizaţia noastră nu se ocupă de acest aspect, în mod special. România are în continuare multe procese la CEDO? Din păcate, CEDO este sufocată cu plîngeri venite dinspre România. Sîntem în top 3, după Rusia, care e pe locul 1, şi ne luptăm strîns cu Turcia, care ocupă locul 2. Foarte multe condamnări ale României se referă la proprietate şi le rămîne foarte puţin timp celor de acolo să se ocupe şi de alte cazuri, deşi ele există pe rolul instanţei europene. Toate cazurile pe care le susţine APADOR, cu avocaţi care reprezintă victimele respective, se referă la lucruri care n-au legătură cu proprietatea, abuzuri împotriva persoanelor deţinute, condiţiile de detenţie, persoane bătute de poliţie. Avem în continuare numeroase cazuri privind retrocedarea proprietăţilor greco-catolice, pe care noi le privim din perspectiva respectării dreptului la libertatea de gîndire, conştiinţă şi religie, nu neapărat din punctul de vedere al proprietăţii, pentru că, pînă la urmă, acele comunităţi sînt private de un lăcaş de cult. Avem şi cazuri în care se pune problema respectării dreptului la viaţa privată, inclusiv unul privind interceptările telefonice ilegale. Apoi, există un caz care a avut o audiere publică anul trecut, un cetăţean s-a plîns că utilizarea cianurii în producţia de metale preţioase i-a afectat sănătatea şi că nu a fost contactat în procesul de autorizare a fabricii din vecinătatea lui, de către statul român. Victimele propriului proces A existat o perioadă grea, dar şi romantică, în acelaşi timp, la începutul anilor ’90, în care mulţi tineri erau atraşi spre acest domeniu al societăţii civile. Vin tinerii în continuare la dvs.? Vorbeam de curînd cu colegi din SUA, unde acuzaţiile privind centrele de detenţie secrete unde unii deţinuţi sînt supuşi unor tratamente inumane au făcut ca această zonă a drepturilor omului să fie din nou de interes public. În România nu remarcăm acest lucru. Cea mai mare problemă este cea financiară. La începutul anilor ’90, deşi n-am fost plătiţi de "agenturi", cum se spunea, cea mai mare parte a sprijinului financiar către ong-uri venea din exterior. Or, acum, ca membri UE, cu criteriile de la Copenhaga îndeplinite, este foarte greu să mai convingi finanţatorii externi că drepturile omului reprezintă încă o problemă în România. Pe plan intern nu există donatori? Nu prea. Există legea care permite oricărui român să doneze 2% din impozitul datorat statului, către ong-uri. Din cîte ne dăm seama, după 3-4 ani, foarte puţini oameni din afara organizaţiei doresc să vireze aceşti bani spre APADOR-CH. Poate că sîntem victimele propriului succes, s-ar putea ca imaginea să fie cea care ne strică şansele de a atrage bani, din punct de vedere al donaţiilor private mai mari. Poate este de vină şi o teamă a noastră. Pentru că, pînă la urmă, mai importante decît banii sînt independenţa şi reputaţia pe care le-am construit în 19 ani. Ţin minte episodul Dinu Patriciu arestat, cînd noi am luat o poziţie de principiu. Fiind un caz cu impact deosebit la public, ni s-a părut potrivit să reiterăm ceea ce susţinem de ani buni, reducerea folosirii arestării preventive. Bineînţeles că au apărut acuzaţii de natură politică la adresa noastră. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întîmplat dacă am fi primit, de exemplu, vreo donaţie de la Rompetrol. Poate nu mai e chiar la modă să fii preocupat de drepturile omului. E păcat. De exemplu, în acest război anticorupţie, s-a mers pe poziţii de forţă, cine e pro şi cine e contra. Pentru publicul larg, s-a creat o confuzie şi mai mare, în defavoarea drepturilor omului în general. Într-un fel, se repetă la scară mai mică ce s-a întîmplat în SUA, se creează ideea că este un tîrg între anumite valori, dintre care una e reprezentată de drepturile omului şi cealaltă, de siguranţa personală în contextul luptei antiteroriste (sau un mediu lipsit de corupţie, în cazul României). Este un tîrg fals. Nu poţi sacrifica ideea de drepturi ale omului, nu poţi să vînezi corupţi, fără să le respecţi drepturile de cetăţeni. Pentru că victimele nu vor fi doar aceşti politicieni corupţi pentru care se spune că vor fi înăsprite regulile, ci, în cele din urmă, oamenii obişnuiţi. a consemnat Mădălina ŞCHIOPU

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.