Dileme on-line

Un tip de solidaritate discutabil este acela care rezultă din religia angajării. Nu se cuvine să stai deoparte. Chiar dacă nu înţelegi întotdeauna despre ce e vorba, chiar dacă nu eşti sută la sută convins că strigătul tău e legitim, că ai adoptat o „cauză” perfect acoperită raţional, important e să nu te laşi! Să ieşi la luptă! Să dai de pămînt cu establishment-ul! N-ai neapărat soluţii. Ai nervi! Ai drepturi!

Au trecut nici mai mult, nici mai puţin de 18 veri – 18 şarje muzicale încărcate cu cei mai rafinaţi decibeli, hăuliţi cu pricepere la umbra unui cimitir, în adîncul pădurilor Semenicului, vegheaţi şi botezaţi de Sf. Ilie cu belşug şi bună-cuvîntare.

În fond, nu e nici o diferență între un roman bine gîndit și scris și un proiect bine gîndit și implementat. Și pe hîrtie, și în viață, ceea ce facem trebuie să inspire și să folosească celorlalți, tuturor.

Am trecut ieri prin Piața Amzei și am văzut un telefon public. Portocaliu la origini, acum ajunsese mătuit și jupuit ca vai de el. M-am oprit și l-am privit ca pe o relicvă dintr-un trecut sentimental îndepărtat. Am depins de acel mijloc de comunicare.

…ar putea fi o cale lungă – şi totuşi nu e chiar aşa. Pentru că, în mod poate ciudat, într-o singură săptămînă se lansează în cadrul aceleiaşi mari case de discuri – Deutsche Grammophon – discuri care conţin şi muzica lui Bruckner, dar şi cea a Tinei Turner.

Poporul ar trebui, data viitoare, să aleagă un preşedinte care are deja experienţă în materie de politică europeană. Dar probabil că n-o va face: obsedat pînă în rărunchi de „imaginea României în străinătate”, poporul blagosloveşte cu ştampila nişte „băieţi d’ai noştri, din popor” care nu prea nimeresc din prima uşile cele mari ale Europei. Nu-i ciudat?

Iisus se trezi de data asta la morgă.

Rezultatul articolelor şi emisiunilor care ne fură, zilnic, lungi ore din viaţă este îmbolnăvirea dramatică a naţiei. Şi să nu mi se spună că nu mă obligă nimeni să citesc ce nu-mi place şi să mă uit la televizor. E ca şi cînd mi s-ar spune că, dacă strada e plină de gropi, n-am decît să nu ies din casă.

Economia socială este un domeniu ce pare nou în România. Încă în curs de definire, cu neclarităţi şi necunoscute pe alocuri chiar şi pentru cei care lucrează în acest domeniu. Ce este antreprenoriatul social, deci? Şi mai mult decît atît, există el în România?

Într-un articol publicat recent pe Blogurile Adevărul, Mihai-Răzvan Ungureanu deplînge inexistența unei “Românii a intelectualilor” și amestecul între divertismentul televizat, circul politic și stilul de viață dominat de “breaking news”. Are dreptate.

Aflu, de pildă, că un preot de-al nostru, de la Sălaj, a avut ideea insolită de a construi o cădelniţă electronică. Dincolo de pasiunea sa pentru tehnică, îndrăzneţul paroh a invocat şi argumente ecologice şi culturale. Fumul tămîii – spune Domnia Sa – este toxic (de aceea, nu-i aşa, fuge pînă şi dracul de tămîie…).

Ceva mă face să cred că, pînă la urmă, Muzeul Literaturii Române se va desfiinţa. Căci problema nu este administrativă, aşa cum pare (adică găsirea unui sediu). Problema adevărată este nepăsarea cronică a Statului român şi a politicenilor faţă de cultură. Cultura şi patrimoniul cultural sunt privite de semidocţii care ne conduc doar ca floricele de pus la butonieră. Şi numai din cînd în cînd.

Sînt locuri unde pasionaţii de grădinărit se întîlnesc şi plantează legume, plante aromatice, flori şi nu numai. Grădinile sînt amenajate în spaţii accesibile pentru oricine doreşte să ia parte la grădinărit.

Sper că v-aţi încîntat pe parcursul săptămînilor trecute cu discurile din colecţia „Mari simfonii sub bagheta lui Sergiu Celibidache”, apărute împreună cu Dilema veche.

Nici în calculele mele cele mai suprarealiste nu mi-aş fi putut închipui că cel mai mare partid al ţării (întîmplător partidul de guvernămînt) se va alia, fără să clipească, cu un personaj caraghios, inconsistent, cunoscut îndeobşte ca expert în mici pungăşii manipulatorii. Dar o face.

Studiul de caz central pentrul textul și montarea Gianinei Cărbunariu a fost comuna Pungești și miscarea de rezistență creată de localnici împotriva companiei Chevron, protejată de autoritățile statului. Totul a fost documentat, construit prin interviuri, muncă de teren și depășirea perimetrului artistic.

O lege care a trecut tacit prin Senat și ar putea trece ca gîsca prin apă prin Camera Deputaților vrea să introducă obligativitatea de a cînta imnul național la începerea cursurilor în gimnaziu. Noi, cei mai în vîrstă, am mai trăit asta și pe vremea lui Ceaușescu și știm că nu ajută la nimic.