O după-amiază în Speaker's Corner

"America este o naţiune de îngeri." Asta am auzit prima dată în celebrul Speakers’ Corner din Hyde Park. M-a trezit din gînduri vocea puternică a unui negru bătrîn cocoţat pe o scară rabatabilă. A repetat de vreo trei ori ideea, dar cei patru spectatori nu păreau foarte stîrniţi. A continuat netulburat: "Dumnezeu a ales America să conducă lumea. A venit vremea în care Dumnezeu nu mai lasă tiranii să-şi facă de cap. Tiranilor le este frică de America. Pe vremea lui Isus, tiranul a poruncit uciderea pruncilor. Tiranii şi-au făcut de cap. Acum le este frică de America". Unul dintre cei patru se trezeşte brusc: "Dar America susţine alţi dictatori". "Păi, nu e bine să te iei de doi în acelaşi timp" - răspunde omul de pe scară, dovedind că şi pragmatismul tot de la Dumnezeu e lăsat. Undeva în stînga aud o voce tunătoare: "Sir, nu e vina mea că sînteţi prea urît ca să aveţi parte de felaţie". Era Nick, aşa aveam să aflu. Un englez cu capul rotund şi faţa roşie, avea vreo 20 de oameni în jurul său. Mulţimea creştea şi descreştea, dar per total Nick a fost lider de audienţă în cele cîteva ore cînd m-am învîrtit de colo-colo. Tocmai îl enervase un tip care avea pe cap o căciulă de Moş Crăciun. Îmi dau seama repede că asist la un concurs de trivialităţi cam cum se întîmplau în taberele şcolare de băieţi. Cine înjură mai coerent şi mai calm cîştigă. Nefericitul nu avea nici o şansă, iar retorica lui Nick era de indiviat, în ciuda subiectului: "Sir, spuneţi publicului aici de faţă de cînd nu aţi mai avut parte de o felaţie. De cînd, Sir? S-a întîmplat după 2000? A fost în anii ’90, Sir? Spuneţi cinstit, Sir, cît aţi plătit pentru ea". Celălalt spune ceva, Nick reuşeşte să zîmbească şi să zbiere în acelaşi timp: "Pentru că nu plăteşti destul, evreu zgîrcit ce eşti! Nici măcar Moş Crăciun nu îi iubeşte pe evrei. De ce? Pentru că nu le aduce cadouri, prostovane! Sir, ca să tragem o concluzie şi să ne întoarcem la argumente: îmi cer scuze, Sir, că sînteţi circumcis, nu am avut nimic de-a face cu asta. Nu eşti circumcis? Atunci cum de nu faci sex? Pentru că eşti prost şi urît, ţi-am tot zis, dar nu vrei să mă asculţi". O bătrînă îşi face loc prin mulţime şi spune ceva. Nick se apleacă, o ascultă maiestuos şi se adresează adunării: "Ladies and Gentlemen, doamna mă ceartă pentru că urăsc evreii, iar dumneaei este evreică. Doamnă, eu nu urăsc evreii. Eu îl urăsc pe prostu’ ăsta care vine aici şi mă disturbă de la argumente". Încet-încet ajung mai în faţă şi pricep în fine despre ce argumente vorbeşte. Are la picioare o tablă pe care scrie: "Puteţi alege oricare dintre aceste fraze şi eu le voi argumenta: 1. Musulmanii sînt nişte bigoţi violenţi şi intoleranţi; 2. Negrii sînt mai rasişti decît albii; 3. Dacă nu l-ai întîlnit pe Isus, eşti pierdut; 4. Circumcizia ar trebui să fie ilegală; 5. Multiculturalismul este greşit; 6. Bestialitatea ar trebui legalizată; 7. Feministele nu au nevoie decît de o pălmuială la fund; 8. Libertatea mea de expresie nu este ostatica credinţelor tale religioase stupide (deci, du-te dracu’! Şi tu, şi Mahomed); 9. Nu poţi să dovedeşti că Holocaustul a fost greşit; 10. Nu poţi să dovedeşti nici măcar că eu exist; 11. Orice fel de alt argument, tu spune-l şi eu îl contrazic". Pe parcursul zilei m-am tot întors la Nick. Aşa am aflat ce era cu Holocaustul şi ce înseamnă un relativist moral serios, de ce nu poţi jigni un profet mort şi de ce votează negrii cu Obama. Tot plimbîndu-mă de colo-colo, am mai aflat de la un jamaican de ce a fost dezmembrată Iugoslavia şi de ce se fac tinerele fete lesbiene, m-am contrazis cu un islamist care mi-a spus că nu mă urăşte pe mine, ci doar credinţa mea şi am răcit cobză pentru că m-a prins ploaia, dar nu m-am putut dezlipi din Speakers’ Corner. Dar despre toate astea, săptămîna viitoare. Londra, 11 martie