"Consensul în judecăţi e tot mai greu de obţinut&#8221; - interviu cu Sanda GOLOPENŢIA - </i>

Publicat în Dilema Veche nr. 283 din 17 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am pentru cultura americană sentimentele alternative, de acceptare şi de respingere, pe care le am în raport cu fiecare dintre culturile pe care mi-a fost dat să le cunosc mai bine. Cred că am preluat din cultura de aici tendinţa spre claritate şi simplitate. Scrisul meu este, în continuare, fie relativ îndepărtat de modelul unei singure culturi, fie orientat spre subsumare la o anume cultură: cea română sau cea franceză, în majoritatea cazurilor. Alta cred însă că a fost influenţa. În România, trăind între prieteni, simţindu-mă acceptată şi incorporată deplin în instituţiile pe care le respectam, nevoia de a scrie cu toată fiinţa mea şi nu numai profesional nu era atît de mare. Mă puteam concentra pe studii de semiotică sau de pragmatică (lingvistică, antropologică, literară), care să transmită voalat cîte ceva din "nemilosul taifas" interior. Aici, singurătatea emigrantului şi înţelegerea treptată a diferenţei culturale au dus la o foame de auto-exprimare nesatisfăcută prin scrisul strict profesionalizat. Aşa am ajuns să scriu Mitul pagubei, Cartea plecării, America America, Vămile grave sau Chemarea mîinilor negative. Este descîntecul specific culturii populare româneşti? Mă interesează descîntecul din cîteva mari serii de motive. În primul rînd, sînt cîştigată de caracterul cosmic al descîntului de dragoste în cultura populară românească. Cu soluţiile lui amintind de psihanaliză şi de marea lirică de dragoste a culturilor monumentale, dar şi a Cîntării cîntărilor, descîntecul de dragoste românesc, pentru care am construit, cu sprijinul informaticienilor de la Universitatea Brown, o bază de date (Romanian Love Charms), i-a impresionat, de altfel, pe toţi tinerii americani cu care am lucrat. Descîntecul mă interesează apoi ca text complex, oscilînd între indicaţii scenice de ritual magic şi formule asumate de descîntătoare sau recitate în numele persoanei descîntate. În sfîrşit, descîntecul mă interesează lingvistic, prin conservarea " aş putea spune cvasi-mumificarea " în cadrul lui a unor cuvinte vechi, care au dispărut din uz, dar şi, poate mai ales, prin actele de instituire semiotică a unor acţiuni noi, în care unui gest sau unei rostiri li se atribuie o funcţie pe care nu o au în limba de toate zilele. Am scris despre aceste aspecte, cu bucurie, în volumul recent publicat Limba descîntecelor româneşti. Ce mai înseamnă parodia literară în secolul în care trăim? În lumea postmodernă, parodia a cedat locul pastişei, în care elementul de imitaţie şi recombinare, după fărîmiţare şi malaxare, aparent lipsit de insolenţa orientată anti-ierarhic şi totodată ierarhic a parodiei, este în fapt un mod de ingurgitare oarbă a trecutului, fără a-l mai recunoaşte decît vag, în bloc, ca pe un material de construcţie incluzînd prefabricate reutilizabile, iar nu ca pe o tradiţie a cărei istorie e formativă şi apreciabilă în sine. Parodia presupune un adresant capabil să recunoască ţinta ei, opera pe care o are în vedere parodistul. Secolul XXI, deschis spre toate şi orice, cumulativ mai degrabă decît selectiv, nu mai numără mulţi asemenea consumatori de cultură. Întîi de toate pentru că, deschizînd porţi spre toate zările, cultura fiecărui individ tinde să se singularizeze în proporţii mai importante decît înainte. Miezul comun al formaţiilor şcolare şi universitare într-o ţară îndepărtată cum sînt Statele Unite s-a redus cu mult sub ce a cunoscut generaţia noastră în România şi sub ce cunosc încă, chiar şi acum, generaţiile tinere în Franţa. Îmi amintesc că, acum mulţi ani, vorbeam fără să glosez despre Adam şi Eva într-o clasă de literatură şi am fost întrebată de nişte studenţi japonezi cine sînt cei doi. Studenţii aceştia erau pe deplin îndreptăţiţi, noi înşine ignorăm regeşte cu mult mai mult despre cultura lor. Asistăm la fenomen şi în România. Elevii nu mai citesc aceleaşi opere, studenţii nu mai întîlnesc în sinteze responsabil enciclopedice ansamblul zonei de cultură căreia intenţionează să i se dedice. Consensul în judecăţi e tot mai greu de obţinut, aluzia parodică nu mai poate fi percepută unanim, parodia moare aşa cum a murit mitologia, epopeea, care erau în fapt cu mult mai importante. Nu este vorba şi de o alterare a realităţii înseşi? Literatura stilizează realul uneori pentru a-l face mai uşor inteligibil, alteori pentru a-i acorda autorului şi mai apoi cititorului revanşa asupra ei. În primul caz ea e mijlocul prin care evoluţia umană continuă, determinînd adîncirea capacităţilor noastre de viaţă interioară autonomă în dialog precis cu ce ne înconjoară. În al doilea caz, ea creează doar iluzia unor depăşiri. Don Quijote ajunge să înţeleagă faptul şi moare înţelept. Alţii, mulţi, se pierd în meandrele protectoare ale unor universuri mentale echivalente cu drogurile. Pe acest plan mă impresionează mai cu seamă de-psihologizarea multor cărţi şi filme, transformarea lecturii sau a vizionării lor în prilej de satisfacţii "tehnice" fără acoperire intersubiectivă. Ce se mai cere în ziua de azi de la cel care scrie literatură? Cred că e esenţial ca cele sau cei care scriu să ştie pentru ce o fac. Redefinirea funcţiilor pe care le îndeplineşte literatura îmi apare ca fiind de departe problema cea mai urgentă astăzi. În rest, sîntem departe şi de cultul clasic al imitaţiei, şi de originalitatea cu orice preţ a avangardelor. Ne îndepărtăm clar de literatura restrînsă la naţionalul strict, necomunicînd cu preocupările altor culturi, dar şi de plutitoarea, prea de tot călătoarea şi pufoasa literatură globală. "Limbă română globală..." Nu de mult a apărut, la Purple Martin Press, volumul The Merry Cemetery of Săpînţa al artistului fotograf Peter Kayafas, însoţit de un eseu al dvs. Cum este receptat acest tip de epitaf ludic în cultura americană? Moartea este eludată în cultura americană mult mai mult decît în culturile europene moderne. În Europa, la noi, supravieţuiesc încă ritualuri pre-creştine şi credinţe religioase larg împărtăşite care acordă cel puţin iluzia unui sprijin. Aici, în SUA, oamenii nu ştiu cum să pună mai repede o distanţă securizantă între ei şi întîmplarea cea rea. În jurul gropilor se pune postav verde, oamenii sînt duşi la case funerare, mor de altfel departe de locuinţă, la spital. Au apărut recenzii la cartea lui Kayafas, dar grăbite, vorbind de fotografii şi calitatea lor, mai degrabă decît de epitafuri. Pe de altă parte, nu calitatea estetică a epitafului săpînţean e cea care primează, interesantă îmi apare capacitatea lui de a incorpora firesc doze mari de viaţă autentică, pe care apoi cimitirul prietenos de la Săpînţa să le treacă spre despovărare celor care intră în el. Iar latura fascinantă a Săpînţei, care e după mine darul lui Pătraş de a absorbi creator, redîndu-le o funcţie credibilă în contemporaneitate, versurile şi istorisirile locale, coloritul de pe îmbrăcăminte şi ceramică, sculptura în lemn a porţilor, nu le poate fi transmisă dintr-odată americanilor. Deşi faptul că, întors din război, Pătraş a rămas credincios planului iniţial de a le face viaţa mai plăcută consătenilor lui, Cimitirul vesel fiind calea pe care a ales-o spre înseninare colectivă, cred că ar putea întîlni în mod fericit o anume cerbicie americană, care-i face pe mulţi aici să descopere filonul de acţiune utilă viitoare al nenorocirilor prin care trec. Ce reprezintă distincţia Meritul Academic pentru dvs.? Acordarea diplomei m-a bucurat şi onorat. Venea după o vară în care, mai mult ca oricînd, reflectasem la modul în care ar fi să abordăm limba română în acest secol al globalizării, cînd e vorbită de emigranţi de origine română care trăiesc în ţări numeroase din Europa, America, Asia, în Australia sau Noua Zeelandă. Am scris cu prilejul conferinţei de la Bucureşti, "Diaspora în cercetarea ştiinţifică românească", o comunicare în care vorbeam tocmai de această limbă română globală, în care se întîlnesc filoane străvechi (ale aromânei, meglenoromânei, istroromânei, ale românei vorbite pe teritoriul Republicii Moldova) cu cele mai noi (ale românei vorbite de emigranţii români din America, Canada, Israel, Germania, Franţa etc.) şi cu cele recente (ale românei vorbite de migranţii români în Spania, Italia, Danemarca, Suedia etc.). Pentru mine, pentru cei aflaţi departe de ţară în general, distincţiile acordate confirmă realitatea bună a eforturilor, legătura indisolubilă dintre noi şi cultura românească instituţionalizată, dîndu-ne astfel curaj să întreprindem singuri cercetări care nu odată îi minunează pe cei din jur. a consemnat Andra ROTARU

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.