Gărâna Jazz, un festival de 18 veri

Dragii noştri, amicul Marius Giura, „rectorul” Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărâna, anunţă cu bucuria şi emfaza potrivite că, în al doilea weekend extins de iulie, de joi 10 şi pînă duminică 13, se va ţine în notoria Poiană a lui Canis Lupus o extraordinară petrecere de majorat a mezinului său, al patrulea dintre cei trei copii Giura –  de Festival vorbesc, înţelegeţi boieri dumneavoastră…  Festivalul, cel mai tînăr şi, fără doar şi poate, favoritul lui taica Giura, chiar dacă, pentru cei mai mulţi pare că abia ieri a decolat, dă şi el măsura trecerii timpului căci, iată, de „ieri” au trecut nici mai mult, nici mai puţin de 18 veri – 18 şarje muzicale încărcate cu cei mai rafinaţi decibeli, hăuliţi cu pricepere la umbra unui cimitir, în adîncul pădurilor Semenicului, vegheaţi şi botezaţi de Sf. Ilie cu belşug şi bună-cuvîntare.

La sindrofie sînt(em) mulţi cei poftiţi să se delecteze cu cele pregătite. De te uiţi pe supraevaluatul Facebook, par să fie spre 5000 de musafiri. În realitate, însă, îndrăznesc să cred că numărul celor care iau în seamă acest eveniment de prim rang şi talie galactică, Gărâna Internaţional Jazz Festival, XVIII Edition, trece de 50000, căci publicul-ţintă e doar în mică măsură tributar reţelei de Internet, mulţi iubind comunicarea pe căi clasice, rockul şi jazzul „bătrîneşti” şi prietenia reală, nu virtuală. Nu ajung niciodată atîţia (ce bine !!!), dar numărul avizaţilor, interesaţilor, ispitiţilor continuă să sporească, căci manifestarea nu este strict muzicală, ci are şi rolul de liant social, revedere de promoţie, degustare de te-miri-ce, vacanţă exotică şi terapie de cuplu. Un soi de Facebook, dar pe bune.

Stranietatea festivalurilor de acest soi, tipice mijlocului de vară, este că ele sînt concurente nevoie-mare. Giura, altfel bun prieten cu omologii din Olanda, Spania, Turcia sau de oriunde altundeva, se „bate” an după an cu ei pentru a îşi înscrie pe afiş anumiţi artişti, anumite formule mult visate şi mult vînate de către el şi fraţii săi. Fiecare ar vrea să urce pe propriile scene numele în vogă, „greii” aflaţi în turneu, divele, doar că festivalurile se mai şi suprapun, avioanele nu aterizează întotdeauna pe pista Lupului şi socoteală făcută acasă se anulează în tîrgul cu instrumentişti. Aşa a ajuns Gărâna de la 3 la 4 zile, joia adăugîndu-se din atari raţiuni în urmă cu cîţiva ani, pentru ca garâniacii să îl poată vedea şi pe… şi auzi şi pe…  Rapid a ajuns ziua de joi obligatorie Festivalului şi şi mai rapid au intrat în programul acesteia capete de afiş de o rezonanţă uluitoare. Luaţi deci loc şi beţi un gît de apă plată. Prima zi de concerte, deci, 10 iulie, dulcea zi de joi:

ADAM BAŁDYCH IMAGINARY QUARTET (Polonia) – cel mai spectaculos nou star al scenei polace de gen, acest zvăpăiat îmbină meşteşugul lui Paganini cu nebunia lui Nigel Kennedy. Sînteţi curioşi cum ar suna vioara în jazz dacă Scaraotzchi însuşi ar încinge-o pe scenă? Aşa ar suna. Dar Adam Baldych nu este doar virtuozitate pură, ci şi multă sensibilitate, o tonă de talent şi alta de inspiraţie. Neratabil.

ANDY SHEPPARD TRIO LIBERO ( Anglia, Franţa): Andy Sheppard – saxofon / Michel Benita – contrabass / Sebastian Rochford – tobe

Păi ăştia sînt trei muzicieni independenţi, reuniţi nu degeaba într-un Trio liber, care le rosteşte valoarea însumată şi pe cea individuală, mai abitir ca oricînd. Andy Sheppard este cel mai cunoscut saxofonist de pe scena britanică, notoriu atît acasă, cît şi în zona de export, căci e partener de scenă şi de studio cu alte mari nume ale planetei. Sebastian Rochford e tobarul-lider de la Polar Bear, un individ cu părul precum Jimi Hendrix şi care ştie şi inovează în muzică asemeni lui, un fantastic de inspirat compozitor şi aranjor. Iar de francul Michel Benita, contrabasistul, ce să povesteşti mai întîi, că a imprimat cu mai toate starurile şi că i-a ieşit perfect fiece album sau că se recomandă pe sine că fiind discret şi eficace? Trio SuperTrio, ăştia sînt băieţii…

DAVE DOUGLAS – THE RIVERSIDE QUARTET (USA): Dave Douglas – trompetă / Chet Doxas – saxofon / Steve Swallow – bass / Jim Doxas – baterie

Ziua era deja arhiplină, dar a trebuit să vină şi o explozie de peste ocean, un cvartet al luncii, un Riverside format de trompetistul Dave Douglas şi de arhipremiatul basist electric Steve Swallow, două legende ale jazzului made in the USA. Este greu să vorbeşti despre artişti care au marcat an de an, album de album, cîte o treaptă semnificativă a istoriei muzicii şi a istoriei lor personale. Poate nu îndestul ştiuţi la noi, aceştia sînt printre numele cele mai căutate atunci cînd se întocmeşte meniul unei petreceri precum cea despre care istorisim, a Gărânei. Va asigurăm că nu aveţi altceva de făcut cînd sînt ei pe scenă.

MARIUS NESET – Ştiu că e total neplauzibil, însă tot joi va concerta în Poiana Lupului şi a noastră, a tuturor, marea voce tînără a saxofonului scandinav, norvegul Marius Neset, care a făcut saltul de la debutant la cap de afiş în cel mai scurt interval măsurat vreodată – în ultimii cîţiva ani. Nu aţi auzit de Marius Neset ? Nimeni nu îl ştia pînă nu demult. Veţi putea uită concertul lui din 10 iulie? Aţi fi singurul… Ceva incredibil de spectaculos şi formidabil sonor se va petrece.



Trece joi şi vine vineri, vineri 11, cînd nebunia şi paroxismul continuă la nivel alarmant:

ELENA MÎNDRU FINNECTION (România, Finlanda) – primul român din Festival vine din Finlanda, e cîştigătoare a mari premii internaţionale, are o armată de nordici împrejuru-i şi îşi lansează la Gărâna noul album. Mîndru fi-va recitalul Elenei Mîndru!

Elena Mîndru – voce / Sampo Hiukkanen – vioară / Tuomas J. Turunen – pian / Eero Seppä – contrabas / Anssi Tirkkonen – tobe

Iar apoi avem bătaie mare de cap...  Pe scurt, aceşti trei headlinerşi, aceste trei trupe au fost pe lista scurtă a organizatorilor de vreo 5-6 ani încoace. De atunci se tot străduiesc să facă luntrea punte pentru ca aceştia să cînte la Gărîna, mai mult ca sigur cîte unul pe seară! Ei, nu le-a ieşit. Sînt cu toţii vineri, sînt formidabili şi ai putea face un festival întreg în jurul oricăruia dintre aceştia (de fapt, aşa se şi petrece dacă urmăreşti nu să îţi bucuri 50000 de prieteni, ci doar să îţi faci treaba profi) :

JOEY DEFRANCESCO TRIO (USA)
Joey DeFrancesco - Hammond B3
Jeff Parker – ghitară
George Fludas – baterie



ULF WAKENIUS BAND (Suedia, Danemarca)
Ulf Wakenius – ghitară
Lars Jansson – pian
Paul Svanberg – tobe
Jesper Bodilsen – contrabas

ARVE HENRIKSEN BAND (Norvegia)
Arve Henriksen – trompetă
Jan Bang – live sampling
Stian Westerhus – ghitară
Ingar Zach – tobe

Ce ar mai fi încă nespus ? Aaaa, festivalul continuă sîmbătă şi duminică, cu vedete de acelaşi calibru, cu „Vin Americanii”, cu multiple premii Grammy, cu alte şi alte vedete care pe cont propriu umplu cîte o vale a grăirii muzicale, a plîngerii şi a rîderii. Numărîndu-le cu precizie, par a fi doar 16 concerte pe meniu la cei 18 ani sărbătoriţi, dar dacă îl contabilizăm şi pe Moşu Lungu Florianu, un recital pe cinste, şi pe însuşi gazda primitoare, cel ce ne cheamă să ne lustruim împreună timpanele, dă numa’ bine.

Mai multe informaţii despre Gărâna Jazz Festival XVIII găsiţi pe site-ul festivalului

Pe Paul Tutungiu îl găsiţi pe andante.ro