Ciocolată şi bune obiceiuri " <i>interviu cu George BĂLAN -

Publicat în Dilema Veche nr. 268 din 3 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ideea iniţială a fost pur şi simplu o ciocolaterie. Însă după ce ne-am mai informat şi am hotărît să lucrăm cu o singură marcă, firma italiană Venchi, am aflat şi că, spre deosebire de mulţi alţi ciocolatieri, ei fac şi îngheţată. Deci formula este cumva rezultatul acestei asocieri cu Venchi. Iniţial doream să facem un caramel lounge pentru că, la începutul carierei, atît eu, cît şi partenerul meu am vîndut dulciuri. Şi ne-am spus că ne-am putea încheia carierele tot aşa: vînzînd dulciuri. Pînă la urmă, nu am avut foarte mulţi bani pentru aşa ceva şi am ajuns la ceea ce vedeţi aici. N-am abandonat însă ideea unui caramel lounge. Ne-a plăcut amîndurora foarte mult cuvîntul caramel şi mai cu seamă mie pentru că, dintr-o perioadă cînd lucram în Anglia la o fabrică de ciocolată, mi-a rămas în minte senzaţia din unele zile cînd tot oraşul acela mirosea a caramel. Şi nu e vorba numai de miros sau de gust, e şi culoarea specială a caramelului şi chiar felul în care sună cuvîntul. Ce avem aici însă este o ciocogelaterie. Nu mai există aşa ceva în România, dar nu există nici în multe alte locuri. Însă, pe lîngă faptul că vindem combinat ciocolată şi îngheţată, mai este vorba şi de un anumit tip de cultură sau de filozofie pe care încercăm s-o reprezentăm. Sîntem nişte oameni care vrem să facem bani, dar în acelaşi timp vrem şi să ne simţim bine. Să oferim oamenilor mai mult decît alţii, nu numai produse de calitate, dar şi un loc în care să se simtă bine, cu program prelungit. Ciocolată şi fericire Remarcaţi o uimire a clienţilor care intră prima oară în magazin, pentru că nu sînt obişnuiţi şi nu se aşteaptă să fie trataţi aşa cum îi trataţi dvs.? Da, sînt miraţi, dar de fapt aici e o chestie foarte simplă. Noi vindem dulciuri şi, ca oameni care stăm în preajma dulciurilor, cred că nu am avea cum să fim altfel. Adică nu e potrivit un vînzător de dulciuri cu o mutră acră. Sigur, ar fi greu de acceptat. Apoi, e vorba şi de cei care vin în contact cu noi, persoane care vor să cumpere dulciuri. Sînt oameni care ne zîmbesc şi ei, nu intră aici cu aceeaşi dispoziţie cu care intră la administraţia financiară, de exemplu. Şi mai e şi gustul ciocolatei. Cînd o guşti, n-ai cum să nu te binedispui. Din cîte ştiu, ciocolata conţine endorfine, care sînt substanţe euforizante. Da, stimulează fericirea. La fel cred că se întîmplă şi cu florile. Nu cred că poţi fi mînios sau iritat cînd vinzi flori sau cînd intri într-o florărie. Iar pentru noi este " trebuie să recunosc " şi un obiectiv (care ni se potriveşte în mod natural), să ne purtăm aşa cu clienţii. Pe de altă parte, nu vrem ca oamenii să se simtă paralizaţi de atitudinea noastră. Să se simtă inhibaţi şi să nu mai revină. Nu vrem să facem ceva foarte simandicos sau atît de diferit încît să nu mai creeze dorinţa de a te reîntoarce şi de a retrăi senzaţiile din magazinul nostru. Dacă un client ne percepe într-un anume fel, el va lăsa aici nu doar bani, ci şi farmecul lui sau unele sugestii care sînt foarte importante pentru noi. Începe să comunice, se deschide şi ne spune ce şi-ar mai dori. Multă lume a perceput capitalismul venit după Revoluţie ca pe o dictatură şi o agresiune a marketingului şi a publicităţii. Mulţi români s-au simţit probabil potopiţi de oferte şi reclame care, de cele mai multe ori, nici nu-i interesau. Pare că dvs. aveţi o altfel de viziune despre ce înseamnă comerţul. Da. De pildă, la îngheţată n-am pus în mod intenţionat etichete. Asta pentru că vrem să intrăm în dialog cu oamenii, să ne întrebe. Nu dorim acel contact clasic: omul vine şi cere, nu încearcă înainte, nu se informează... Vrem ca noi să îi putem spune, să-i explicăm. Şi facem în aşa fel încît să reuşim să stăm de vorbă cu fiecare client în parte chiar şi atunci cînd e mai aglomerat. Nu avem nici coş de gunoi, tot în mod intenţionat. Omul care rămîne cu linguriţa de plastic în mînă, după ce a gustat, trebuie să ni se adreseze din nou pentru a o putea arunca. Şi iarăşi se creează o comunicare. Oamenii vin aici şi pentru asemenea contacte. În vremurile astea, cînd nimeni nu-şi permite să mai stea prea mult acasă, apare nevoia unor astfel de contacte umane şi atunci cînd eşti în oraş. Capitalismul este joncţiunea între o idee şi bani. Asta înseamnă o afacere. Marketingul transformă nevoile cuiva în afaceri profitabile. Dar trebuie să vedem cînd vrem să facem profitul, în ce fel îl facem, cît de mare vrem să fie şi apoi ce facem cu el. Ce-i drept, vorbind de reclame, noi sîntem într-o poziţie vizibilă, pe Calea Victoriei. Lumea ne vede oricum. N-ar fi mers o astfel de afacere şi în Pantelimon, de exemplu? Ba, da. De ce nu? Trebuie să fie mulţi oameni minunaţi şi în Pantelimon. Dar Venchi fiind o marcă veche (de la 1878) cu tradiţie, cu multă istorie, noi ar trebui să ne aşezăm în primii ani în România, în zona istorică. De altfel am şi căutat, în 2007, un loc în zona istorică. N-am găsit, dar n-am renunţat la idee. Am mers totuşi pe cea mai prestigioasă stradă din Bucureşti, istoric vorbind " Calea Victoriei. Însă, dacă ar fi să aleg între cea mai bună stradă veche, cu tradiţia ei, din Pantelimon şi Calea Dorobanţi, cred că aş alege Pantelimon. Criza actuală e ca pubertatea Cred că sînteţi oarecum apropiat de curentul slow-food. Iar acum, că toată lumea se gîndeşte la criză, unii speră că aceasta ar putea aduce o modificare importantă, aşa încît oamenii să se întoarcă la mai vechi obiceiuri, la un ritm mai tihnit. Credeţi că fi posibil ca asemenea afaceri ca a dvs. să aibă de cîştigat de pe urma crizei? Opinia mea e că avem de-a face cu o transformare, nu cu o criză. E ca atunci cînd, în timpul vieţii, treci de la o perioadă la alta şi se întîmplă tot felul de lucruri cu tine, fizic şi mental, şi nu ştii ce-i cu ele. Pubertatea, de exemplu. Eu sper că această criză ne va duce în mod natural, nu provocat, la un alt fel de relaţii, că ne va face să ne uităm mai mult unii la alţii, să comunicăm, să ne purtăm aşa cum am fost de fapt educaţi. Sper să ducă şi la trasformarea de care spuneţi în relaţiile dintre clienţi şi cei care vînd sau prestează servicii. Dar mi-e teamă şi că s-ar putea întîmpla ceva nepotrivit, să se sară într-o altă extremă. Adică, oamenii să înceapă să plătească poliţe, să se răzbune, la fel cum au făcut după Revoluţie cu Poliţia sau alte asemenea structuri. Cu alte cuvinte, clienţii să se întorcă împotriva celor care i-au tot tratat atît de nepotrivit (mai ales că acum li se şi tot spune asta). Eu cred că ar trebui să ne punem zîmbetul pe buze şi să ne dăm o şansă unii altora. Şi să ne uităm altfel la semenii noştri. Să vă dau un exemplu. Eu, care am vîndut maşini şi am condus şi limuzine, şi maşini mici (îmi plac mai mult acestea din urmă), la un moment dat, într-o iarnă, am preferat trenul. Era mai convenabil. M-au văzut nişte clienţi şi au rămas foarte şocaţi că directorul unei firme auto merge cu trenul. Dar de ce n-aş folosi trenul, de ce să n-am şi această libertate. Noi sîntem construiţi ca să trăim simplu. Putem obţine lucrurile după care alergăm mereu, cu foarte puţin. Eu am crezut că sînt un copil sărac şi am fugit de sărăcie dorind să devin bogat. Cînd am cîştigat mai mult, am desoperit că povestea cu bogăţia e foarte relativă. Sînteţi bucureştean? Da, sînt dintr-o familie de oameni decenţi, dar eram patru copii, ceea ce în timpul comunismului era o ruşine. Mi-era foarte greu să spun că sîntem patru fraţi, asta însemna atunci că sîntem vai de noi. Cînd am emigrat din ţară, mi-am dat seama că în alte părţi a avea mulţi copii poate fi un semn de prosperitate. Cînd am avut bani foarte mulţi, mi-am dat seama că şi înainte eram bogat pentru că aveam tot ce-mi trebuia: părinţi care mă iubeau, fraţi şi surori care aveau grijă de mine sau de care aveam grijă. Apoi, fuga asta după mai bine ne-a despărţit foarte tare pe unii de ceilalţi. Şi am ajuns la concluzia că viaţa mea era mult mai autentică atunci cînd aveam mai puţine lucruri. Aţi plecat la un moment dat în Occident. Am fost unul dintre primii români care au plecat în Vest în cadrul unei firme multinaţionale. Mi-am început cariera profesională cu o asemenea companie de la care am învăţat foarte multe, dar lucrurile s-au încheiat după şapte ani. Era o firmă fantastică însă, de la un moment dat încolo, pot spune că avea aceleaşi păcate pe care le au toate multinaţionalele. Nu înseamnă că e ceva în neregulă cu multinaţionalele. De fapt, nu au altă cale de a opera cu asemenea mize. Trebuie să fie eficiente şi alerte, fără inimă, cum spunem noi. Proba supremă: îngheţata de fistic Firma Venchi e o afacere veche de familie? Da, a fost începută în 1878 de Silvano Venchi. Acesta a fost cîţiva ani ucenic la Michele Talmone, care a fost unul dintre cei mai speciali ciocolatieri din lume. Cum se face diferenţa între ciocolatieri? E vorba de măiestrie şi bineînţeles de tradiţie, specializare, filozofie... Se poate pune accentul pe gust sau pe felul în care arată produsele. Noi punem gustul pe primul plan. Gusturile diferă însă de la generaţie la generaţie şi trebuie să te adaptezi. În perioada actuală, de exemplu, mulţi vor ciocolată amăruie şi foarte cremoasă. Amăruiul poate fi cremos sau uscat. Şi pînă la urmă, clienţii sînt cei care hotărăsc dacă ştii sau nu să faci ciocolată. Românii ştiu să aprecieze ciocolata. Noi sîntem foarte buni la ciocolata neagră pentru că acolo e proba de foc. Dacă ştii să faci ciocolată neagră înseamnă că eşti un bun ciocolatier, tot aşa cum la îngheţată diferenţa se face la cea de fistic, acolo e proba. De ce e mai greu să faci îngheţată de fistic? Pentru că gustul autentic de fistic e foarte greu de replicat, de transpus în îngheţată. La noi e simplu pentru că folosim ingrediente naturale şi soiul de fistic bronte din Sicilia, care e cel mai apreciat în Italia. Noi aducem toate ciocolatele din Italia, la fel ca şi bazele sau pastele pentru îngheţată. Aceasta se transformă în produs finit în acest laborator din România. Din ţară ne luăm ingrediente ca laptele cu grăsime 3,5%, smîntîna cu 30% grăsime, brînza sau fructele proaspete. Le găsim pe toate şi sînt bune. Care e diferenţa dintre o asemenea ciocolată sau îngheţată, cum vindeţi dvs., şi cea obişnuită, de la supermarket? Şi cea de serie, de la supermarket, poate fi foarte bună. Dar nu are aceleaşi ingrediente ca la noi şi nici aceleaşi proporţii. Ei pot face îngheţată de ciocolată cu mai puţină cacao, dar în limite legale. Noi punem cantităţi mai substanţiale. Şi, evident, sper ca, în timp, lumea să ne descopere şi să ajungă să aprecieze şi să respecte ceea ce facem. a consemnat Andrei MANOLESCU

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
“Vreau să schimbăm peisajul cultural precambrian de la noi” – interviu cu Victor STÜTZ
De vreo cinci ani, în patrie se lasă cu site-uri de muzică. De toate felurile şi orientările. Pe cele mai bune le-am deocheat deja in miniseria publicată în paginile Dilemei vechi. Bloguri mii, libertate şi libertinaj de opinie, tot mai mulţi fani ai lumii audio care simt să-şi iscălească propriile impresii şi să le împrăştie în acest extrem de favorabil mediu digital. Cunoscut pentru implicarea lui în variate acţiuni culturale, Victor Stütz lucrează la deschiderea proiectului Avec, un proiect-a
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film  jpeg
“Sînt un om care plăteşte un bilet şi vrea să vadă un film” – interviu cu Oana GIURGIU, producător de film
Oana Giurgiu a urmat facultăţile de Jurnalistică şi de Drept şi încă din timpul studenţiei a lucrat ca reporter la Tele 7 abc. A fost producător de emisiuni la Atomic TV, Prima TV şi Antena 1, de videoclipuri muzicale şi de evenimente – de la concerte pînă la concursuri de ski extrem. A realizat mai multe documentare şi face parte din echipa care organizează anual Festivalul de Film Transilvania de la Cluj şi Premiile Gopo. Ca producător de film a lucrat la mai multe filme printre care Legături
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr  Nigel TOWNSON, director British Council Romania  jpeg
Un englez la Bucureşti – interviu cu dr. Nigel TOWNSON, director British Council Romania
Nigel Townson a lucrat mai bine de opt ani în România, în perioada 1989-1997. A colaborat cu Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj ca lector al Departamentului de limbă engleză şi tot aici a pus bazele primului master de Studii Culturale Britanice din România, în 1994. Doi ani mai tîrziu, în 1996, s-a mutat la Universitatea Bucureşti unde a fost timp de 18 luni codirector al masterului de Studii Culturale Britanice de aici.
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă jpeg
Tineretul de azi nu mai ştie să petreacă
– interviu cu Nelu PLOIEŞTEANU –
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Limbajul contabil ar frebui să fie universal – interviu cu Andreia MANEA
Absolventă în 2003 a Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Andreia Manea conduce astăzi operaţiunile din Europa de Sud-Est ale celei mai mari asociaţii contabile din lume – ACCA (Association of Chartered Certified Accountants).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Valorile culturale trebuie privite în perspectivă
Institutele străine sînt deja parte firească a peisajului cultural al Capitalei. Printre cele mai iubite şi vizitate se numără Institutul Polonez.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Prin atîtea călătorii, chiar cred că am devenit un cetăţean global”
A făcut trei ani de Matematică, apoi a terminat Limbi străine la Universitatea din Bucureşti (cu un an de studii în Olanda). A lucrat o perioadă în media (printre altele şi la o agenţie de presă din Luxemburg), apoi şi-a fondat propria agenţie de turism. În momentul de faţă Irina Andreescu lucrează ca traducător freelance şi… călătoreşte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
A citi literatură cu voce tare
În mai 1998, s-a prezentat la un concurs organizat de Asociaţia Nevăzătorilor din România, fără să ştie nimic despre postul pe care ar fi vrut să-l ocupe – lector al Studioului Cărţii Vorbite al ANR. În urma probei pe care a susţinut-o – citirea mai multor pasaje din cărţi şi autori diferiţi, prin care i-au fost testate capacitatea de adaptare la diverse stiluri, dar şi pronunţia corectă a unor nume străine – Simona Soare-Ivănescu a convins repede de talentul ei de „cititor“ şi a fost angajată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Etică, biologie şi interese - interviu cu Peter SINGER -
Filozof şi bioetician, profesor la Universitatea Princeton, Peter Singer este unul dintre cei mai controversaţi " dar şi cei mai citaţi " autori contemporani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O mie de oameni la un concert cameral - interviu cu Razvan POPOVICI, director al Festivalului SoNoRo -
A patra ediţie a Festivalului internaţional de muzică de cameră SoNoRo, al cărui director sînteţi, mi s-a părut organizată într-un mod cît se poate de natural....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la cuvinte la imagini - interviu cu Vlad NAUMESCU, antripolog -
S-a născut la Bucureşti, pe 2 ianuarie 1977....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cei care fac instituţiile să meargă sînt oameni - interviu cu Oana MARINESCU, director general în Ministerul Afacerilor Externe -
Oana Marinescu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a lucrat apoi cîţiva ani ca jurnalist specializat în politică internă, iar între 2000 şi 2004 a fost consilier po...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Călătorii spre "albul pămîntului” - interviu cu Uca MARINESCU, exploratoare -
La doamna Uca Marinescu te uiţi lung şi poţi să declari, aproape în deplinătatea tuturor facultăţilor personale, că o femeie ca ea nu există!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Festivalul de la Gărâna e făcut cu prieteni” - interviu cu Marius GIURA -
Marius Giura este omul care face posibil, de mai bine de un deceniu, Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna, probabil cel mai important festival ţinut în România....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O viaţă între două meserii - interviu cu Tomas AYUSO, pictor şi maseur -
În Spania, la Clinica Buchinger din Marbella, stabiliment de lux pentru "punerea în formă", una dintre cele mai căutate "proceduri" este masajul....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Lego la grădiniţă - interviu cu Florentina COSTACHE, directoarea grădiniţei LEGO -
Florentina Costache (45 de ani) are în Bucureşti o grădiniţă particulară numită Lego pentru care face de toate: este proprietar, director, administrator, chiar şi şofer....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Detaliul funcţionează ca un
Judecînd după experienţa profesională, poţi spune fără ezitări " poate doar un pic pompos " că Matei Filip este un om "multilateral dezvoltat"....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Românii ar migra în Marea Britanie, dar britanicii se plîng mereu de ţara lor” -interviu cu Rupert WOLFE-MURRAY, persoană cu multe ocupaţii -
Rupert Wolfe-Murray a absolvit Liverpool University în 1985, a plecat apoi în Tibet, unde a predat engleza şi a scris o carte de călătorii....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Birocraţie europeană şi euro-jargon: o scurtă iniţiere - interviu cu Lucian BRANEA, manager de proiecte cu finanţare europeană -
Este din Piatra Neamţ, deşi certificatul său de naştere a fost emis în Bacău, "într-o zi atipică dinspre finalul zodiei Fecioarei", ne spune Lucian Branea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
”Trebuie să ai curajul să jonglezi cu regulile” - interviu cu Ana WAGNER, designer -
În 2006, Ana şi Irina Wagner au deschis un conceptstore cu obiecte din porţelan: magazinul Wagner " arte frumoase şi poveşti. Fiecare obiect este decorat după o idee originală şi spune o poveste....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza " o şansă pentru Bucureşti - interviu cu Teodor FROLU
Absolvent al Universităţii de Arhitectură din Bucureşti, în vîrstă de 44 de ani, Teodor Frolu este director general al firmei DC Communication şi partener în alte două companii care se ocupă de str...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Recuperare şi readaptare pentru nevăzători " interviu cu Nadia VOICU, preşedinta Asociaţiei "Trandafirul Negru” "
În 2003, în urma unui diabet şi a unor intervenţii nereuşite la ochi, Nadia Voicu, o studentă din Comarnic, a orbit, total, la 27 de ani....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la Polul Nord în Antarctica " interviu cu Teodor NEGOIŢĂ, explorator "
Teodor Negoiţă s-a născut în 1947, comuna Sascut, jud. Bacău (cum ţine să sublinieze el însuşi, într-o familie de învăţători). Este primul român care a atins Polul Nord....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Procesele nu sînt ca în filme - interviu cu Cristi DANILEŢ, judecător
Cristi Danileţ este judecător din 1998, specializat în materie penală....

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.