Casa vieţilor noastre
Miercuri, 11 iunie, la ora 19, la librăria Humanitas din Fundul Curţii (calea Victoriei nr. 120), pe terasa Green Hours, va avea loc o întâlnire prilejuită de lansarea cărţii Casele vieţilor noastre la care vor participa Adriana Bittel, Barbu Cioculescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Micaela Ghiţescu, Monica Pillat şi Tania Radu. În volum îi veţi regăsi şi pe Ana Blandiana, Antoaneta Ralian, Andrei Pleşu, Gabriela Tabacu, Radu Paraschivescu şi Victor Ieronim Stoichiţă.
Cu această ocazie va avea loc şi vernisajul expoziţiei cu fotografii provenite din arhivele personale ale autorilor.
Casele vieţilor noastre este un proiect iniţiat de arhitect Gabriela Tabacu. Imobile, străzi, blocuri, cartiere reprezentând stiluri şi concepţii arhitectonice sau urbanistice diferite sunt acum privite dinăuntrul locuirii, un înăuntru al afectivităţii şi al memoriei.
Trecem pe la Rosetti, prin Mântuleasă, pe Ion Câmpineau, pe Berzei, prin Cotroceni, pe la limita Ferentarilor, apoi cartea ne duce în Braşov, Lugoj sau la Comana, iar timpul porneşte din interbelic, din vila în care a copilărit Barbu Cioculescu. Casele sunt opuse apartamentelor de bloc, curţile răsar fabuloase din amintiri odată cu persoane dragi. „Mărturisesc că am porniri asasine pentru inventatorul „maşinii de locuit“, dl Le Corbusier.”, spune Andrei Pleşu, pentru ca, odată ajuns la povestea Taniei Radu să înţelegi că se poate crede şi inversul: „Stau și acum la bloc și am dezvoltat perversiunea de a spune că nu-mi doresc altceva.“
Mulţi au trecut prin „locuitul la comun“, au fost chiriaşi şi proprietari, au venit dinspre cartiere marginaşe înspre centru sau au făcut, boem, traseul invers. Zonele de care s-au simţit legaţi prin locuire devin uneori şi o marcă a identităţii. Mahalaua!, îl auzi pe Dan C. Mihăilescu exclamând la începutul poveştii despre casa copilăriei, iar Gabriel Liiceanu îşi inventează numele de cotrocenist.
„O minunăţie! O lectură de sărbătoare! Este pentru mine cea mai frumoasă şi mai densă carte din acest an.“ (Dan C. Mihăilescu)
„Sunt în această carte case triste şi case care privesc lucrurile cu umor, sunt case gălăgioase sau liniştite, sunt case fricoase, neastâmpărate sau bătrânicioase. Sunt case care au istorie şi, uneori, fac istoria. Sunt, adesea, case care au rezistat vremurilor şi care i-au ajutat pe oamenii din ele să reziste. Dar sunt şi case dragi care au fost despărţite cu forţa de cei care erau ai lor.“ (Ioana Pârvulescu)
