România intelectualilor s-a ascuns
Într-un articol publicat recent pe Blogurile Adevărul, Mihai-Răzvan Ungureanu deplînge inexistența unei “Românii a intelectualilor” și amestecul între divertismentul televizat, circul politic și stilul de viață dominat de “breaking news”. Are dreptate.
Articolul a fost citit și apreciat de multe mii de oameni, semn că subiectul interesează. Așa încît cred că discuția ar merita continuată. Mihai-Răzvan Ungureanu pune un diagnostic corect: lumea românească e dominată de televizor în atît de mare măsură, încît “ordinea firească a unei societăți” a fost dată peste cap. Televiziunea a produs tot felul de personaje care au ajuns să influențeze opinia publică prin simplul fapt că își dau cu părerea despre orice pe micul ecran, iar “funcțiile importante, demnități de care depinde soarta țării, se împart unor oameni care se arată destoinici în lătratul la televizor”.
Cum de s-a ajuns aici? Răspunsul e complicat. În anii ’90, prezența intelectualilor de vîrf în emisiunile TV era mult mai consistentă. Televiziunile s-au dispensat, treptat, de competențele lor, preferînd personaje care “fac rating” și producînd un soi ciudat de “lideri de opinie” care nu se pricep cu adevărat la nimic, dar vorbesc cu lejeritate despre orice. Dacă s-ar fi oprit aici, încă n-ar fi fost, poate, atît de grav. Dar, în pasul al doilea, unele televiziuni – în primul rînd, desigur, Antena 3 – au dus campanii agresive împotriva unor intelectuali importanți. Așa s-a propagat în opinia publică una dintre cele mai stupide invenții ale tranziției, formula “intelectualii lui Băsescu” (de parcă niște oameni liberi, cu convingeri întemeiate pe idei și conștiință, ar putea fi confiscați de un politician...). Tîrîți într-un război politic meschin, oameni ale căror idei și realizări nu fac decît să lumineze societatea au fost calomniați, jigniți, defăimați în fața a sute de mii sau milioane de telespectatori. S-a ajuns astfel la situația – dramatică pentru o societate – în care împotriva unor străluciți intelectuali precum Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Andrei Pleșu (și alții) s-a îndreptat o adevărată ură construită din frustrări și ignoranță, pe care propagandiștii TV au exploatat-o în mod iresponsabil. În consecință, însăși ideea de intelectual a fost compromisă în fața unei bune părți a publicului. În fața atacurilor repetate, nu s-a manifestat – s-o recunoaștem – o solidaritate amplă la nivelul societății, așa cum ar fi trebuit.
N-aș spune, totuși, că “România intelectualilor” nu există. E doar ascunsă de privirile marelui public, sedus de divertismentul TV. De altfel, nici MRU nu spune, de fapt, că nu există, ci dorește ca intelectualii “să aibă o voce publică puternică și importantă”. Pentru asta, e nevoie de un lung proces de recuperare a prestigiului social al “ideii de intelectual”, de o reașezare a valorilor pe care se întemeiază societatea. Am ajuns într-o fundătură în care zgomotele și urletele TV acoperă vocile intelectualilor. Pentru a-i readuce pe scena publică și a le reda statutul, ar fi de mare folos și o schimbare de atitudine a politicienilor față de intelectuali și față de cultură. Intelectual de calibru și politician responsabil, MRU mi se pare foarte bine plasat pentru a “da tonul” acestei schimbări. Ar avea de partea sa – și le-ar merita cu siguranță – destule energii venite dinspre oamenii tineri, care privesc mai degrabă spre România de mîine decît spre peisajul dezolant de azi.
Articol apărut pe
.
