Articolul lui Liviu Ornea

Gicu BUTOI
Publicat în Dilema Veche nr. 311 din 28 ianuarie - 3 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Stimate dle Liviu Ornea,

V-am admirat ideile şi v-am împărtăşit opiniile din Dilema veche, în cadrul anchetei „Necazul oamenilor deştepţi“. Sînt motive pentru care îmi permit să adaug cîteva păreri legate de tema „prostiei inteligente“ şi a „schiţei de proiect“ a anului 2010.

Anul 2009 a fost pentru englezi, „annus horribilis“ – declara Regina Angliei la finele lui. Pentru alţii a fost un „an prost“. În schimb, pentru noi, românii, a fost un „an nostim“, dominat de toată gama de alegeri, de crize economice şi mai ales politice, un an presărat cu intoxicări agresive, sofisme perfide, conflicte de mahala şi alte dulcegării de adormit raţiunea naţiunii. Un an de criză în care nu guvernul a fost soluţia la problema noastră, ci lipsa guvernului a fost problema.

De-abia 2010 va fi unul prost, bîntuit de crize financiare şi mişcări sociale în toată splendoarea lor. Şi toate astea pe fondul prostiei omeneşti, în general, şi a celei româneşti, în special. Fapt confirmat şi de primul număr al revistei din acest an care a avut ca temă „Prostia“, însoţită de urarea sau blestemul „Prost să fii, noroc să n-ai!“, care deschide calea devenirii unei previziuni sumbre spre un adevăr trist.

Dar şi aici se pare că ne-au luat-o alţii înainte. Pentru că în prima zi lucrătoare a lui 2010, mass media anunţa „Premiile pentru prostie“ ale anului 2009, în care laureaţii au fost doi spărgători de bănci din Belgia. Care în prostia lor au folosit atît de mult explozibil pentru a sparge seiful cu bani, încît au aruncat în aer întreaga clădire a băncii, în care din fericire se aflau doar ei. Şi care au fost striviţi sub dărîmături. Premiul se numeşte „Charles Darwin“ şi e o distincţie pentru cei care au contribuit la salvarea şi evoluţia speciei umane, părăsind-o.

O săptămînă mai tîrziu, revista Foreign Policy România publica în prima ediţie a anului „Topul celor 100 de gînditori ai planetei pe 2009“. O sută de minţi luminate care ghidează practic mersul lumii şi influenţează viaţa unor comunităţi, ţări sau populaţii.

E bine să spunem că în fruntea listei se află meditativul preşedinte al Rezervei Naţionale a SUA, al cărui nume îmi scapă, şi care, renunţînd la cariera academică, a reuşit să prevină colapsul economiei americane. Şi asta în numai cîteva luni. Listă la care se adaugă iluştri chinezi, indieni şi arabi, mai puţini europeni, iar români, deloc. Mă rog, ei cu gînditorii lor, noi cu zicerea dîmboviţeană „Mănînc, deci exist“ a actorului-bucătar Dan Chişu, care este o ofensă ce ia în derîdere şi trimite în derizoriu filozofical zicerea: „Gîndesc, deci exist“. Denumirea mioritică a emisiunii tvr-iste ne obligă să pendulăm între „prostia genială“ şi „gîndirea normală“, adică între starea de prost, fără judecată şi gîndire, după DEX şi aceea a gîndirii care după Dicţionarul înţelepciunii al lui Theofil Simenschy „constituie măreţia omului“ şi potrivit căruia noi „nu trăim în mod real decît în clipele scurte în care gîndim“, şi nu în cele multe cînd mîncăm sau lenevim.

În opoziţie cu gîndirea, cugetarea şi inteligenţa, prostia este o pornografie ascunsă, o prostituţie intelectuală greu de depistat sau sancţionat. De fapt, pe asta şi mizează toţi semi- sau sfertodocţii care defilează sub hainele erudiţiei în postura de omniscienţi, mai peste tot şi mai tot timpul.

Aşa am crezut şi eu pînă de curînd. Pînă am citit cartea Cum m-am lăsat de gîndit a germanului Hannes Stein şi am recitit M-am hotărît să devin prost a francezului Martin Page şi am început să am oarece îndoieli. Aşa că aici drumurile noastre se despart, dle Liviu Ornea, cel puţin temporar.

 Deşi ştiu că „cititul dăunează grav prostiei“ şi am o vîrstă care le însumează pe ale lor cînd au scris cărţile, m-am hotărît „să-mi las baltă toate interesele“ şi să încerc îndemnul, sfaturile şi exerciţiile practice propuse de ei, pentru intelectualii epuizaţi. De la unul am învăţat că „să devii prost e o idee inteligentă“ şi că e de preferat să-ţi pui toată inteligenţa la bătaie pentru a putea intra în categoria reconfortantă a „imbecililor fericiţi“, am aflat la ce e bună prostia, cum poţi s-o dobîndeşti şi ce necazuri îţi aduce gîndirea. Care e un handicap ca oricare altul, care te face singuratic, plictisit, nefericit şi că e de preferat să constaţi că e o prostie să fii inteligent şi că a deveni prost e o treabă inteligentă. Şi că această călătorie „în lumea prostiei“ în care peste mintea noastră se aşterne giulgiul prostiei se va transforma în timp într-un adevărat „imn al inteligenţei“.

 O călătorie în care trebuie să te supui cutumelor realităţii, să devii din „boier“ un „oier“ al minţii şi să descoperi groaznicul adevăr că nefericirea e propria ta minte. Celălalt ne învaţă cum să ne lăsăm de gîndit (în fond calea spre prostie) şi să împărtăşim plăcerea necugetării ca antonim pentru „cugetare“.

 E vorba de „uitarea gîndirii“ care ne face viaţa mai suportabilă, ne oferă mai multă linişte şi pace, face bine sumbrilor neuroni şi cenuşiei materii. Îndemnul Think! al lui Albert Einstein produce mutaţii care te pot transforma în „nerd“ (persoană stupidă, ineptă, inadaptabilă). Gînditorul strică buna dispoziţie, sparge cheful, distruge distracţia pentru că nu are nimic comun cu „chefliii lipsiţi de griji“. Ne-o confirmă Gînditorul lui Rodin care ne arată un bărbat greoi, ghemuit, care îşi susţine capul cu braţele, convulsiv, încruntat, într-un cuvînt, nefericit, un om de la care nu poţi să te aştepţi la nimic bun.

 Pentru orice om, gîndirea şi inteligenţa formează un dublu blestem. Gîndirea distruge sursele unei cariere, mai ales în politică. Ne convinge poetul chinez Su-Tung-po (1036-1101) care a scris cu prilejul naşterii fiului său versuri nemuritoare traduse de Bertolt Brecht: „Familii, cînd vi se naşte un copil / Vă doriţi să fie inteligent / Eu, cel care prin inteligenţă / Mi-am distrus întreaga viaţă / Nu pot decît să sper ca fiul meu / Să fie neştiutor şi încet la minte / Căci aşa va avea o viaţă liniştită / De ministru în cabinet“. Mult mai vechi şi chiar mai actual decît Caragiale. O ironie şi un adevăr întîlnite în toate epocile, în toate ţările şi în toate domeniile.

 Gîndirea şi nefericirea sînt inseparabile. „You can’t have one without the other“ (Nu poţi să o ai pe una fără cealaltă). Cine se încurcă cu prima are parte şi de o porţie din cealaltă. Aici părerile sînt cam împărţite. Vă las plăcerea să le acceptaţi pe cele dorite şi să le respingeţi pe celelalte.

 Latinii susţineau că „fericirea are uneori o doză de prostie“, dar că „fericirea celor proşti e insuportabilă“, nemţii zic că „fericirea nu se dobîndeşte fără suferinţă“, spaniolii susţin că „totul e supus schimbării, chiar şi gîndirea şi inteligenţa, căci nimeni nu e deştept în orice ceas“, englezii cred că „gîndurile bune sînt mai bune decît visele bune, afară numai dacă nu sînt puse în acţiune“, iar francezii sînt convinşi că „oamenii neputînd ocoli moartea, evita sărăcia şi combate prostia, au găsit cu cale, spre a fi fericiţi, să nu se gîndească la ele“.

Se pare că e varianta cea mai convenabilă, care ne face ca măcar din cînd în cînd să încercăm să renunţăm la gîndit. Repet, e vorba de un tratat care trasează căile de abandonare a gînditului, destinat intelectualilor epuizaţi. Care merită încercat măcar în reprize scurte. Între două încercări, vă propun să citiţi Cartea ignoranţei, un tratat pentru cei care ştiu că… nu ştiu.

E calea simplă de a urma traseul în sens invers, „din lumea prostiei“ spre „lumea normală“ în care trăim.

 Poftă bună… la lectură!

prof. Gicu BUTOI

scoaladesa@yahoo.com

Viața la 70+ jpeg
Viața la 70+
Ei bine, la noi, la români, bătrînețea e și mai grea și mai urîtă decît la alții.
Ce uşor te poţi reinventa jpeg
Ce uşor te poţi reinventa
Cînd ajungi în închisoare reuşeşti să cunoşti tot felul de oameni, unii mai buni, alţii mai răi, alţii şi mai răi.
Discul de muzică clasică al anului 2015 în România jpeg
Discul de muzică clasică al anului 2015 în România
Discul care a strâns cea mai mare notă din cele mai multe voturi unice exprimate de public în cadrul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2015” derulată pe site-ul Radio România Muzical este semnat de pianista română Raluca Ştirbăţ și cuprinde integrala lucrărilor pentru pian de George Enescu.
Turneu de inbox jpeg
Turneu de inbox
Vă scriu pe calea aceasta pentru că ştiu că sînteţi toţi trei contribuitori sau cel puţin cititori ai Dilemei vechi. Am primit cartea dumneavoastră de Crăciun, de la părinţii mei, cu menţiunea: „Să mai vezi şi tu părerile noastre“.
Ultima săptămînă de înscrieri Bursele Superscrieri/Avon jpeg
Ultima săptămînă de înscrieri Bursele Superscrieri/Avon
Pînă pe 9 mai, orice autor din România - indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvînt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital - este invitat să aplice la programul Bursele Superscrieri/Avon.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Articolul lui Aron Biro „Clovnerism militant de operă“
Stimate domnule Biro, am citit cu neplăcută surprindere articolul dvs. publicat în numărul 333 al revistei Dilema veche, intitulat „Clovnerism militant de operă“, în care, la un moment dat, spuneţi: „La noi la Cluj, Filarmonica s-a salvat de la faliment prin iniţierea unei suite de concerte de soundtrack-uri Star Wars şi James Bond. Mai bagă la derută (s. m.) cîte un Dvořák (aceasta este grafia corectă a numelui, n. m.), să vadă dacă se prinde lumea.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Reîntoarcerea la mare
Mai e foarte puţin şi voi fi din nou acasă, la Constanţa. Cine e născut la un mal de mare şi e ispitit apoi de gîndul ucigaş al înstrăinării e condamnat pentru tot restul vieţii la dor profund de marea lui. Va fi tot numai o rană. Şi să mai fii şi rac, să depinzi de plaja încinsă, de soare, de apă şi de luna ce se reflectă în ea...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre fotbal
Dacă stai să te gîndeşti, fotbalul, care este unul dintre cele mai practicate sporturi din lume, este şi cel mai mediatizat. Cred că este şi unul dintre cele mai uşoare sporturi din lume, în comparaţie cu altele. Se ştie sigur că încă din epoca „peşterilor“ oamenii ştiau să dea cu piciorul în minge, trimiţînd-o într-o oarecare direcţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre bunătatea cărţilor
De cînd hîrtia a pierdut monopolul informaţiei şi al divertismentului, nu mai avem linişte. Undele radio, imaginea au detronat Cartea. Sîntem mai sprinţari, eterici şi volatili. Fără siguranţa literei tipărite, fără minunatul popas dintre rînduri, ne
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Tineri întru nimic admirabili..."
Sînt de acord cu dvs. că, de dragul unui anticomunism de paradă, numeroşi oameni de cultură români trec cu prea mare uşurinţă peste antifascismul necesar ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mircea Veroiu, acest "Visconti român"
Din motive reale şi inutil de explicat, abia ieri-seară am reuşit să citesc articolul scris de Radu Cosaşu în revista Dilema veche, „Notă de cinefil către Serviciile Multilateral Specializate“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Fronda şi antipatia acerbă
De fapt, blogul şi forumul sînt mijloace de socializare sau, în cel mai bun caz, unelte de comunicare pasivă. Unii le folosesc ca instrumente pentru dezvoltarea sau exersarea notorietăţii, alţii pentru informare, iar cei mai mulţi pentru luptă. Desigur, unele bloguri sau forumuri serioase, dincolo de gîlceava sau cearta de vorbe pe care o găzduiesc uneori, au o importantă funcţie informativă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Ne place să insultăm"
Dezbaterile sînt binevenite întotdeauna. Istoria o confirmă! Dacă ne referim cu precădere la poporul grec şi la cel roman, vom vedea că întrebările abundau, iar rezolvarea lor – de multe ori aproximativă – nu întîrzia să apară. Omul antic era ceea ce trebuia să fie: bun cunoscător al propriilor limite. Din acest motiv, Aristotel îi îndemna pe tineri să nu depăşească cu nimic măsura!
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Nevoia de moderaţie
Am citit cu interes articolul fostului meu coleg şi, sper, în continuare prietenului meu George Rîpă, privitor la recentul incident din largul coastelor Fîşiei Gaza, publicat în numărul 330 al Dilemei vechi. Un fidel adept al neo-conservatorilor americani, George le-a copiat toate principalele teze ideologice privitoare la conflictul israeliano-palestinian.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Actualități
Am 26 de ani, sînt din Iaşi, şi am venit în Capitală acum un an şi jumătate pentru „o viaţă mai bună“, pentru „construirea unei cariere“. Lucrez în marketing, în industria bunurilor de larg consum şi activitatea mea are ca rezultat o spălare pe creier a maselor, inducerea unui comportament de consum. Vînd oamenilor lucruri de care nu au nevoie. Ataşez produsul de emoţiile şi dorinţele lor, condiţionîndu-i să-şi procure fericirea din bunuri, astfel încît corporaţia să facă profit.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O statolatrie kafkiană
Cu ceva timp în urmă aţi dedicat un număr întrebărilor „De ce să plecăm din România?“, „De ce să rămînem?“. Pentru cei care s-au hotărît să rămînă, printre ei numărîndu-mă şi eu, ar fi interesant de discutat, de stabilit, de evaluat care sînt relaţiile lor cu România, cu statul român şi instituţiile sale publice, mai exact Stat vs cetăţean, tot se discută azi despre revizuirea Constituţiei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Printre magnolii şi brebenei
Nu aş dori să mai aud că persoane cercetate de DNA ar fi modele pentru societate. S-a spus pe sticlă. S-a tot vorbit despre simţul civic, care se pare că este pe cale de dispariţie în societatea noastră. Tot de la cap ar trebui să se înceapă şi în această privinţă. Adică de la autorităţi.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Concordanţă discordantă
Concordia discors este maxima latinească ce defineşte cel mai bine controversata Lege a educaţiei. O lege care ar trebui să jaloneze viitorul educaţiei al cărei prezent îl ştim şi care din păcate nu e aşa cum ni-l dorim.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un text din 1991
Monumentele lui Brîncuşi sînt încă o dată nedreptăţite, iar reparaţia nu o văd posibilă…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Această obsesie: „Să se dea, domnule, o lege!“
Mi-a plăcut observaţia dlui Sever Voinescu despre relevanţă, observaţie pe care o consider foarte adevărată, deşi nici el nu oferă o soluţie oarecare. Da, tuturor ne-a căzut în cap cărămida relevanţei, toţi căutăm utilitatea, fiecare se simte nici mai mult, nici mai puţin decît dator să strige „La subiect!“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gesturi rare
Domnule, cît de des îi declaraţi soţiei admiraţia? Doamnă, cînd îi arătaţi soţului admiraţia dvs.? Părinţi, de cîte ori le spuneţi copiilor că îi admiraţi?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
EN-ervare
Totul a mers bine în primii treizeci şi ceva de ani ai vieţii mele. Catalogul nu se deschidea prea des la E, numele meu era uşor de pronunţat, de ortografiat, de reţinut. Nevasta s-a bucurat şi ea să-mi preia numele – nu ştia săraca ce dezamăgire o aşteaptă. Nici chiar străinii nu mi-l poceau prea tare.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Acest trebuie să citească
Din capul locului vă spun că sînt profesoară recent pensionată, aşa că veţi deduce că pregătirea mea şcolară (la toate nivelurile) s-a desfăşurat în „regimul de tristă amintire“ (altă exprimare la modă din noul limbaj „de lemn“), cu toate inepţiile sale, însă cu o mult mai structurată organizare a învăţămîntului.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre mitocănia legiferată
Să o recunoaştem cu toţii că, dacă mitocanului i-am spune mereu că-i mitocan, nu s-ar mîndri cu asta, şi am trezi în el, poate, dramul de bun-simţ şi de onoare. Pe prost şi pe mitocan îi deranjează cel mai mult să le arătăm cum îi percepem.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.