Despre clovni, cu seriozitate

Publicat în Dilema Veche nr. 231 din 27 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

ARTISTUL DE CIRC ÎN PERIOADA COMUNISTĂ Cum aţi devenit clovn? Asta aţi dorit să fiţi din primul moment cînd aţi ajuns la circ? Nu. Am terminat Liceul de muzică "Dinu Lipatti", unde studiasem clarinetul. După ce am absolvit liceul, tatăl meu a văzut un anunţ în ziar în care se spunea că sînt locuri vacante la circ. Pe vremea aceea, în circ exista o orchestră numeroasă. Cînd se întîmpla asta? În 1984. Am dat examen, l-am trecut şi m-am prezentat la orchestra circului. Eu cîntam deja cu Filarmonica din Galaţi, dar îmi era foarte greu. Ştiţi că erau problemele acelea, pierdeam buletinul de Bucureşti dacă mă mutam în Galaţi. Pe de altă parte, era tentant: circul se număra printre puţinele locuri care aveau porţile deschise spre Occident. Pe urmă, m-am căsătorit cu o artistă de circ, dintr-o familie cu tradiţie în domeniu. Era acrobată, lucra la - cum spunem noi - "sîrmă înaltă înclinată", şi m-a cooptat încet-încet şi pe mine. Mi-a fost foarte greu, am reuşit după vreo doi ani de muncă asiduă. Ceea ce îmi lipsea, spre deosebire de un acrobat, era condiţia fizică, nu aveam musculatura suficient de dezvoltată. De fapt, la început a fost ceva confuz. Eu nefiind un acrobat, am început cu o combinaţie între ceea ce ştiam eu să fac, muzica, cu acrobaţia. Era un număr muzical pe role, în care cîntam şi în acelaşi timp încercam cîteva mişcări acrobatice. După aceea am început să stăpînesc acest lucru tot mai bine. Făceam cu soţia un număr "mîini în mîini" pe aceşti cilindri, rolele sînt nişte cilindri pe care îi suprapui şi în balansul deasupra lor trebuie să mai balansezi şi alte lucruri. Treptat, m-am integrat în trupa de acrobaţie şi am continuat numărul muzical de care pomeneam, combinat la început cu gaguri, dar nu cu elemente de clovnerie, ci mai degrabă de actorie. Îmi plăcea foarte mult un artist de circ pe nume George Carl, nu mi-am propus să-l copiez, ci să fac ceva în acel stil. Numărul a prins foarte bine nu numai în circ, ci şi în baruri, în night-club-uri. Am debutat cu el în Paradis, clubul de noapte din Saturn. Cum se desfăşura munca de artist de circ în perioada comunistă? Era destul de greu, dacă plecai în turneu, trebuia să-ţi iei concediu fără plată, dar rămîneai angajat al circului, acesta era regulamentul interior. În perioadele în care erai plecat din ţară, pe postul tău lucrau tineri care nu reuşiseră să se angajeze. Era ceva destul de ciudat, cam 55% din profit îl datorai instituţiei. Puteai să pleci printr-o agenţie de impresariat, ARIA. După Revoluţie a urmat o perioadă foarte confuză, în care directorul nostru, vestitul Iosefini, a fost dat afară de către cei care ne doream democraţia. Toată direcţia s-a schimbat, la un moment dat erau trei directori, un haos total. Fiind presaţi de perioadele contractuale, trebuia să plecăm, altfel pierdeam un sezon, care se întindea pe aproape un an. Imediat după Revoluţie am fost plecat în străinătate prin acea agenţie şi am revenit după doi ani, cînd apele începuseră să se liniştească şi totul să ia o formă. EXPERIENŢA BRITANICĂ Făceaţi încă acele numere muzicale? Da. Eu am devenit clovn în circul Zippos din Anglia. Acolo am executat numerele de acrobaţie, plus acel număr muzical combinat cu gaguri. Patronul circului, Martin Burton, m-a văzut, m-a plăcut şi m-a întrebat dacă n-aş vrea, pentru sezonul următor, să lucrez în calitate de clovn. În ce oraş este circul? Circurile europene, cu excepţia cîtorva ţări, sînt mobile. Circul Zippos a debutat la Londra, e cunoscut ca favorit al londonezilor. Acum face jumătate de sezon în capitala britanică şi cealaltă jumătate şi-o petrece în turnee prin ţară. Acolo am debutat, am fost ajutat de un profesionist, el avea nişte cursuri teatrale şi în acelaşi timp era clovn în spectacolul circului. Mi-a fost teamă, de ce să nu recunosc, pentru că atît la Bucureşti, cît şi la circul Zippos era clovni renumiţi. Se pot da exemple strălucite, cum ar fi clovnul Siminică, care au lăsat în urmă o tradiţie şi un stil destul de pregnant în memoria spectatorilor. E greu să vii cu ceva care să egaleze, măcar, acest stil. Cînd se întîmpla asta? Prin 1995. Apoi am fost cooptat şi de alte circuri din Anglia şi aşa a crescut dorinţa mea de a mă perfecţiona în profesia de clovn. O perioadă am fost chiar profesor la şcoala de circ, ACA se numeşte, Academy of Circus Arts, cam 5-6 ani, după care am început să mă retrag spre casă, pentru că între timp am devenit tatăl unei fetiţe care creştea... Soţia nu v-a însoţit? O perioadă da, fetiţa a făcut primele clase în Anglia, după care a devenit clar că trebuia să luăm o decizie: fie ne stabileam acolo, fie ne întorceam acasă. Să ne mutăm mereu dintr-o ţară în alta ar fi fost prea mult pentru viitorul copilului. Soţia a vrut să se întoarcă mai mult decît mine, ea fiind dintr-o familie cu mulţi fraţi. Regretaţi că v-aţi întors? Nu. Multă lume mă condamnă, dar eu cred că n-am făcut o greşeală. Poate că societatea românească este mai stresantă decît cea de acolo, mai gălăgioasă, dar pînă la urmă sîntem obişnuiţi cu ea. CE ÎNSEAMNĂ UN MANAGER BUN Există diferenţe între condiţia artistului în Anglia şi aici? Pot să vorbesc doar în ceea ce mă priveşte. Pînă să vină doamna Brînduşa Novac director al circului, condiţia artistului era incomparabil mai bună acolo. În cei zece ani de cînd este aici, pot să spun cu mîna pe inimă şi fără să exagerez că în anumite privinţe este mai bine aici. Din ce puncte de vedere? De exemplu, în privinţa condiţiilor de muncă, stresul este minim. Făcînd o comparaţie, am început şi aici să fim plătiţi bine - sigur, raportat la nivelul de trai de aici. Ca să spun totul în cîteva cuvinte, dumneai este un manager bun, iar un manager bun schimbă totul. Se simte o îmbunătăţire, şi acesta e cel mai important lucru. Îl simţim în viaţa de zi cu zi, în calitate de artişti, şi ne confirmă acest lucru artiştii care vin aici, ceea ce mi se pare faptul cel mai îmbucurător. Mulţi revin cu plăcere pentru alte spectacole. Nu cred că în acest moment este o diferenţă mare între a lucra în circul Globus şi în alt circ important - cu excepţia numelui, pentru că poţi afirma că ai lucrat în circul Busch-Roland sau Krone. Sigur că sînt subiectiv cînd spun asta, pentru că aici trăiesc lîngă familie şi prieteni. Cînd eşti acasă nu percepi acest lucru, dar în străinătate începi să simţi că pierzi o tradiţie în care te-ai născut şi îi duci dorul. Cîte spectacole aveaţi pe săptămînă acolo şi cîte aici? Acolo sînt cîte două pe zi, cu mici excepţii. Aici avem cîte unul pe zi cu excepţia sfîrşitului de săptămînă, cînd avem cîte două. Cred că programul de aici reprezintă un avantaj pentru calitatea spectacolului. Există timp pentru proiecte personale. Nu neapărat asta, şi afară îţi rămîne timp pentru tine, dar pot pregăti mult mai bine lucruri noi, putem aduce cu fiecare spectacol ceva nou. Cum avem zilnic matineu, după-amiaza repetăm, avem vizionări, întîlniri cu cei care ne proiectează costumele, recuzita. Discutăm şi gîndim împreună cum să ne îndeplinim proiectele. Nu ştiu dacă aţi aflat, pe 17 iunie a început la Bucureşti acel festival internaţional al artei circului, mai bine-zis al spectacolului de circ. Există un astfel de campionat de anvergură la Monte Carlo, dar - vedeţi ce înseamnă un manager curajos, fiindcă îţi trebuie un pic de nebunie pentru asta -, Brînduşa vrea să aducă ceva nou. Acolo se evaluează arta circului doar pe numere. Noi vrem să evaluăm arta întregului spectacol de circ, deci se va juriza spectacolul în totalitatea sa, nu fragmentat pe bucăţele, pe acte. Sperăm să aducem o viziune nouă asupra artei circului. DESPRE COPII SAU CUM SE ÎNVAŢĂ ARTA CIRCULUI Sînteţi chemat să fiţi clovn şi la petreceri private, la aniversări ale copiilor. Ce puteţi spune despre experienţa dvs. din acest punct de vedere? Noi încercăm şi prin aceste petreceri private să le insuflăm copiilor dragostea pentru arta circului, arătîndu-le cum ar putea ei, prin aptitudinile pe care le au, să devină un mic clovn, un mic acrobat sau magician. Folosesc o recuzită caracteristică pentru arta circului şi le explic copiilor ce se întîmplă în termeni un pic mai specifici, mai tehnici ai acestei arte - desigur, pe înţelesul lor -, ca să nu fie confundată nici cu sportul, nici cu arta teatrului. În funcţie de aptitudinile şi calităţile motrice şi psihice specifice vîrstei lui, încerc să îl transpun pe copil în anumite roluri, îi spun "tu eşti acrobat" şi exersăm. Iar copilul este încîntat cînd învaţă cîteva trucuri simple, cum să jongleze cu nişte mici mingi luminoase, cerculeţe sau farfurii care se învîrt în vîrful unor beţişoare. Încerc astfel să popularizez această artă pe care o iubesc atît de mult. Ce ne distanţează - zic eu - şi ce ne diferenţiază de clovnii amatori este faptul că noi aducem şi acest mini-spectacol de circ în mijlocul copiilor, îl construim prin implicarea lor. Iar copiii rămîn cu amintiri interesante. Fetiţa dvs. este interesată de circ? Ea a moştenit doar partea mea muzicală. Are 12 ani şi este elevă a liceului de muzică pe care l-am urmat şi eu. Dvs. aţi mai cîntat? Da, din cînd în cînd, aşa ceva nu se uită, este prima dragoste. Nu pierd prilejul să cînt şi în numerele mele de circ. Nu mai pot profesa ca muzician pentru că dacă pierzi practica şi partea tehnică, ca în cazul sportivilor de performanţă, multe calităţi încep să ruginească. Dar în ceea ce priveşte trupa noastră de clovni, pe care Brînduşa Novac i-a numit "ciucureii", mă ocup încă de partea muzicală. De exemplu, în festivalul-concurs de circ avem şi un număr de clopoţei, iar eu contribui învăţîndu-i pe colegii mei să cînte la clopoţei. În trupă avem şi o balerină care ne coordonează mişcările, şi un regizor care ne îndrumă, de asemenea, avem la circ acrobaţi de excepţie care ne supervizează pe noi, clovnii, în partea de acrobaţie. Ne-am căutat specialişti în domenii diferite, fiindcă încercăm să deschidem această artă a clovneriei spre toate posibilităţile ei - există clovni muzicali, clovni acrobatici, alţii care au mai multe dialoguri, deci mai degrabă apropiaţi de actori. Ne străduim să facem ceva deosebit, să ducem "clovneria" la rang de artă. Mulţi cred despre clovnerie că se adresează în special copiilor şi este un simplu prilej de amuzament. Din păcate, aşa se gîndeşte, dar nu e adevărat. "Clovneria" de care vorbim noi înseamnă un fragment din arta teatrului. Manejul de circ s-a înfiinţat în Anglia, acolo a apărut arena de circ, iar primele numere au fost cele de dresaj de şcoală înaltă al cailor militari. În acelaşi timp, actorii ambulanţi mergeau împreună cu circul, cele două părţi formau un singur spectacol. La un moment dat totul a luat un alt drum din motive obiective: circul nu şi-a găsit spaţii adecvate din cauza dimensiunilor sale, era foarte costisitor, iar actorii din spectacol, nefiind atît de dependenţi de un spaţiu extins, au putut să cumpere din banii cîştigaţi sălile iniţiale. Circul a ajuns şi în alte ţări, Franţa de exemplu, a devenit popular, s-a descoperit metoda de a amplasa spectacolul de circ în corturi mari. Prima dată se asamblau din bucăţi de lemn, şi noi am avut în România circul de lemn. Se monta repede. Neşansa circului, totodată marea şansă a teatrului, a fost aceea că cel din urmă, prin posibilitatea lui de a rămîne într-un loc stabil, s-a alipit sistemului artistic, iar cel dintîi a rămas într-un stadiu mai precar. În circ puteţi întîlni artişti, actori de excepţie. Asta vrea şi Brînduşa acum, să aducă în faţa spectatorilor frumuseţea artei circului în ansamblul său. Să sperăm că am călcat cu dreptul. În arta circului, eu consider că este un eveniment istoric, pentru că e prima oară cînd se face o jurizare de felul acesta. Au fost încercări, de exemplu în Anglia, la sfîrşitul sezonului, anumite publicaţii desemnează cel mai bun număr de circ, cele mai mari încasări ale unui circ, dar nu este analizat spectacolul în întregime. a consemnat Mădălina ŞCHIOPU

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.