Dileme on-line

Daniil Trifonov, Yundi, Yuja Wang – tineri pianiști care scriu istorie în prezent, legați și de România prin prezența lor, trecută sau viitoare, în cadrul Festivalului Enescu.

De cînd cu Facebook, presa şi-a mai găsit ceva marfă bună de vândut. Când vreo persoană publică îşi pune vreun panseu sau vreo poză, ziarele online şi site-urile de ştiri o preiau şi o vântură de colo-colo. Aşa că, în loc să rămână doar pentru consumul fanilor, panseul sau poza cu pricina scot nasul în lume.

Bazarul este un loc în care împestriţarea muşteriilor se amestecă vioi cu împestriţarea mărfurilor: o piaţă nesistematizabilă, cu de toate (dar mai ales cu mărunţişuri), o mare forfotă în care mulţi se mişcă fără un ţel anume.

Un nou sondaj INSCOP arată că încrederea cetăţenilor români în Armată şi Biserică – acest cuplu inseparabil al tranziţiei – rămâne foarte mare. Între ele s-a strecurat Jandarmeria. Dar partea cea mai interesantă pentru mine este cea referitoare la instituţiile europene. Să fi murit euro-entuziasmul românesc?

În anii `70 şi la începutul anilor `80 din secolul trecut, gara din Sibiu a fost, pentru mine, spaţiul (providenţial) al trecerii spre Păltiniş. De-acolo luam cursa spre staţiunea montană unde domnul Noica ne făcea un program de „ajustare” culturală.

Lansarea romanului va avea loc pe 12 octombrie, ora 19, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti.

Din 1 octombrie și pînă în 31 octombrie, „Ascultă 5 minute de muzică clasică” în spaţii neconvenţionale - hipermarketuri, mall-uri, librării, muzee - graţie unui proiect Radio România Muzical, unicul post românesc dedicat exclusiv muzicii clasice şi jazz.

În octombrie 2013, Răzvan Stoica a cîștigat unicul premiu pus în joc la acest important concurs internațional, o mîndrie pentru România, pentru că pînă la el, nici un român nu obținuse laurii acestei competiții fondate în urmă cu 40 ani de Yehudi Menuhin.

”Numai proştii sunt modeşti” – era de părere Goethe. Se gîndea, probabil, la oamenii înzestraţi care, prin exces de timiditate, sau de spirit auto-critic, nu-şi valorifică talentele. Pînă la un punct, e adevărat că a nu fi conştient de calităţile, de potenţialul tău e la fel de neinteligent, pe cît este de neinteligent să nu fii conştient de limitele tale.

A apărut un sondaj INSCOP din care rezultă că majoritatea concetăţenilor noştri nu prea ar dori ca refugiaţii să ajungă pe plaiurile mioritice. Vorba din bătrîni zice că “nu-i pentru cine se pregăteşte, e pentru cine se nimereşte”. Cu nimereala aproape s-a rezolvat: refugiaţii ne-au ocolit, au luat-o de-a dreptul spre Vest. Ar trebui însă să ne pregătim, căci mai devreme sau mai tîrziu vor ajunge şi la noi.

Cu ocazia aniversării a 5 ani de Premiile Superscrieri, Fundația Friends For Friends lansează cartea Superscrieri: Drumul generației noastre. Vintilă Mihăilescu a scris una dintre prefețele cărții, pe care o puteți citi în cele ce urmează.

Poţi să nu te pronunţi în chestiunea refugiaţilor? Nu poţi. Toată lumea, de la vlădică pînă la opincă, de la Bruxelles pînă la Washington, de la Cotroceni pînă la Palatul Victoria e prinsă în horă. Niciodată Europa nu a mai fost confruntată cu un val atît de amplu de imigranţi, veniţi de pe alt continent. E nevoie de soluţii. E nevoie de compasiune. E nevoie de sacrificiu.

Sigur că e o problemă serioasă. Dar nu e una nouă. Sunt zeci de mii de refugiaţi care au intrat deja în spaţiul Uniunii Europene. Alţii sînt la porţile UE. Şi mai sînt sute de mii pe drum. Dar acest fenomen se întîmplă de multă vreme. Acum, lumea e impresionată de numărul mare de imigranţi veniţi în acelaşi timp. Mai bine s-ar gîndi la ce va urma.

Înainte de a spune orice altceva despre întîmplarea cu valul de imigrație ce se abate asupra Europei, îmi voi permite a discuta pe scurt un subiect ce are, cred eu, o legătură directă cu problema enunțată. Este vorba despre întrebările legate despre contextul de apariție a civilizației.