Turneu de inbox

Publicat în Dilema Veche nr. 570 din 15-21 ianuarie 2015
Turneu de inbox jpeg

Scrisoare către domnii Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici, privitoare la cartea lor O idee care ne suceşte minţile

Dragii mei, 

Vă scriu pe calea aceasta pentru că ştiu că sînteţi toţi trei contribuitori sau cel puţin cititori ai Dilemei vechi. Am primit cartea dumneavoastră de Crăciun, de la părinţii mei, cu menţiunea: „Să mai vezi şi tu părerile noastre“, eu fiind plecată de 12 ani din ţară, pe la universităţi vestice, unde m-am dat de tot pe stînga, dar şi pe idei feministe, antirasiste, queer ş.a.m.d. (postmodernismul ca atare nu mai e en vogue, cum era prin anii ’90). 

Principala idee şi poate cea mai controversată din cartea dvs. pare a fi frustrarea, ba chiar indignarea că comunismul nu se bucură de aceeaşi condamnare publică ca şi nazismul, dat fiind că amîndouă ar fi programe politice totalitare, bazate pe dogmatism, concentrare extrajudiciară de putere şi exterminarea (brutală) a oricărei forme de opoziţie. Dezamăgirea este dublă: de a-şi fi irosit 45 de ani din viaţă în comunism şi de a fi refuzat o recunoaştere publică, chiar oficială a acestei crime. Dar se confundă două lucruri aici. Pe de-o parte, este vorba de lipsa unui proces de „adevăr şi reconciliere“, cum s-a numit el în Africa de Sud, cuvenit unei societăţi postconflictuale şi postcomuniste. Germania a trecut printr-un proces îndelungat şi virulent de denazificare de care România nu a avut parte, ceea ce face ca, la noi, criminalii să umble în libertate şi chiar să deţină poziţii de frunte. Asta însă nu înseamnă că regimul comunist care a existat în blocul de Est, adică cel stalinist, se bucură de o mare aprobare naţională sau internaţională. Suporterii lui sînt puţini la număr, matusalemici şi marginalizaţi politic.

Marea majoritate a oamenilor de stînga cu care vă luptaţi dvs. s-au distanţat pe rînd de stalinism (mai tîrziu şi de maoism), ca şi de partidele lor susţinătoare din Vest (Partidul Comunist Francez şi cel Italian), chiar dacă lui Sartre i-a trebuit ceva mai mult timp decît lui Camus, Foucault sau Pasolini. Stîngiştii de azi nu mai prididesc să menţioneze că comunismul din blocul de Est a fost o perversiune tiranică a unei idei de emancipare şi echitate socială care are relevanţă dincolo de forma ei istorică. Chiar şi multe din ortodoxiile marxiste, cum ar fi determinismul economic, teleologia/escatologia istorică sau partidul central, au fost abandonate sau puternic discreditate pe parcusul istoriei şi a schimbării condiţiilor sociale şi sînt azi tratate ca nişte banalităţi vulgare. Stînga unui partid precum Die Linke, Syriza sau Podemos nu se poate compara cu bolşevismul, stalinismul sau comunismul român, cel din urmă fiind la baza lui mai degrabă o intervenţie imperialistă, decît o mişcare politică autohtonă (recomand cu mare căldură interviul cu disidentul româno-ungar G.M. Tamaş, din New Left Review, 2013). 

Peisajul contemporan de stînga este cu mult mai pestriţ decît vă imaginaţi şi îşi trage inspiraţia mai ales din mişcările şi gîndirile democrat-socialiste, antiimperialiste, feministe şi ecologiste din jurul anului ’68. Acesta a fost, mai presus de toate, o mişcare globală (de la Praga pînă în Ciudad de Mexico) împotriva oprimării, care s-a perpetuat atît în numele democraţiei, cît şi a comunismului pe perioada Războiului Rece. Privit din acest unghi, disidenţii români de la Europa Liberă dinainte de ’89, de exemplu, au mai mult în comun cu disidenţii comunişti împotriva lui Franco de după Război (vezi La guerre est finie, 1966), decît cu Kohl, Reagan sau mai ştiu eu ce eroi anticomunişti mai există. 

Cei ce-şi îndreaptă privirea spre stînga azi, o fac datorită unor dezamăgiri reale nu doar faţă de economia de piaţă (care nu e nici pe departe atît de naturală şi armonioasă cum vă gîndiţi), dar şi faţă de democraţia parlamentară, care, strînsă cu uşa de intersele capitalului global în ultimii ani, a recurs la o politică aşa-zis neoliberal autoritară, unde politică se face nu printr-un contract social în numele poporului, aşa cum a prevăzut-o iluminismul, ci cu măsuri de urgenţă şi poliţia robocop spre binele poporului. Indignarea e mare şi recomand scriiturile lui Ovidiu Trinchideleanu, Vasile Ernu, Cristi Rogozeanu, Florin Poeanu şi ale tuturor celor de la CriticAtac, care tematizează excelent de ce ideea continuă să ne „răsucească“ capul spre un altfel de viitor. Dle Liiceanu, daţi-mi voie să vă corectez: comunismul este proiecţia în istorie a dorinţei slugilor de a nu mai slugi. Omnia sunt communia!  

În solidaritate,

Wanda Vrasti, PhD
Lecturer
Humboldt Universitaet
Institut fuer Sozialwissenschaften
Unter den Linden 6
10999 Berlin
http://www.routledge.com/books/details/9781138851405/
wandavra@gmail.com
30 dec 2014

Răspunsul lui Andrei Pleşu

Dragă mea (pentru a rămîne în tonul cordialităţii dvs., deşi nu ne cunoaştem),

Nu ştiu cum (şi dacă) ceilalţi coautori ai cărţii despre care vorbiţi vor reacţiona la sfaturile dvs. Vă răspund, deci, în numele meu. Vă promit că, de mîine, voi arunca din bibliotecă toată maculatura semnată de Soljenitzin, Leszek Kolakovski, Alain Besaçon, Boris Souvarine, Milovan Djilas, Arthur Koestler, Hannah Arendt, Raymond Aron, Karl Schloegel etc. şi voi aşeza evlavios, pe rafturile rămase goale, operele (fie şi încă nescrise) ale domnilor Costi Rogozanu, Vasile Ernu, Florin Poenaru, O. Tichindeleanu. Vă propun şi dvs. o relectură a acestor autori, fie şi numai pentru a afla cum îi cheamă. Căci dvs. îi spuneţi lui Tichindeleanu „Trinchideleanu“, lui Poenaru – „Poeanu“, iar lui Rogozanu – „Rogozeanu“. Eu îi voi citi atent, vreau-nu vreau, fiindcă, dintr-un manifest al lor de curînd apărut („Mînă de lucru“), aflu că cine nu face ce trebuie va fi strîns de gît. Cum să ratez o dezbatere cu asemenea perspective?

Mă bucur că la Berlin aţi găsit mediul prielnic pentru a vă reforma ideile. Pentru consolidare, vă recomand şi cîteva stagii prelungi în Coreea de Nord, China, Cuba. Pentru început. Lista rămîne deschisă.

„Trăiască lupta pentru pace!“
„Rob cu rob să ne unim!“

Al dvs. (tău?),
Andrei Pleşu
publicist pensionar   

Viața la 70+ jpeg
Viața la 70+
Ei bine, la noi, la români, bătrînețea e și mai grea și mai urîtă decît la alții.
Ce uşor te poţi reinventa jpeg
Ce uşor te poţi reinventa
Cînd ajungi în închisoare reuşeşti să cunoşti tot felul de oameni, unii mai buni, alţii mai răi, alţii şi mai răi.
Discul de muzică clasică al anului 2015 în România jpeg
Discul de muzică clasică al anului 2015 în România
Discul care a strâns cea mai mare notă din cele mai multe voturi unice exprimate de public în cadrul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2015” derulată pe site-ul Radio România Muzical este semnat de pianista română Raluca Ştirbăţ și cuprinde integrala lucrărilor pentru pian de George Enescu.
Ultima săptămînă de înscrieri Bursele Superscrieri/Avon jpeg
Ultima săptămînă de înscrieri Bursele Superscrieri/Avon
Pînă pe 9 mai, orice autor din România - indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvînt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital - este invitat să aplice la programul Bursele Superscrieri/Avon.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Articolul lui Aron Biro „Clovnerism militant de operă“
Stimate domnule Biro, am citit cu neplăcută surprindere articolul dvs. publicat în numărul 333 al revistei Dilema veche, intitulat „Clovnerism militant de operă“, în care, la un moment dat, spuneţi: „La noi la Cluj, Filarmonica s-a salvat de la faliment prin iniţierea unei suite de concerte de soundtrack-uri Star Wars şi James Bond. Mai bagă la derută (s. m.) cîte un Dvořák (aceasta este grafia corectă a numelui, n. m.), să vadă dacă se prinde lumea.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Reîntoarcerea la mare
Mai e foarte puţin şi voi fi din nou acasă, la Constanţa. Cine e născut la un mal de mare şi e ispitit apoi de gîndul ucigaş al înstrăinării e condamnat pentru tot restul vieţii la dor profund de marea lui. Va fi tot numai o rană. Şi să mai fii şi rac, să depinzi de plaja încinsă, de soare, de apă şi de luna ce se reflectă în ea...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre fotbal
Dacă stai să te gîndeşti, fotbalul, care este unul dintre cele mai practicate sporturi din lume, este şi cel mai mediatizat. Cred că este şi unul dintre cele mai uşoare sporturi din lume, în comparaţie cu altele. Se ştie sigur că încă din epoca „peşterilor“ oamenii ştiau să dea cu piciorul în minge, trimiţînd-o într-o oarecare direcţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre bunătatea cărţilor
De cînd hîrtia a pierdut monopolul informaţiei şi al divertismentului, nu mai avem linişte. Undele radio, imaginea au detronat Cartea. Sîntem mai sprinţari, eterici şi volatili. Fără siguranţa literei tipărite, fără minunatul popas dintre rînduri, ne
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Tineri întru nimic admirabili..."
Sînt de acord cu dvs. că, de dragul unui anticomunism de paradă, numeroşi oameni de cultură români trec cu prea mare uşurinţă peste antifascismul necesar ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mircea Veroiu, acest "Visconti român"
Din motive reale şi inutil de explicat, abia ieri-seară am reuşit să citesc articolul scris de Radu Cosaşu în revista Dilema veche, „Notă de cinefil către Serviciile Multilateral Specializate“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Fronda şi antipatia acerbă
De fapt, blogul şi forumul sînt mijloace de socializare sau, în cel mai bun caz, unelte de comunicare pasivă. Unii le folosesc ca instrumente pentru dezvoltarea sau exersarea notorietăţii, alţii pentru informare, iar cei mai mulţi pentru luptă. Desigur, unele bloguri sau forumuri serioase, dincolo de gîlceava sau cearta de vorbe pe care o găzduiesc uneori, au o importantă funcţie informativă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Ne place să insultăm"
Dezbaterile sînt binevenite întotdeauna. Istoria o confirmă! Dacă ne referim cu precădere la poporul grec şi la cel roman, vom vedea că întrebările abundau, iar rezolvarea lor – de multe ori aproximativă – nu întîrzia să apară. Omul antic era ceea ce trebuia să fie: bun cunoscător al propriilor limite. Din acest motiv, Aristotel îi îndemna pe tineri să nu depăşească cu nimic măsura!
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Nevoia de moderaţie
Am citit cu interes articolul fostului meu coleg şi, sper, în continuare prietenului meu George Rîpă, privitor la recentul incident din largul coastelor Fîşiei Gaza, publicat în numărul 330 al Dilemei vechi. Un fidel adept al neo-conservatorilor americani, George le-a copiat toate principalele teze ideologice privitoare la conflictul israeliano-palestinian.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Actualități
Am 26 de ani, sînt din Iaşi, şi am venit în Capitală acum un an şi jumătate pentru „o viaţă mai bună“, pentru „construirea unei cariere“. Lucrez în marketing, în industria bunurilor de larg consum şi activitatea mea are ca rezultat o spălare pe creier a maselor, inducerea unui comportament de consum. Vînd oamenilor lucruri de care nu au nevoie. Ataşez produsul de emoţiile şi dorinţele lor, condiţionîndu-i să-şi procure fericirea din bunuri, astfel încît corporaţia să facă profit.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O statolatrie kafkiană
Cu ceva timp în urmă aţi dedicat un număr întrebărilor „De ce să plecăm din România?“, „De ce să rămînem?“. Pentru cei care s-au hotărît să rămînă, printre ei numărîndu-mă şi eu, ar fi interesant de discutat, de stabilit, de evaluat care sînt relaţiile lor cu România, cu statul român şi instituţiile sale publice, mai exact Stat vs cetăţean, tot se discută azi despre revizuirea Constituţiei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Printre magnolii şi brebenei
Nu aş dori să mai aud că persoane cercetate de DNA ar fi modele pentru societate. S-a spus pe sticlă. S-a tot vorbit despre simţul civic, care se pare că este pe cale de dispariţie în societatea noastră. Tot de la cap ar trebui să se înceapă şi în această privinţă. Adică de la autorităţi.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Concordanţă discordantă
Concordia discors este maxima latinească ce defineşte cel mai bine controversata Lege a educaţiei. O lege care ar trebui să jaloneze viitorul educaţiei al cărei prezent îl ştim şi care din păcate nu e aşa cum ni-l dorim.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un text din 1991
Monumentele lui Brîncuşi sînt încă o dată nedreptăţite, iar reparaţia nu o văd posibilă…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Această obsesie: „Să se dea, domnule, o lege!“
Mi-a plăcut observaţia dlui Sever Voinescu despre relevanţă, observaţie pe care o consider foarte adevărată, deşi nici el nu oferă o soluţie oarecare. Da, tuturor ne-a căzut în cap cărămida relevanţei, toţi căutăm utilitatea, fiecare se simte nici mai mult, nici mai puţin decît dator să strige „La subiect!“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gesturi rare
Domnule, cît de des îi declaraţi soţiei admiraţia? Doamnă, cînd îi arătaţi soţului admiraţia dvs.? Părinţi, de cîte ori le spuneţi copiilor că îi admiraţi?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
EN-ervare
Totul a mers bine în primii treizeci şi ceva de ani ai vieţii mele. Catalogul nu se deschidea prea des la E, numele meu era uşor de pronunţat, de ortografiat, de reţinut. Nevasta s-a bucurat şi ea să-mi preia numele – nu ştia săraca ce dezamăgire o aşteaptă. Nici chiar străinii nu mi-l poceau prea tare.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Acest trebuie să citească
Din capul locului vă spun că sînt profesoară recent pensionată, aşa că veţi deduce că pregătirea mea şcolară (la toate nivelurile) s-a desfăşurat în „regimul de tristă amintire“ (altă exprimare la modă din noul limbaj „de lemn“), cu toate inepţiile sale, însă cu o mult mai structurată organizare a învăţămîntului.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre mitocănia legiferată
Să o recunoaştem cu toţii că, dacă mitocanului i-am spune mereu că-i mitocan, nu s-ar mîndri cu asta, şi am trezi în el, poate, dramul de bun-simţ şi de onoare. Pe prost şi pe mitocan îi deranjează cel mai mult să le arătăm cum îi percepem.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Inamovibilitate (şi) la profesori
De ce nu? Păstrînd proporţiile relativ la inamovibilitatea judecătorească (deh!, nu sîntem o putere în stat), şi profesorii, carevasăzică, ar putea cere acest drept.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.