Printre magnolii şi brebenei

O iarnă dură, geroasă, frumoasă şi normală, urmată de o primăvară normală, cu cortegiul ei de minunăţii – magnolii superbe, dar şi toporaşi, ciuboţica cucului şi brebenei, la poale de pădure.

Pentru mine, iarna a însemnat şase săptămîni de stat în casă din cauza unei căzături pe gheaţă. Braţul drept a stat în ghips şi am înţeles ce înseamnă să fii infirm în mod dureros. Noroc cu medicul ortoped, asistenta şi gipsarul de la secţia Ortopedie. Noroc cu familia şi cu bunele mele prietene. Toate acestea le spun pentru a enunţa o concluzie simplă. Doresc să plătesc serviciile mai sus-amintite. Pentru a evita situaţiile penibile şi pentru că un medic conştiincios şi competent trebuie plătit şi respectat.

Buna mea prietenă a avut grijă să mă aprovizioneze ritmic cu Dilema veche, încît să nu-i simt lipsa. Cu plăcere, am reîntîlnit în paginile noi ale revistei „Poveştile suprapuse“ ale dlui Adrian Cioroianu. La fel şi rubrica dlui Dan C. Mihăilescu. Cristian Ghinea a enunţat opinii pe care le credeam doar ale mele. Am savurat şi adorabilul text „Odă“ despre acele mici cuvinte graţioase şi necesare: cînd, fără, tocmai etc. Extrapolînd, gîndiţi-vă ce s-ar face elitele fără cel de-al doilea eşalon intelectual care să le înţeleagă, respecte şi critice. Şi ce s-ar face aceştia fără următorii şi următorii, pînă la cei care curăţă străzile, spaţiile verzi şi cele mai puţin verzi.

Nu aş dori să mai aud că persoane cercetate de DNA ar fi modele pentru societate. S-a spus pe sticlă. S-a tot vorbit despre simţul civic, care se pare că este pe cale de dispariţie în societatea noastră. Tot de la cap ar trebui să se înceapă şi în această privinţă. Adică de la autorităţi. S-a interzis vînzarea petardelor şi a fost foarte bine. Un pic dacă se va permite şi se va slăbi şurubul, vom avea iarăşi oameni rămaşi infirmi sau chiar mai rău de atît. O altă măsură urmată destul de riguros în comerţ este că primeşti rest corect şi poţi plăti corect cu acelaşi mărunţiş. Dacă primăriile s-ar organiza (ar putea folosi pensionari în acest scop) încît cei care aruncă ambalaje, coji de seminţe, gunoaie pe rîuri, în parcuri, pe străzi, chiar şi în pădure să fie sancţionaţi prin amenzi plătite efectiv sau muncă în folosul comunităţii, am trăi civilizat.

Joi, 15 aprilie, o cumpărătoare a Dilemei vechi l-a admonestat pe vînzător pentru că pierduse numărul precedent al revistei. Sperăm să ne înmulţim, noi, cetăţenii şi preţuitorii Dilemei vechi.

Îmi mai exprim speranţa ca discuţiile, opiniile, criticile de pe micul ecran să fie mai nuanţate, mai relativizate, pentru că realizatorii invită persoane care au opinii clare şi sînt mereu delimitate cu vehemenţă fie de putere, fie de opoziţie, fie de amîndouă.

Maria NICULESCU
Oneşti 

N. red.: Într-adevăr, ne-aţi lipsit. Acum ne-a venit inima la loc. Să ne fiţi sănătoasă şi cu spor în scris.