Agape
Poate că problema nu se pune aşa
poate că nu se pune nicicum
e ca o uşă închisă
cînd ajung noaptea acasă şi am mîinile prea fine pentru
o simplă descifrare
(de ce aş strivi, nu-i aşa?)
dar sfîrşitul verii, pe o plajă murdară, părăsită de satirii şi pletoşii nobili
toţi oameni frumoşi
îmi acord o ultimă zi şi mă gîndesc ce straniu de descurcă toate iţele
cum umărul cotul bărbia desenează un triunghi de lumină
asta să fie fericirea se întreabă Titir, pasărea deltei
nici gînd, bătrîne, îi răspund doct înţelept blazat
fericirea este cînd aleargă, asemenea calului
ea nu stă neam în micile tale victorii
caut-o-n eşecuri, în toate secundele ratate
în vîjîitul din urechi în ochii sensibili la soare
în mîinile care nu ştiu să apuce în bîlbîiala zilnică
dă-i doamne siguranţa păianjenului vina apoftegmatica sentinţă
dă-i castrarea sfîntă
Numai iubirea, doar iubirea, îţi dă speranţă să trăieşti
aşa e, murmură Titir, are dreptate latin loverul, aşa cum numai
un sacru idiot nimereşte cu talpa paşii profetului
Titir, taci, rişti să-mi strici o clipă de fericire
sînt chiar pe buza ei crăpată
observ că devii new age, fată
crezi că e simplu? vulpea-şi roade laba prinsă-n capcană
anaBASis,
Foto: Cosmin Bumbuţ
