Soloviov şi Larionov

Evgheni VODOLAZKIN
2 octombrie 2015
Soloviov şi Larionov jpeg

Luni, 5 octombrie, ora 19, va avea loc lansarea romanului Soloviov si Larionov , un eveniment la care vor participa, alături de autorul Evgheni Vodolazkin, Teodor Baconschi, Mihail Vakulovski şi Denisa Comanescu. Iar marţi, 6 octombrie, ora 19, va avea loc o întîlnire cu Horia-Roman Patapievici şi Evgheni Vodolazkin într-o editie specială „Înapoi la argument“. Ambele evenimente vor avea loc la Librăria Humanitas de la Cişmigiu şi se vor încheia cu sesiuni de autografe acordate de Evgheni Vodolazkin.

Soloviov îşi începu dimineaţa cu o vizită la Consiliul Orăşenesc. Luîndu-şi adeverinţa de aspirant, se duse în Piaţa Sovietskaia nr. 1. La Direcţia pentru Cultură îl primi o femeie  grasă, placidă, cu sînii mari. Şedea în faţa lui Soloviov, cu pieptul revărsat pe mîinile ţinute pe masă. Cum stătea aşa, temeinic aşezată, te gîndeai că poate asta era poziţia cucerită de  cultură la Ialta, una împăciuitoristă. Uitînd frazele pregătite înainte, Soloviov expuse degajat scopul venirii lui. Doamna cea grasă nu-l întrerupse. După ce îşi adună ideile în minte, el îi povesti istoricul preocupărilor lui legate de viaţa generalului şi – în mod neaşteptat pentru el – aminti de aspirantul Kaliujnii, a cărui indolenţă îi deschisese drumul spre aceste cercetări.

Şefa culturii din Ialta ştia să asculte. Ea primi explicaţiile lui Soloviov cu tot atîta bunăvoinţă pe cît de nemişcată stătea. Zîmbetul reţinut n-o părăsi o clipă. Cînd elocinţa oas-petelui secă definitiv, ea îi dădu răspunsul venit, oricum, cu întîrziere.  Din explicaţiile ei rezulta că, o dată pe an, de ziua morţii generalului, vine la Ialta Nina Fiodorovna Akinfeeva – femeia care îl îngrijise în ultimii lui ani de viaţă. Nina Fiodorovna vine pe dig (funcţionara îşi eliberă una din mainile ca fierul de puternice şi arătă in direcţia ferestrei) şi şade acolo cîteva ore în memoria generalului. După aceea dispare într-o direcţie necunoscută, pentru a se întoarce din nou în oraş peste un an.

— Ziua morţii generalului a fost ieri, zise femeia.

Sînul suspendat încremeni din nou pe mîna pusă sub el, compensînd parcă firea nestatornică a Akinfeevei. Soloviov se întristă. El îi povesti interlocutoarei cum, aflîndu-se la cîteva zeci de metri de Nina Fiodorovna (ce nume simple au enigmele), nu riscase să se apropie de ea cu petele de udătură de pe şort, cum alergase să se schimbe şi… De ciudă, tînărul îşi lovi genunchiul cu pumnul şi se scuză numaidecît. Şi lovitura, şi scuzele fură primite cu tot atîta bunăvoinţă.  Lăsîndu-l pe tanărul din Petersburg să-şi verse oful, reprezentanta culturii din Ialta îi comunică următorul fapt important: Akinfeeva N.F., în ciuda faptului că nu avea un domiciliu  stabil, o trecuse în spaţiul locativ de la Ialta (26,2 m), la care nu renunţase, pe fiica ei, Akinfeeva Zoia Ivanovna, născută în 1976, necăsătorită, studentă la fără frecvenţă la Institutul Pedagogic din Simferopol.

— Ivanovna e un patronimic de formă. Femeia grasă zîmbi. Nimeni nu l-a văzut pe Ivan ăsta. 

Judecînd după tenul tuciuriu al copilei, se prea poate să nu fi existat nici un Ivan. După o lungă tăcere plină de înţeles, şefa de la cultură îi povesti lui Soloviov istoria familiei Akinfeev.  La începutul anilor ’70, în locuinţa comună a generalului Larionov (cum adică, aşa locuia generalul?) s-a mutat un nou locatar, N.F. Akinfeeva. I-au dat camera din Fondul Locativ Orăşenesc şi ordinul de repartiţie a fost eliberat de Muzeul „A.P. Cehov“, pe lista căruia figura Akinfeeva cu cererea de locuinţă. La data instalării noii locatare, generalul era de mult văduv. Aici povestitoarea făcu o scurtă pauză semnificativă. 

Despre moartea soţiei generalului, pe la mijlocul anilor ’60, Soloviov ştia din cartea lui A. Dupont. Neavînd informaţii detaliate despre această femeie, cercetătoarea franceză o amintise doar în treacăt. Tot în treacăt vorbise şi despre fiul generalului, doamna savant nereuşind să dea de urma datelor despre soarta lui la vîrsta adultă. Despre soarta lui – doar cîteva date – reuşise să afle bugetara de la Ialta. Privindu-l pe Soloviov fără să clipească, ea îi aduse la cunoştinţă că unicul fiu al generalului căzuse în patima beţiei şi plecase de acasă. Ea nu-şi aminti dacă băiatul căpătase mai întîi darul beţiei şi pe urmă plecase de acasă sau invers. Chiar şi în lipsa datelor precise privind cronologia faptelor, era clar pentru povestitoare că ele existaseră, ambele emoţionînd-o la culme. Ea încetă să zîmbească, se lăsă pe speteaza scaunului şi îşi potrivi maşinal, pe sub bluză, bretelele sutienului. Lui Soloviov i se păru că se uită la un film vechi, doar că nu-şi amintea sfîrşitul.

La începutul anilor ’70, N.F. Akinfeeva avea în jur de patru zeci de ani şi trăia singură, ca şi generalul. După ce se mutase în locuinţa comună, Nina Fiodorovna aflase pe neaşteptate care e sensul vieţii ei. Generalul devenise obiectul stimei şi grijii ei, ocupîndu-i gîndurile, puterile şi timpul. Se apucase să citească despre mişcarea albilor, restrîngîndu-şi considerabil activitatea de cercetare legată de Cehov, care fusese pînă atunci ocupaţia ei de căpătîi. Încet- încet, colegii de muzeu ai Ninei Fiodorovna observaseră alarmaţi că A.P. Cehov nu se mai afla în centrul preocupărilor ei.

Este greu de spus ce anume a determinat renaşterea spirituală a salariatei muzeului. Să fi avut aici vreun rol orgoliul (fapul că locuia în aceeaşi casă cu marele om) sau, dimpotrivă, mila (cum să stea marele om într-o locuinţă comună?)? Să fi fost forţa de atracţie magnetică a generalului, care comandase cîndva armate întregi şi care acum putea, bineînţeles, s-o supună voinţei sale pe muzeografa singură pe lume? Pînă la urmă, poate că fusese doar o intrigă de alcov, dat fiind traiul în comun, aşa cum înclinau să creadă o parte dintre lucrătorii Muzeului „Cehov“ (părerea era întărită de aluziile la temperamentul imprevizibil al colegei lor). Trebuie totuşi să menţionăm că alţi funcţionari din muzeu respingeau categoric posibilitatea unor relaţii nelalocul lor cu bătrînul general. În cursul unei dispute, izbucnită spontan, s-a făcut auzită şi  ipoteza că N.F. Akinfeeva ar putea să aibă o asemenea relaţie şi cu A.P. Cehov.

Faptul că legătura celor doi oameni singuri a fost pur platonică e demonstrat indirect de următoarea întamplare semnificativă: într-o bună dimineaţă (asta s-a petrecut după un şir de ani de slujire devotată a generalului), Nina Fiodorovna îl îmbrăţişase pe cel care constituia obiectul veneraţiei sale şi, fără să spună un cuvînt, fugise de acasă. Se întorsese după vreo trei săptămani arătand de nerecunoscut. Faţa îi era plină de zgîrieturi, iar hainele rupte. Fugara respira greu. Adusese cu ea miros de pădure şi de ţigări ieftine şi carnetul de economii golit de bani. Generalul o primise fără să-i pună vreo întrebare. După cîteva săptămani, printre hohote sfîşietoare de plîns, îi mărturisise generalului că e însărcinată. Generalul, care şedea în fotoliu, îşi ridicase uimit capul. În mîna întinsă de el Nina Fiodorovna îşi pusese degetele tremurînde, şi Larionov i le ţinuse strîns, fără să scoată o vorbă.

Nici cei de la muzeu, nici cei de la secţia de cultură, unde se fuma în draci, nu aflaseră prin ce încurcături trecuse Nina Fiodorovna în zilele fugii sale. O lege a naturii, veche de cînd  lumea, o îmboldise pe funcţionara de la muzeu să-şi perpetueze specia, să se lase pradă instinctului primar, pornirilor sălbatice. Direcţia muzeului considerase că era un caz fără precedent, care nu trebuie repetat. Avînd în vedere însă că N.F. Akinfeeva rămăsese însărcinată la limita vîrstei fertile (în caracterizarea făcută de sindicat se sublinia că e ultima şansă  pentru tovarăşa membră), i se acordase un ajutor material în valoare de 75 de ruble. Funcţionarei, ajunsă într-o stare degradantă, i se înmînase şi culegerea de versuri Piciorul de lemn a directorului muzeului. Ulterior, muzeul nu-şi regretase fapta. Cînd, după mulţi ani, Akinfeeva părăsise Ialta într-o direcţie necunoscută, locul mamei în instituţia de promovare a culturii fusese ocupat de fiică.

Viaţa în locuinţa comună nu se schimbase. Nina Fiodorovna se întorsese la obligaţiile dinainte, luate de bunăvoie. În fiecare zi (dis-de-dimineaţă, iar uneori şi seara), ea îl insoţea pe general pe dig, cărînd scaunul pliant şi cortul. După căderea întunericului se dedica pregătirii cărţii de memorii. Înainte vreme, generalul le scria singur, dar după ce trecuse de opt zeci  de ani, cînd mîna încetase să-l asculte, fusese nevoit să renunţe. Odată cu apariţia în viaţa lui a Ninei Fiodorovna, ajutorul lui de nădejde, generalul se apucase să-i dicteze memoriile.  Chiar înainte să nască, Nina Fiodorovna îl intrebase pe general ce nume să-i pună copilului.

— Zoia, îi zisese generalul.

traducere din limba rusă de Adriana Liciu

WhatsApp Image 2023 06 02 at 16 31 57 jpeg
Karpatia Pony Show 2023: cinci zile de acțiune și distracție pentru întreaga familie pe Domeniul Cantacuzino, Florești!
Anul acesta, organizatorii extind concursul la patru zile de competiții și show-uri ecvestre.
kam idris hqhx3lbn18 unsplash1 jpg
Dincolo de orele de lucru: Găsirea echilibrului între muncă și timp liber
Iată cîteva strategii practice și sfaturi pentru a găsi un echilibru între viața profesională și viața privată în lumea cu ritmul rapid din ziua de azi
Afis Teoria recapitularii Stefan Ungureanu The H Gallery jpeg
Vernisaj Ștefan Ungureanu – „Teoria recapitulării”, The H Gallery
Vernisajul expoziției va avea loc joi, 8 iunie, de la ora 19:00.
Portret CL jpg
poate nu
Poate nu-i chiar Sfîrșitul, numai că totul se leagă. Dar și pe asta cine s-o înțeleagă?
PHOTO 2023 05 26 14 18 54 jpg
Romanian Design Week, festivalul industriilor creative, readuce la viață spații uitate ale Bucureștiului, alături de IQOS
Industriile creative sau industriile de conținut sînt concepte care au intrat în limbajul comun în ultimii ani
ad3 jpg
Ce adidași se potrivesc cu treningul? Mizați pe confort și stil urban
Dacă preferi o versiune mai sportivă a treningurilor, pariază pe jambiere strîmte cu dungi albe pe laterale
saxinte jpg
Nigredo
Acceptarea ideii că ura poate fi un sentiment creștinesc
 AAA2496 jpg
Importanța reglării unghiurilor direcției
Unul dintre factorii care pot duce cel mai mult la uzura prematură a anvelopelor este reglarea incorectă a unghiurilor direcției.
DilemaVeche (2) (1) jpg
featured image (2) (1) jpg
Istoria transferurilor în fotbal: De la 400 de lire la 222 de milioane de euro
În ultimul deceniu s-au plătit sume amețitoare pentru transferul unor fotbaliști.
index png webp
Serile Enayati Medical City, 26 mai 2023, cu Sever Voinescu si Horia Brenciu
Enayati Medical City are ca prioritate abordarea holistică a problemelor medicale ale pacienților.
pexels andrea piacquadio 3812745 jpg
Migrenele: ce le generează și cum le tratăm
Migrenele reprezintă un tip de durere de cap caracterizate prin dureri intense, pulsatile, resimțite de cele mai multe ori doar pe o parte a capului.
DSC08734 JPG
IQOS și Romanian Design Week te invită să descoperi instalația „Echoes of Presence” între 12-28 mai în Piața Amzei din București
În ultimii 10 ani, Romanian Design Week a devenit cel mai complex eveniment dedicat industriilor creativ-culturale din România.
Killa Fonic png
Vama intră în luptă cu Killa Fonic în bătălia muzicală a anului
Joi, Vama și Killa Fonic intră în cea mai așteptată bătălie muzicală a anului.
image png
Vedere asupra lumii din casele bunicilor
Recunosc o disperare aici, acceptată pe jumătate trupește, pe jumătate  sufletește.
dilemaveche 1 jpg
Cum identifici rapid un nou cazino online și cum să rămîi siguranță
Pe viitor, cu siguranță vor mai apărea jocuri diferite și inovative.
Dilemaveche   nuante de roscat jpg
Ce legătură există între nuanța părului și personalitate – află aici!
Te-ai întrebat vreodată dacă există o legătură între nuanța părului și personalitate?
Echoes of Presence partedinarte jpg
COMUNITATEA A DECIS: CÎȘTIGĂTORUL CONCURSULUI LANSAT DE ROMANIAN DESIGN WEEK ȘI IQOS ESTE PROIECTUL „ECHOES OF PRESENCE”
ÎMPREUNĂ este tema pe care Romanian Design Week și IQOS au propus-o comunității creative din România pentru ediția de anul acesta a concursului.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Start pentru înscrierile la a doua ediție New Draft. Asociația Control N caută autori de scenarii de film din România
Trei sesiuni de lucru asistat, programate lunar, între lunile iulie și octombrie 2023
icr lbf2023 jpeg
#3 1 jpg
Cititul în familie: De ce este important să citim împreună cu cei mici?
Cititul în familie nu trebuie să fie o activitate plictisitoare, ci poate fi o aventură fascinantă pentru toți membrii familiei.
catre mine 50x70 preview jpg
Control N: Ateliere de autocunoaștere prin scris pentru liceeni
În perioada martie – mai 2023 atelierele își propun să abordeze într-o manieră originală trei forme de scriere.
cum alegi cele mai confortabile treninguri de fete pentru fiecare sezon jpg
Cum alegi cele mai confortabile treninguri de fete pentru fiecare sezon?
La școală, prin parc și la locul de joacă, treningul de fete este ținuta preferată ușor de adaptat la fiecare sezon.
specializare sau servicii complete cum alegi abordarea pentru service ul tau auto jpg
Specializare sau servicii complete: cum alegi abordarea pentru service-ul tău auto
Alegerea unei abordări pentru service-ul tău auto poate face diferența între succesul și eșecul afacerii.

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.