Această obsesie: „Să se dea, domnule, o lege!“

Vlad SLĂVOIU
Publicat în Dilema Veche nr. 328 din 27 mai - 2 iunie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ioana Bădilă mi-a fost profesoară de geografie în generală; spre fericirea mea, femeia aceasta, care trebuie că avea pe atunci puţin peste cincizeci de ani, nu avea nimic din înfăţişarea ori conduita unui dascăl, dimpotrivă. Dar eu am iubit-o pentru că toată ziua la geografie ne jucam şi nici nu trebuia învăţat mare lucru acasă; şi pentru că a pus bazele unei trupe de călători prin Bucureşti şi împrejurimi, care se chema „Cercul micilor geografi“, care geografi, sîmbătă de sîmbătă cu ghiozdanul cu sendvişuri în spate, o luau la picior prin tot locul (o dată chiar ne-a desenat cu băţul în pămîntul moale de lîngă un copac, harta excursiei pe care urma s-o facem în acea zi; acuma, ce-o fi desenat ea de fapt acolo numai Dumnezeu mai ştie, dar fapt e că noi hartă am văzut...). Şi-am mai iubit-o pentru că ne povestea tot felul de chestii care te lăsau cu gura căscată (nu bîrfe, tîmpenii, prostii – poveşti), şi pentru că o dată, cînd aveam geografie pe 15 ianuarie, a venit fără catalog, a scos volumul de versuri din geantă şi toată ora ne-a citit. Cu Aurora Alexandrescu am făcut, tot în generală, chimie. Nici ea nu era dăscăliţă: purta pantaloni de piele şi conducea cam imprudent o maşinuţă roşie. A format un grup de elevi pentru a-i trimite la olimpiadă. În principiu, profii se rezumau să-i ia pe cei mai buni din clasă, să-i trimită la concursul respectiv şi-apoi, cînd aceştia se întorceau înfrînţi şi simţindu-se în secret proşti (aşa cum se întîmpla de cele mai multe ori sau, în orice caz, aşa cum mi s-a întîmplat mie), să-i felicite (??) şi să le dea cîte un 10. Aurora a făcut însă pregătire cu noi, iar în cele cîteva săptămîni cînd ne-am tot întîlnit la şcoală după ore, chiar am învăţat chimie (plus că am rîs de ne-am tăvălit, pentru că noi numai faze aveam în cap şi nici profa nu era mai în firea ei). Rezultatul a fost că m-am clasat al patrulea din vreo sută de participanţi şi am mai şi priceput ceva esenţial cu această ocazie.

În liceu n-am avut niciodată medii anuale peste 9; cea mai mare a fost 8,86, iar cea mai mică 8,40. Compar acest fapt cu două lucruri: pe de o parte, ce îmi spunea zilele trecute o prietenă ceva mai tînără: „La mine în liceu, cine avea medii sub 9 era considerat fraier rău...“; pe de altă parte, compar diploma de bac cu mediile de la materiile respective: formidabil sau nu, profii mei nu s-au înşelat nici măcar o dată, evaluările lor fiind cu 30-40-50 de sutimi mai mici decît notele corespondente de la examenul final (aşa cum, de altfel, ar şi trebui să stea lucrurile). Prin urmare, n-a fost doar impresia mea, chiar eram buni pe-atunci cu toţii (profesori şi elevi laolaltă), iar cineva ca Radu Stoica, de exemplu, şi-a meritat porecla pe care a primit-o de la noi, cea mai frumoasă poreclă de pe lume – Moş Crăciun, sau, mai pe scurt, Santa. Şi-mi mai amintesc că, spre deosebire de alţii, noi chiar aveam chef de rîs, dar în general nu eram răi (doar involuntar), şi că, atunci cînd ne enervau profii cu pretenţiile lor, fireşte, aiurea (de exemplu Diriga, care-i tot dădea cu fizică-fizică-fizică; cît era ziua de lungă: fizică-fizică-fizică; cînd îţi era şi ţie, vorba aia, lumea mai dragă, hopa şi Diriga cum că fizică-fizică-fizică; de ce era oare Diriguţa asta a noastră aşa de fizică rămîne-n continuare un mister...), atunci, faţă cu balaurele, reacţia nu era una de văicăreală, ci de... să-i zic cabrare – în orice caz, ceva mult mai normal din punctul de vedere al conduitei mentale decît ce am mai văzut după aceea.

Aceste amintiri exacte, incomplete şi plăcute au venit ca urmare a citirii articolelor grupate sub titlul „Legea educaţiei: ce ne propune?“ din Dilema veche nr. 326. Nu mă pricep la învăţămînt sau la legea care i-ar trebui pentru a deveni ce vrem să fie (Chiar: pînă-ntr-un final, ce vrem să fie?...), dar ce ştiu e că legea (sau, dacă vreţi, legiferarea) nu este răspunsul la toate problemele noastre; de fapt, legea în sine nu este soluţia nici celor mai multe, nici celor mai importante dintre acestea. Obsesia asta cu „Să se dea, domnule, o lege!...“ mi se pare a fi marca unei supărătoare lipse de civilizaţie, iar speranţa că o simplă lege va rezolva tot este premisa perfectă a unei mari dezamăgiri. În orice caz, dacă un profesor bun poate face performanţă chiar cu o lege slabă, un profesor slab nu ştiu dacă are cine ştie ce şanse chiar cu legea perfectă. Şi întrebarea e cum stăm la acest capitol.

În final, să spun că mi-a plăcut observaţia dlui Sever Voinescu despre relevanţă, observaţie pe care o consider foarte adevărată, deşi nici el nu oferă o soluţie oarecare. Da, tuturor ne-a căzut în cap cărămida relevanţei, toţi căutăm utilitatea, fiecare se simte nici mai mult, nici mai puţin decît dator să strige „La subiect!“. (Amintiţi-vă nemulţumirea lui Holden Caulfield pe tema asta.) Te uiţi la ei: n-au fost pragmatici o secundă în viaţa lor, nu au şi nu ştiu, dar, în loc să tacă, s-asculte şi să-nveţe, tot nu se lasă şi te-ntreabă: „La ce foloseşte să încărcăm programa cu asta?“. Răspunsul este asemănător cu această remarcă a lui Frédéric Dard: L’ingéniosité en amour c’est comme la poésie en littérature. On peut s’en passer, mais c’est dommage. („Ingeniozitatea în amor e ca poezia în literatură. Se poate şi fără ea, dar ar fi păcat.“)  

Vlad SLĂVOIU

Viața la 70+ jpeg
Viața la 70+
Ei bine, la noi, la români, bătrînețea e și mai grea și mai urîtă decît la alții.
Ce uşor te poţi reinventa jpeg
Ce uşor te poţi reinventa
Cînd ajungi în închisoare reuşeşti să cunoşti tot felul de oameni, unii mai buni, alţii mai răi, alţii şi mai răi.
Discul de muzică clasică al anului 2015 în România jpeg
Discul de muzică clasică al anului 2015 în România
Discul care a strâns cea mai mare notă din cele mai multe voturi unice exprimate de public în cadrul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2015” derulată pe site-ul Radio România Muzical este semnat de pianista română Raluca Ştirbăţ și cuprinde integrala lucrărilor pentru pian de George Enescu.
Turneu de inbox jpeg
Turneu de inbox
Vă scriu pe calea aceasta pentru că ştiu că sînteţi toţi trei contribuitori sau cel puţin cititori ai Dilemei vechi. Am primit cartea dumneavoastră de Crăciun, de la părinţii mei, cu menţiunea: „Să mai vezi şi tu părerile noastre“.
Ultima săptămînă de înscrieri Bursele Superscrieri/Avon jpeg
Ultima săptămînă de înscrieri Bursele Superscrieri/Avon
Pînă pe 9 mai, orice autor din România - indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvînt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital - este invitat să aplice la programul Bursele Superscrieri/Avon.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Articolul lui Aron Biro „Clovnerism militant de operă“
Stimate domnule Biro, am citit cu neplăcută surprindere articolul dvs. publicat în numărul 333 al revistei Dilema veche, intitulat „Clovnerism militant de operă“, în care, la un moment dat, spuneţi: „La noi la Cluj, Filarmonica s-a salvat de la faliment prin iniţierea unei suite de concerte de soundtrack-uri Star Wars şi James Bond. Mai bagă la derută (s. m.) cîte un Dvořák (aceasta este grafia corectă a numelui, n. m.), să vadă dacă se prinde lumea.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Reîntoarcerea la mare
Mai e foarte puţin şi voi fi din nou acasă, la Constanţa. Cine e născut la un mal de mare şi e ispitit apoi de gîndul ucigaş al înstrăinării e condamnat pentru tot restul vieţii la dor profund de marea lui. Va fi tot numai o rană. Şi să mai fii şi rac, să depinzi de plaja încinsă, de soare, de apă şi de luna ce se reflectă în ea...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre fotbal
Dacă stai să te gîndeşti, fotbalul, care este unul dintre cele mai practicate sporturi din lume, este şi cel mai mediatizat. Cred că este şi unul dintre cele mai uşoare sporturi din lume, în comparaţie cu altele. Se ştie sigur că încă din epoca „peşterilor“ oamenii ştiau să dea cu piciorul în minge, trimiţînd-o într-o oarecare direcţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre bunătatea cărţilor
De cînd hîrtia a pierdut monopolul informaţiei şi al divertismentului, nu mai avem linişte. Undele radio, imaginea au detronat Cartea. Sîntem mai sprinţari, eterici şi volatili. Fără siguranţa literei tipărite, fără minunatul popas dintre rînduri, ne
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Tineri întru nimic admirabili..."
Sînt de acord cu dvs. că, de dragul unui anticomunism de paradă, numeroşi oameni de cultură români trec cu prea mare uşurinţă peste antifascismul necesar ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mircea Veroiu, acest "Visconti român"
Din motive reale şi inutil de explicat, abia ieri-seară am reuşit să citesc articolul scris de Radu Cosaşu în revista Dilema veche, „Notă de cinefil către Serviciile Multilateral Specializate“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Fronda şi antipatia acerbă
De fapt, blogul şi forumul sînt mijloace de socializare sau, în cel mai bun caz, unelte de comunicare pasivă. Unii le folosesc ca instrumente pentru dezvoltarea sau exersarea notorietăţii, alţii pentru informare, iar cei mai mulţi pentru luptă. Desigur, unele bloguri sau forumuri serioase, dincolo de gîlceava sau cearta de vorbe pe care o găzduiesc uneori, au o importantă funcţie informativă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Ne place să insultăm"
Dezbaterile sînt binevenite întotdeauna. Istoria o confirmă! Dacă ne referim cu precădere la poporul grec şi la cel roman, vom vedea că întrebările abundau, iar rezolvarea lor – de multe ori aproximativă – nu întîrzia să apară. Omul antic era ceea ce trebuia să fie: bun cunoscător al propriilor limite. Din acest motiv, Aristotel îi îndemna pe tineri să nu depăşească cu nimic măsura!
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Nevoia de moderaţie
Am citit cu interes articolul fostului meu coleg şi, sper, în continuare prietenului meu George Rîpă, privitor la recentul incident din largul coastelor Fîşiei Gaza, publicat în numărul 330 al Dilemei vechi. Un fidel adept al neo-conservatorilor americani, George le-a copiat toate principalele teze ideologice privitoare la conflictul israeliano-palestinian.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Actualități
Am 26 de ani, sînt din Iaşi, şi am venit în Capitală acum un an şi jumătate pentru „o viaţă mai bună“, pentru „construirea unei cariere“. Lucrez în marketing, în industria bunurilor de larg consum şi activitatea mea are ca rezultat o spălare pe creier a maselor, inducerea unui comportament de consum. Vînd oamenilor lucruri de care nu au nevoie. Ataşez produsul de emoţiile şi dorinţele lor, condiţionîndu-i să-şi procure fericirea din bunuri, astfel încît corporaţia să facă profit.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O statolatrie kafkiană
Cu ceva timp în urmă aţi dedicat un număr întrebărilor „De ce să plecăm din România?“, „De ce să rămînem?“. Pentru cei care s-au hotărît să rămînă, printre ei numărîndu-mă şi eu, ar fi interesant de discutat, de stabilit, de evaluat care sînt relaţiile lor cu România, cu statul român şi instituţiile sale publice, mai exact Stat vs cetăţean, tot se discută azi despre revizuirea Constituţiei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Printre magnolii şi brebenei
Nu aş dori să mai aud că persoane cercetate de DNA ar fi modele pentru societate. S-a spus pe sticlă. S-a tot vorbit despre simţul civic, care se pare că este pe cale de dispariţie în societatea noastră. Tot de la cap ar trebui să se înceapă şi în această privinţă. Adică de la autorităţi.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Concordanţă discordantă
Concordia discors este maxima latinească ce defineşte cel mai bine controversata Lege a educaţiei. O lege care ar trebui să jaloneze viitorul educaţiei al cărei prezent îl ştim şi care din păcate nu e aşa cum ni-l dorim.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un text din 1991
Monumentele lui Brîncuşi sînt încă o dată nedreptăţite, iar reparaţia nu o văd posibilă…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gesturi rare
Domnule, cît de des îi declaraţi soţiei admiraţia? Doamnă, cînd îi arătaţi soţului admiraţia dvs.? Părinţi, de cîte ori le spuneţi copiilor că îi admiraţi?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
EN-ervare
Totul a mers bine în primii treizeci şi ceva de ani ai vieţii mele. Catalogul nu se deschidea prea des la E, numele meu era uşor de pronunţat, de ortografiat, de reţinut. Nevasta s-a bucurat şi ea să-mi preia numele – nu ştia săraca ce dezamăgire o aşteaptă. Nici chiar străinii nu mi-l poceau prea tare.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Acest trebuie să citească
Din capul locului vă spun că sînt profesoară recent pensionată, aşa că veţi deduce că pregătirea mea şcolară (la toate nivelurile) s-a desfăşurat în „regimul de tristă amintire“ (altă exprimare la modă din noul limbaj „de lemn“), cu toate inepţiile sale, însă cu o mult mai structurată organizare a învăţămîntului.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre mitocănia legiferată
Să o recunoaştem cu toţii că, dacă mitocanului i-am spune mereu că-i mitocan, nu s-ar mîndri cu asta, şi am trezi în el, poate, dramul de bun-simţ şi de onoare. Pe prost şi pe mitocan îi deranjează cel mai mult să le arătăm cum îi percepem.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.