Scăpaţi-ne de reclamele de pe blocuri

Publicat în Dilema Veche nr. 268 din 3 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Anul trecut am trăit campania electorală pentru alegerile locale din Londra într-o apatie odihnitoare. Şi asta nu pentru că aş fi fost dezinteresat, ci pentru că oraşul părea că nu vrea să mă deranjeze. Singura publicitate electorală mi-a venit prin cutia poştală (candidata liberal-democrată pentru Consiliul local a trimis o scrisoare semnată de mînă şi mi-am imaginat cum o fi fost să semneze atîtea mii de scrisori, săraca de ea!). Altfel, în Londra nu vezi feţe mari pe blocuri, nici mustăţi cît o intersecţie sau ţîţe cît trei balcoane. Pentru că în Londra nu există publicitate pe clădiri. Pe la începutul secolului trecut Primăria şi-a dat seama că oraşul arăta ca un mare bazar ţipător din cauza reclamelor de pe clădiri. Aşa că le-a interzis cu totul. S-a lăsat cu vaiete şi zbierete, dar economia imperială şi capitalismul englez au supravieţuit lipsei de cearşafuri de pe clădiri. O firmă de mezeluri pe nume Oxo a avut ideea de a construi un turn de cîteva zeci de metri, foarte înalt pentru vremea aceea, care să ocolească interdicţia: structura clădirii şi ferestrele de la ultimele etaje formează numele firmei, văzut de departe. Cum stai pe lîngă Westminster şi te uiţi în stînga peste gîrlă, Oxo Tower se înalţă şi astăzi ca un martor posac al faptului că economia capitalistă şi societatea modernă se sprijină pe reguli, nu pe absenţa lor. Ar trebui ca toţi să ne asumăm nişte costuri ale vieţii în Bucureşti. Am circulat prin multe oraşe şi aproape pe nicăieri nu am văzut dezmăţul greţos şi nesimţirea grosieră cu care reclamele mari cît blocurile sluţesc Bucureştiul. Nici măcar New York-ul, marele oraş care-şi machiază clădirile cu reclame, nu se compară. Nu sînt peste tot (Times Square este excepţia, nu regula) şi, oricum, un nas de doi metri pe un zgîrie-nori nu are aspectul sufocant pe care acelaşi nas îl capătă cînd atîrnă ameninţător pe colţul Universităţii din Bucureşti. La intersecţia dintre Occidentului şi Buzeşti există un loc-parabolă: o casă veche cu un singur etaj din care a rămas doar un schelet de cărămidă. Acest schelet este mascat de un panou publicitar cît tot etajul. Este o privire în viitor: oraşul există doar pentru a susţine reclama. Pe scurt, ceva trebuie făcut pentru a scoate Bucureştiul din această situaţie. Consiliul General a pus în dezbatere publică un regulament privitor la publicitatea stradală. O asociaţie eroică, vrînd să salveze oraşul, luptă pentru votarea acestui regulament. Deja firmele de panotaje au reacţionat vehement. Am văzut la ştiri cum au dus la Primărie administratori de bloc care şi-au pus mîinile în şold, spunînd că panourile de pe clădiri le plătesc întreţinerea. Înţeleg interesele economice ale firmelor şi ale locatarilor, dar interesul lor economic ne agresează pe noi toţi. Acelaşi bîlci a fost pe vremuri cu chioşcurile. Iată că Băsescu le-a desfiinţat, oraşul arată ceva mai normal şi nu s-a murit pe capete fără ele. În plus, ar trebui ca toţi să ne asumăm nişte costuri ale vieţii în Bucureşti. Dacă nu îţi poţi permite măcar o întreţinere, poate că pur şi simplu nu ar trebui să locuieşti în acel bloc, ci undeva mai ieftin. Oricum, ideea că unii trăiesc gratis la bloc pe spatele imaginii oraşului este o aberaţie. Există un principiu în teoria politicilor publice, formulat de un anume Mancur Olson, care spune că grupurile mici şi cu mize economice importante cîştigă în faţa publicului general care e mai numeros, dar care are mize vagi. Exemplul clasic îl reprezintă fermierii, care, deşi sînt puţini, se mobilizează foarte bine pentru a obţine subvenţii agricole. Acestea sînt plătite de contribuabilul general, care nu vede subiectul ca pe unul important, deci nu se mobilizează împotriva subvenţiilor. Sper ca principiul lui Olson să nu funcţioneze şi în cazul reclamelor din Bucureşti. Evident că grupul mic al administratorilor şi patronilor de firme de publicitate se mobilizează pentru că pierde bani. Dar grupul enorm al bucureştenilor care se strecoară printre reclame pierde şi el mult: nu te poţi dori metropolă occidentală cu reguli de maidan post-sovietic. Ceea ce a făcut Londra acum 100 de ani trebuie să facă şi Bucureştiul astăzi. În afara lamentaţiilor celor implicaţi direct, am auzit în această dezbatere şi două argumente principiale, dar stupide. Primul argument: oricum Bucureştiul este un oraş urît, reclamele îi dau ceva savoare. E ca şi cum ai zice că dacă ai un catîr la îndemînă şi îi bagi nişte botox în buze te alegi cu un pur sînge arab. Dacă postmoderniştii frustraţi de prin oraş cred că viaţa devine mai interesantă prin reclame, nu au decît să-şi pună la ei în baie. Ca să aibă o şansă de a fi frumos, Bucureştiul trebuie dezbrăcat mai întîi de reclame. Sîntem plătiţi prea puţin pentru capul de bucureştean furajat cu reclame. Al doilea argument: acesta este capitalismul, dacă reclamele aduc bani, atunci punem reclame. Faptul că proştii şi marxiştii aduc cu predilecţie acest argument nu este deloc întîmplător. Cititorii acestei rubrici ştiu că sînt un apărător fervent al pieţei libere. Sînt deci un pro-capitalist pe care nici criza financiară (produsă de stat, nu de pieţe, dar v-am făcut altădată această teorie) nu-l clinteşte. Tocmai de aceea spun că trebuie să fii prost, marxist sau amîndouă pentru a arunca în spatele capitalismului ceea ce au produs lipsa de reguli, nesimţirea şi şpaga. Mai mult chiar, nu e limpede ce bani ies de aici, dimpotrivă, din punct de vedere capitalist, facem cu toţii o afacere execrabilă. Din moment ce reclamele sînt atît de mari şi atît de răspîndite, este evident că ne vindem prea ieftin. Lăsînd atît de mult spaţiu la dispoziţia publicitarilor, am creat un boom care acum ne copleşeşte. Ori economia României este cu totul excepţională, ori metrul pătrat de reclamă în centrul Bucureştiului este jignitor de ieftin, din moment ce o firmă medie de telefoane îşi poate întinde (la propriu) nişte picioare de vreo zece metri în buricul Capitalei, timp de luni de zile. Cu alte cuvinte, am ajuns în inflaţie de reclame, sîntem plătiţi prea puţin pentru capul de bucureştean furajat cu reclame. Adică nu numai că luăm peste picior capitalismul construit de alţii prin reguli şi responsabilitate, dar nici nu-i înţelegem logica şi ieşim negustori proşti. Indiferent ce se întîmplă cu dezbaterea din Bucureşti, guvernul ar trebui să pună o taxă specială la nivel naţional pentru publicitatea outdoor (aplicabilă indiferent de pofta de bani a primăriilor). Cînd vii dinspre aeroportul Otopeni înspre oraş e greu să mai vezi România din cauza reclamelor. Reclame pe marginea drumurilor sînt şi în Anglia sau Franţa în afara oraşelor, dar sînt mici, rare, aproape speriate. Prin celebrul oraş Otopeni, care aud că are şi echipă de fotbal în prima ligă, panourile sînt enorme şi unul lîngă altul. Asta arată că sîntem ieftini. Guvernul ar trebui să ne apere onoarea şi să ne vîndă mai scump (şi nu pentru a aduce mai mulţi bani la buget în acest caz, ci pentru a omorî practica nocivă, acelaşi argument ca la taxa pe tutun).

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Simţul kantian al băutorilor de ceai
Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....

Parteneri

Stadion vulcan in Arabia Saudita (X) jpg
Arabia Saudită, în altă lume: stadion-vulcan și o arenă de 350 de metri înălţime
Saudiții nu se dezmint, continuând seria excentrităților.
Spitalul MedLife Medici’s main photo jpg
MedLife inaugurează Spitalul Medici’s la Timișoara cu o investiție de peste 25 milioane de euro: „Probabil, este cel mai modern spital privat din România”
MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, anunță deschiderea oficială a Spitalului Medici’s, o unitate multidisciplinară ce aduce medicina privată la un nou nivel de performanță.
georgescu iohannis foto EPA + FB jpg
Întâlnire între Klaus Iohannis și Călin Georgescu, pe vremea când președintele era primarul Sibiului. În ce context s-au cunoscut cei doi
Un articol din 2003, scos recent la lumină, arată că președintele Klaus Iohannis s-a întâlnit cu Călin Georgescu pe vremea când era primar al Sibiului. La vremea respectivă, cei doi au discutat despre implementarea așa-zisei Agenda 21.
1733923409 RcsX jpg
Constipația: Cauze la Adulți, Remedii și Rolul Probioticelor
Constipația este o problemă des întâlnită și care afectează mulți adulți, având un impact negativ semnificativ asupra calității vieții.
poligon goranu valcea foto Facebook jpg
Un ofițer și patru elevi, răniți într-un poligon din Vâlcea, după o explozie a unei capse detonate electric
Patru elevi și un instructor, toți din Centrul de instruire sprijin de luptă Râmnicu Vâlcea, au fost răniți joi, 12 decembrie, în jurul prânzului, în poligonul Goranu, județul Vâlcea, pe timpul executării unei ședințe de confecționare a dispozitivelor de aprindere pirotehnică cu exploziv real.
fiica lui maricel pacuraru captura Realitatea png
Fiica lui Maricel Păcuraru plânge, în direct la Realitatea Plus, după ce instanța a anulat condamnarea tatălui său: „A făcut pușcărie degeaba”
Ana Maria Păcuraru, fiica proprietarului grupului Realitatea, a izbucnit în plâns, miercuri, în direct, după ce a aflat că Tribunalul București a anulat condamnarea la închisoare lui Maricel Păcuraru în dosarul Poșta Română.
tezaur bnr jpeg
Pentru restabilirea bunelor relații și a adevărului istoric, ar trebui ca Rusia să-și ia la Moscova „aurarii” și să ne trimită înapoi Tezaurul României
Ce se mai știe despre Tezaurul Băncii Naționale a României trimis la Moscova și nerecuperat – o creanță mai veche de un secol.
Ionut Moşteanu/ Facebook
Ionuț Moșteanu (USR), despre negocierile pentru formarea guvernului: „Nu a fost nicio discuție despre împărțirea ministerelor”
Ionuț Moșteanu, unul dintre negociatorii USR pentru formarea viitorului guvern, a oferit detalii despre stadiul negocierilor și despre măsurile care vor urma pentru stabilizarea economiei României.
ELENA UDREA jpg
Elena Udrea rămâne în închisoare, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a respins apelul. Decizia este definitivă
Magistrații de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) au respins apelul făcut de fostul ministru al turismului Elena Udrea și au decis că aceasta va rămâne în închisoare.