O revoltă

Adam Sergiu ADRIAN
Publicat în Dilema Veche nr. 320 din 1 - 7 aprilie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ultimul deceniu, din cauza mediatizării anumitor personaje şi a anumitor tipuri de divertisment, vocabularul şi conştiinţa publică s-au îmbogăţit cu o culegere de zicale şi sintagme care mai de care mai lipsite de substanţă. Cu toate acestea, unor expresii li s-au atribuit semnificaţii profunde, iar personajele emitente au primit gratularea şi simpatia publică.

 Apare revolta: sîntem, ca neam, chiar atît de săraci în replici şi-n metafore? E limba română bătrînă şi impotentă? Sîntem predestinaţi să acumulăm atît de multe exteriorităţi negative?

Personal, nu cred că se impune asocierea unui răspuns afirmativ la toate întrebările de mai sus. Cred în limba română, chiar aş paria că într-un viitor îndepărtat ceva se va schimba şi în bine. Cred că avem context, muze şi surse de inspiraţie generatoare de compoziţii fericite.

 Se ridică atunci veşnica întrebare: ei, şi atunci, ce naiba ne lipseşte? De ce depozităm în noi atîta mahala? Deşeurile din ultima campanie prezidenţială (în care cheltuiala de energie şi emoţie negativă a fost proporţională cu importanţa demnităţii rîvnite) s-au păstrat şi, mai rău, s-au alterat, miasmele acestor reminiscenţe ironice, patetice, arţăgoase şi înţepătoare continuă, prin intermediul canalului TV, să ajungă şi în prezent la noi. Sîntem lîngă gunoi, conştienţi de mediul îmbîcsit, dar nu ne putem salubriza inima, limba, spiritul şi viaţa şi constatarea e că sîntem încă săraci în bogăţie sau bogaţi în săracie.

Flacăra violet? Oh, grea ispită. În ultimele luni, „flacăra violetă“ a devenit un fel de „m-ai înţeles“ sau „pac-pac“ gigibecalian.
 La unii realizatori TV de la noi întîlneşti caracteristici de „băiat de cartier“ la nivel profesional. Identific în asta tot o formă de tiranie. Sîntem alimentaţi zilnic cu aceeaşi hrană mediatică, primim zilnic doza de banal şi, dacă nu reuşim să digerăm şi să transformăm răul în lehamite, vom ajunge să rîdem cu poftă la orice divagaţie, la orice ciripit insalubru al vedetelor publice din România.

E rău că pe lîngă prostiile emise de ei, mai dobîndim şi o oarecare simpatie pentru astfel de personaje. Să fim sinceri şi să recunoaştem că, atunci cînd îl vedem la TV, Vanghelie, în „naivitatea“ lui, nu ne pare deloc rău şi corupt, accentul lui, felul împleticit de a gîndi şi de a exprima „idei“ ne binedispune, ne amuză şi rîdem, rîdem ca la o glumă bună. Atunci cînd media e plină de Gigi Becali, Vanghelie, Sexy Brăileanca, de fapt, ni se prezintă un model de divertisment şi de cultură consumat de o bună parte din popor. Atunci cînd rîdem de Vanghelie rîdem şi de noi.

Nu ne împiedică nimeni să fim o ţară a poreclelor şi a mişto-ului, dar, uneori, odată cu mişto-ul, vine şi diminuarea înţelegerii realităţii. Gigi Becali ne pare natural, creştin şi filantrop, suporter şi patron, sprijinitor al fotbalului românesc. Ne e milă de el şi ni se înduioşează inima cînd e încolţit de jandarmi chiar la el acasă şi apoi depus la răcoare; simţim compasiune văzîndu-l în cătuşe şi nutrim revoltă împotriva hoţilor; simpatizînd cu păstorul îndurerat, reluăm şi noi (doar în gînd) refrenul biruitor transformat din scandare în rugă: „Free Gigi, free Gigi!“. Percepem apoi ieşirea din arest ca pe o victorie publică împotriva sistemului, aliaţii arestatului ajungînd să vorbească despre providenţă divină, postul Paştelui etc. E drept, ne mai dispare mărinimia şi începem să-l dojenim cînd înjură de mama focului pe la televiziunile cu audienţă, dar în continuare ne e simpatic.

Orice „Gigi“ coleg de serviciu, rudă sau vecin care împrumută gesturi şi atitudini ale tizului celebru creează un pol de farmec în jurul lui. Vulgarul şi ruşinea sînt pedepsite şi puse la colţ. Rîdem cu subînţeles la reclame de genul „Sănătate şi virtute / S-avem bani, s-avem ce... bea“, dar poate, în gîndul nostru, îl corectăm pe Cornel Palade modificînd versurile, păstrîndu-le însă rima şi muzicalitatea. „Prostănacul“ lui Iliescu e pe buzele tuturor duşmanilor lui Geoană, indiferent cît de pretenţioşi şi elevaţi se dau. La urma urmei, nu e nimic rău în a face băşcălie.

În mai toate editorialele sale din Evenimentul zilei, Mircea Mihăeş se foloseşte de „Chuky“ atunci cînd dezbate teme PNL. Referirea la Mircea Geoană se face folosind apelativul pus de mult mai inteligentul Ion Iliescu. „Ruşnică, ruşinică“, „surprize, surprize“ sau „bă, mă leşi“ sînt mai bine tolerate pentru că vin din partea unor atitudini voit ironice sau satirice, de o factură profesională mai ridicată, dar asta nu justifică folosirea lor ca tic verbal. Acum avem un jargon media construit din colectarea inepţiilor repetate la TV. În interbelic întîlneai jargonul francez. Am involuat.

Pe vremea aceea, Caragiale s-a îndeletnicit cu toate astea. Din fericire, se găseşte cineva care încearcă să facă acum acelaşi lucru. Radu Paraschivescu, asumîndu-şi rolul lui Caragiale, colecţionează o seamă de astfel de vorbe, numai că, după cum bine mărturisea, oboseşte în a contabiliza atîţia „Mitică“ fără farmec.

 Ar trebui să ne iubim mai mult în situaţii de unu-la-unu cu inteligenţa, în ring cu cultura e mai înţelept să filtrezi emisiunile, elementele şi evenimentele demne de urmărit, ar trebui să ne doară tare cînd ne însemnăm cu fier roşu în memorie astfel de goluri verbale şi culturale. Să interzicem uşii inimii noastre orice intruziune de fad. De ce nu avem oare putere şi poftă de măreţie, de superioritate? Media e vinovată? Mare parte din ea, da, însă responsabilitatea selectivităţii şi autoformării ne revine.

„Flacara violetă“ e banală. Rezultă că noi sîntem ori banali, ori bananieri de folosim din ce în ce mai des astfel de sintagme în vocabularul nostru.

Nu sîntem nici ţara flăcării violet, nici a Elodiei, a OTV-ului sau a lui Garcea.

Sîntem ţara lui Caragiale, o ţară a misterelor, paradoxurilor şi a întrebărilor cu răspunsuri simple, pe care însă nu le găseşte nimeni.

Adam Sergiu ADRIAN

Viața la 70+ jpeg
Viața la 70+
Ei bine, la noi, la români, bătrînețea e și mai grea și mai urîtă decît la alții.
Discul de muzică clasică al anului 2015 în România jpeg
Discul de muzică clasică al anului 2015 în România
Discul care a strâns cea mai mare notă din cele mai multe voturi unice exprimate de public în cadrul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2015” derulată pe site-ul Radio România Muzical este semnat de pianista română Raluca Ştirbăţ și cuprinde integrala lucrărilor pentru pian de George Enescu.
Turneu de inbox jpeg
Turneu de inbox
Vă scriu pe calea aceasta pentru că ştiu că sînteţi toţi trei contribuitori sau cel puţin cititori ai Dilemei vechi. Am primit cartea dumneavoastră de Crăciun, de la părinţii mei, cu menţiunea: „Să mai vezi şi tu părerile noastre“.
Ultima săptămînă de înscrieri Bursele Superscrieri/Avon jpeg
Ultima săptămînă de înscrieri Bursele Superscrieri/Avon
Pînă pe 9 mai, orice autor din România - indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvînt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital - este invitat să aplice la programul Bursele Superscrieri/Avon.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Articolul lui Aron Biro „Clovnerism militant de operă“
Stimate domnule Biro, am citit cu neplăcută surprindere articolul dvs. publicat în numărul 333 al revistei Dilema veche, intitulat „Clovnerism militant de operă“, în care, la un moment dat, spuneţi: „La noi la Cluj, Filarmonica s-a salvat de la faliment prin iniţierea unei suite de concerte de soundtrack-uri Star Wars şi James Bond. Mai bagă la derută (s. m.) cîte un Dvořák (aceasta este grafia corectă a numelui, n. m.), să vadă dacă se prinde lumea.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Reîntoarcerea la mare
Mai e foarte puţin şi voi fi din nou acasă, la Constanţa. Cine e născut la un mal de mare şi e ispitit apoi de gîndul ucigaş al înstrăinării e condamnat pentru tot restul vieţii la dor profund de marea lui. Va fi tot numai o rană. Şi să mai fii şi rac, să depinzi de plaja încinsă, de soare, de apă şi de luna ce se reflectă în ea...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre fotbal
Dacă stai să te gîndeşti, fotbalul, care este unul dintre cele mai practicate sporturi din lume, este şi cel mai mediatizat. Cred că este şi unul dintre cele mai uşoare sporturi din lume, în comparaţie cu altele. Se ştie sigur că încă din epoca „peşterilor“ oamenii ştiau să dea cu piciorul în minge, trimiţînd-o într-o oarecare direcţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre bunătatea cărţilor
De cînd hîrtia a pierdut monopolul informaţiei şi al divertismentului, nu mai avem linişte. Undele radio, imaginea au detronat Cartea. Sîntem mai sprinţari, eterici şi volatili. Fără siguranţa literei tipărite, fără minunatul popas dintre rînduri, ne
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Tineri întru nimic admirabili..."
Sînt de acord cu dvs. că, de dragul unui anticomunism de paradă, numeroşi oameni de cultură români trec cu prea mare uşurinţă peste antifascismul necesar ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mircea Veroiu, acest "Visconti român"
Din motive reale şi inutil de explicat, abia ieri-seară am reuşit să citesc articolul scris de Radu Cosaşu în revista Dilema veche, „Notă de cinefil către Serviciile Multilateral Specializate“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Fronda şi antipatia acerbă
De fapt, blogul şi forumul sînt mijloace de socializare sau, în cel mai bun caz, unelte de comunicare pasivă. Unii le folosesc ca instrumente pentru dezvoltarea sau exersarea notorietăţii, alţii pentru informare, iar cei mai mulţi pentru luptă. Desigur, unele bloguri sau forumuri serioase, dincolo de gîlceava sau cearta de vorbe pe care o găzduiesc uneori, au o importantă funcţie informativă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Ne place să insultăm"
Dezbaterile sînt binevenite întotdeauna. Istoria o confirmă! Dacă ne referim cu precădere la poporul grec şi la cel roman, vom vedea că întrebările abundau, iar rezolvarea lor – de multe ori aproximativă – nu întîrzia să apară. Omul antic era ceea ce trebuia să fie: bun cunoscător al propriilor limite. Din acest motiv, Aristotel îi îndemna pe tineri să nu depăşească cu nimic măsura!
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Nevoia de moderaţie
Am citit cu interes articolul fostului meu coleg şi, sper, în continuare prietenului meu George Rîpă, privitor la recentul incident din largul coastelor Fîşiei Gaza, publicat în numărul 330 al Dilemei vechi. Un fidel adept al neo-conservatorilor americani, George le-a copiat toate principalele teze ideologice privitoare la conflictul israeliano-palestinian.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Actualități
Am 26 de ani, sînt din Iaşi, şi am venit în Capitală acum un an şi jumătate pentru „o viaţă mai bună“, pentru „construirea unei cariere“. Lucrez în marketing, în industria bunurilor de larg consum şi activitatea mea are ca rezultat o spălare pe creier a maselor, inducerea unui comportament de consum. Vînd oamenilor lucruri de care nu au nevoie. Ataşez produsul de emoţiile şi dorinţele lor, condiţionîndu-i să-şi procure fericirea din bunuri, astfel încît corporaţia să facă profit.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O statolatrie kafkiană
Cu ceva timp în urmă aţi dedicat un număr întrebărilor „De ce să plecăm din România?“, „De ce să rămînem?“. Pentru cei care s-au hotărît să rămînă, printre ei numărîndu-mă şi eu, ar fi interesant de discutat, de stabilit, de evaluat care sînt relaţiile lor cu România, cu statul român şi instituţiile sale publice, mai exact Stat vs cetăţean, tot se discută azi despre revizuirea Constituţiei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Printre magnolii şi brebenei
Nu aş dori să mai aud că persoane cercetate de DNA ar fi modele pentru societate. S-a spus pe sticlă. S-a tot vorbit despre simţul civic, care se pare că este pe cale de dispariţie în societatea noastră. Tot de la cap ar trebui să se înceapă şi în această privinţă. Adică de la autorităţi.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Concordanţă discordantă
Concordia discors este maxima latinească ce defineşte cel mai bine controversata Lege a educaţiei. O lege care ar trebui să jaloneze viitorul educaţiei al cărei prezent îl ştim şi care din păcate nu e aşa cum ni-l dorim.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un text din 1991
Monumentele lui Brîncuşi sînt încă o dată nedreptăţite, iar reparaţia nu o văd posibilă…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Această obsesie: „Să se dea, domnule, o lege!“
Mi-a plăcut observaţia dlui Sever Voinescu despre relevanţă, observaţie pe care o consider foarte adevărată, deşi nici el nu oferă o soluţie oarecare. Da, tuturor ne-a căzut în cap cărămida relevanţei, toţi căutăm utilitatea, fiecare se simte nici mai mult, nici mai puţin decît dator să strige „La subiect!“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gesturi rare
Domnule, cît de des îi declaraţi soţiei admiraţia? Doamnă, cînd îi arătaţi soţului admiraţia dvs.? Părinţi, de cîte ori le spuneţi copiilor că îi admiraţi?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
EN-ervare
Totul a mers bine în primii treizeci şi ceva de ani ai vieţii mele. Catalogul nu se deschidea prea des la E, numele meu era uşor de pronunţat, de ortografiat, de reţinut. Nevasta s-a bucurat şi ea să-mi preia numele – nu ştia săraca ce dezamăgire o aşteaptă. Nici chiar străinii nu mi-l poceau prea tare.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Acest trebuie să citească
Din capul locului vă spun că sînt profesoară recent pensionată, aşa că veţi deduce că pregătirea mea şcolară (la toate nivelurile) s-a desfăşurat în „regimul de tristă amintire“ (altă exprimare la modă din noul limbaj „de lemn“), cu toate inepţiile sale, însă cu o mult mai structurată organizare a învăţămîntului.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre mitocănia legiferată
Să o recunoaştem cu toţii că, dacă mitocanului i-am spune mereu că-i mitocan, nu s-ar mîndri cu asta, şi am trezi în el, poate, dramul de bun-simţ şi de onoare. Pe prost şi pe mitocan îi deranjează cel mai mult să le arătăm cum îi percepem.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Inamovibilitate (şi) la profesori
De ce nu? Păstrînd proporţiile relativ la inamovibilitatea judecătorească (deh!, nu sîntem o putere în stat), şi profesorii, carevasăzică, ar putea cere acest drept.

Adevarul.ro

image
Despăgubire de 14,5 milioane de euro pentru un fermier din Focșani, care spune că Autostrada A7 îi ruinează afacerea
Afacerea de milioane de euro a unui vrâncean va fi distrusă de Autostrada A7, mai exact de sectorul Focșani-Bacău. Totuși, afaceristul a primit despăgubiri în valoare de peste 14,5 milioane de euro în primă instanță, conform deciziei Tribunalului Vrancea.
image
Traficantul de droguri în casa căruia a murit drogată o elevă de 16 ani, trimis în judecată. Cum a murit fata
Traficantul de droguri acuzat că i-a dat unei eleve de 16 ani un drog sintetic periculos, în urma căruia adolescenta a murit, a fost trimis în judecată, împreună cu alți doi minori.
image
Pensiile vor fi recalculate încă o dată după 1 septembrie. Ce categorie de cetățeni va încasa mai mult
Executivul se pregătește de o a doua recalculare a pensiilor, care va aduce și mai multor seniori majorări financiare consistente.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: