Unora le place jazz-ul, altoranu!

Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit: mie chiar îmi place, şi nu de azi sau de ieri, ci de peste 40 de ani. L-am ascultat şi apreciat în toate formele şi formulele prin care s-a manifestat, la noi şi aiurea, am încercat să-l înţeleg în baza brumei de educaţie muzicală (Şcoala Populară de Artă, clasa pian să trăiască!) de care am beneficiat. Aşa că sper că am şi eu dreptul (ca outsider, bineînţeles) să-mi spun părerea despre acest fenomen. Îmi cer scuze cu anticipaţie dacă maltratez cu această ocazie bătăturile mai sensibile ale cuiva, dar, tant pis!

În primul rînd, cred că starea jazz-ului reflectă starea naţiunii. Şi dacă naţiunea se află într-o (semi-) permanentă tranziţie, atunci şi jazz-ul are de suferit.

Nu ar trebui totuşi să uităm că jazz-ul este o poveste cu negri, cîntată la noi – pe bani – de muzicieni albi (sau aproape...), care trebuie să trudească precum odinioară sclavii de pe plantaţii, ca pentru un onorariu de mizerie să-şi satisfacă atît hobby-ul cît şi să supravieţuiască. Vorbim aici despre muzicieni profesionişti care trăiesc din muzică, aşa că jazz-ul nostru are puţini chemaţi, dar şi mai puţini aleşi. Iar publicul este pe măsură:

● există un nucleu dur de amatori de diverse vîrste, care în mare parte se cunosc între ei datorită pasiunii comune, care iubesc necondiţionat jazz-ul şi care constituie coloana vertebrală a genului;

● datorită economiei de piaţă au apărut o serie de reprezentanţi ai clasei mijlocii (şi de la mijloc în sus) care-şi permit uşor bilete la Bucharest Masters of Jazz – iar unora chiar le place ce văd/aud – dar cei mai mulţi pozează pentru că dă bine, mă-nţelegi, să poţi povesti apropiaţilor că tocmai ai fost purificat de-o baie de jazz interpretat de un monstru sacru al genului (evident, nu român!);

● şi-acum ajungem la publicul larg – în general tînăr şi lefter – care poate că iubeşte jazz-ul, dar l-ar vrea moca (că tot se poartă cuvîntul), fapt contrazis de foamea interpreţilor care au familii de hrănit şi care ştiu că jazz-ul e meserie grea, publicul nu te iartă, iar playback-ul e inexistent.

Să nu ne ascundem după deget: dacă dintr-un amator de rock, funk, electro, techno sau psy-trance mai ai şanse (după ce-i mai vine mintea la cap, la peste 25 de ani) să scoţi un amator de jazz, amatorii de Guţă&Salam&Bănică & tot restul majorităţii „melomanilor“ sînt irecuperabili: mai curînd trece cămila prin gaura acului decît se converteşte vreunul la deliciile jazz-ului. Şi nici nu cred că adevăraţii amatori de jazz (cîţi vor mai fi fiind rămaşi şi ei) să manifeste vreo dorinţă de fraternizare cu alde „ăia“!

Cît despre Gărîna, hai s-o spuneam p’aia dreaptă:

Cu o Gărîna nu se face primăvară! Gărîna este o rara avis, superbă, dar unică şi irepetabilă. Poate şi pentru că numele german al localităţii este Wolfsberg (Dealu Lupilor).

Aici, majoritatea spectatorilor (cîţi vor fi fiind plătitori – că-mi amintesc de puzderia de amatori care invadau cimitirul şi dealul ca să vadă show-ul, dar... bineînţeles, pe daiboj!) nu vin neapărat pentru jazz – care trebuie să recunosc că a fost întotdeauna de calitate, cu tendinţa permanent crescătoare –, ci pentru atmosferă, pentru ambianţă, pentru aerul ozonizat şi peisajele pe măsură, pentru viaţa la corturi (înghesuite aiurea ca sardelele în cutie) şi – last but not least – pentru incomensurabilul număr de berici îngurgitate de tăt natu’.

Iar dacă la toate acestea se mai adaugă şi oleacă de jazz care-ţi „gighilă urechile într-un mod plăcut“, nu plouă (prea mult), nu-ţi ia apa cortul, nu ţi s-au furat actele/banii, ţi-ai găsit şi o colegă de generaţie dispusă să împartă totul cu tine şi combateţi pe acelaşi tărîm (cultural), atunci: aferim, mai venim şi la anul (eventual la mulţi ani) şi le spunem şi altora ce bestial am petrecut – martore sînt miile de sticle goale, cutii şi alte resturi rămase de pe urma melomanilor în jurul scenei din Valea Lupilor.

Iar ca încheiere, permiteţi-mi să parafrazez replica finală (un pic modificată) din filmul – drag mie – Unora le place jazz-ul: Nothing is perfect!!

Peter SZUEGYI

peter.szuegyi@yahoo.com