Lecturi portugheze la Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida"

Vinerea aceasta, la Muzeul Național Tehnic "Dimitrie Leonida" din Parcul Carol, de la ora 19 pînă la miezul nopţii Marius Chivu va citi, cîte o lectură pe oră, din scriitorul portughez Gonçalo M. Tavares în cadrul programului portughez prilejuit de Noaptea Literaturii Europene.

Pentru exemplare gratuite din cărţile lui cărţile lui Gonçalo M. Tavares Cinci plimbări prin cartier & Alte cinci plimbări prin cartier, apărute la Editura All, intraţi pe pagina de autor a lui Marius Chivu aici. 

Iată cîteva scurte fragmente de sine stătătoare din cărţile menţionate mai sus:

"Domnul Henry spuse:

...Ce-mi displace la buzunarele pantalonilor sau ale cămăşii e că nu sînt pregătite să transporte lichide.

...Mă intrigă faptul că nu e posibil să bei un lichid prin partea de jos.

...Pentru mine toate lichidele care nu se beau, cum e cazul petrolului, sînt ca nişte texte scrise în limbi pe care nu le cunosc.

...Avantajul alcoolului e că se agită înăuntru, pentru că e un anarhist interior."

"Era odată un cal care se mişca întocmai asemenea cailor de la jocul de şah. Doi paşi într-o direcţie urmaţi de unul lateral. Termina cursele la cinci ore după ce pleca ultimul spectator. Pentru curse, evident, nu era bun, şi era prea mare ca să fie acceptat pe o tablă de şah de dimensiuni oficiale. Stăpînul trebui să îl sacrifice. Animalul era rezistent. Fu nevoie de trei focuri de armă. Două într-o direcţie şi al treilea în lateral."

"S-a construit o închisoare delimitată la exterior de reţele în care, prin răsucirea sîrmelor, erau scrise unele dintre cele mai frumoase poezii ale poeţilor de frunte ai ţării. Reţeaua aceea de versuri care înconjura închisoarea era electrică: cine o atingea suferea un şoc mortal."

"Era odată o librărie care vindea o singură carte. Se găseau acolo o sută de mii de exemplare numerotate ale aceleiaşi cărţi. Ca în orice altă librărie, cumpărătorii stăteau mult timp, ezitînd asupra numărului pe care să îl aleagă."

"Domnul Henri spuse: Părinţii mei nu mă adormeau cu poveşti pentru copii.

…Părinţii mei mă adormeau citindu-mi contracte de închiriere şi altele. 

…Tata lucra într-un notariat care avea un notar şi trei funcţionari care nu erau deloc contabili.

…Tata era unul dintre ei.

…Tata n-avea timp să stea cu mine şi n-avea timp să recitească contractele pe care era obligat să le redacteze.

…Tata profita de momentele dinainte să adorm ca să-mi citească cu voce tare contractele şi astfel să se asigure că nu au greşeli, iar eu am crescut crezînd că poveştile pentru copii au întotdeauna două părţi, partea stîngă şi partea dreaptă, doi contractanţi, şi că nici unul nu dă ceva decît în schimbul a altceva.

…Abia mai tîrziu am înţeles că asta se-ntîmplă chiar în viaţa reală – datul şi primitul – şi că doar în cărţile pentru copii se dă ceva fără a se pretinde nimic altceva în schimb.

…Înainte să moară, tata m-a chemat şi mi-a spus: Niciodată să nu faci nimic fără să închei un contract înainte.

…Au fost ultimele lui cuvinte. Era un om chibzuit.

…Încă un pahar de absint, mult-stimate al II-lea contractant aici de faţă.

…Mulţumesc mult."

Citiţi cronica cărţii lui Gonçalo M. Tavares aici.

Foto: Nuno Ferreira Santos