„Eeei, sînteţi prea radical...“

Marian TETIVA
Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

…Se apropie vacanţa forţată: Guvernul ne trimite acasă, nu ne plăteşte, dar zice că noi o să facem materia. Care materie? Pare-mi-se că, de la un timp, parcurgerea materiei e cel mai puţin important lucru. Poţi să nu vii la ore, sau să vii şi să nu faci nimic, dar tragi matale trei activităţi literar-artistice cu elevii, şi păcatele ţi se prescriu. Sau îţi faci dosare beton care să arate la cîte cursuri de perfecţionare ai participat (exemplu: cursuri de mentor, meseria de mentor se învaţă în ziua de azi, ca să nu mai zic de cursul de managementul grupului educabililor sau psihologia pisicuţelor de rasă puse faţă în faţă cu un tsunami – hai, că aici am exagerat) şi, iarăşi, nu mai contează ce (nu) faci la ore. Deci: ce materie, domnu’ prim-ministru? Despre ce materie vorbim, cînd toţi urlă să nu-i mai chinuim aşa pe copii cu materia noastră prea multă, prea fadă, prea de tot? Păi, chiar acest domn (prim-ministru), ministru peste toate cele ce sînt şi toate cele ce vor fi, a zis că fetiţa lui cară prea multe-n ghiozdănel: de ce atunci mai vrea domnia sa să facem toată materia? Nu-i mai bine mai puţină (că şi-aşa nu serveşte la nimic; doar domnul preşedinte a zis că n-a fost un elev eminent şi uite ce bine-a ajuns)? Nu mai bine un cîntec vesel să cîntăm? (De bucurie că ni se smulg bani din salarii şi, astfel, contribuim la bunăstarea ţării.) Serios, mai crede cineva, în 2010, în Europa, că oameni care n-au dormit nopţi ca să înveţe (pentru că le-a plăcut, pentru că au crezut că din munca asta a lor va creşte un bine suficient de mare cît să le ajungă şi altora), mai crede cineva că aceşti oameni vor fi bucuroşi că recompensa lor (pentru o muncă destul de susţinută, nu e laudă deşartă) e să fie minţiţi că le vor creşte salariile şi apoi acelea se vor micşora? Mai crede cineva că, atunci cînd (după douăzeci de ani de la morţile nejustificate din decembrie ’89) nici măcar nu s-a putut organiza un program decent de lucru în şcoli, aceşti oameni mai acordă vreun credit infecţiilor care se numesc (pompos şi găunos) politicieni? Poate vreunul dintre aceşti oameni muncitori să rămînă indiferent la faptul că un „profesor de la «Spiru Haret»“ a pus unsprezece mii de note într-o zi? Păi, cînd ştiu cît mă chinui eu ca să pun o notă (ca să n-o greşesc), poate cineva să vină să-mi spună că pune 11.000 (unsprezece mii) de note într-o zi? Unsprezece mii de nenorocite de note într-o singură nenorocită de zi? Adică, noi sîntem proşti cu toţii? (Şi asta după ce ne-au minţit ca nişte vulpi răutăcioase că se va face ordine în privinţa acestor aşa-zise „facultăţi particulare“, fabrici de scos absolvenţi de master şi chiar doctori inculţi, inepţi şi incapabili să scrie corect româneşte; semidocţi, în cel mai bun caz. Vă daţi seama care-i cel mai bun caz? Dar Fabrica de Diplome merge înainte şi creează, cu maxim succes, taman „Omul Nou“ al lui Ceauşescu. Sub ochii lor nepăsători.)

N-am văzut, în toată campania asta electorală (care, slavă Cerului, a trecut; păcat că vin altele), nici un candidat care să-mi spună clar şi răspicat ce va face el ca să-mi fie mie mai bine. N-am văzut pe nici unul care să vorbească despre cum va face ca elevi de clasa a VII-a să nu mai ajungă în comă alcoolică, sau să moară din cauza drogurilor vîrîte prosteşte în venă? Cum o să facă pentru ca toţi aceşti puşti prostuţi să înceapă să aprecieze învăţătura şi cărţile? Cum o să facă să nu mai vezi copii fumînd pe stradă, deşi toată lumea ştie că este o lege în acest sens? Cum faceţi, bre, să le daţi o şansă acestor copii, alta decît să fugă de-aici cu toată viteza şi fără a privi înapoi (altminteri decît cu multă mînie)? Chiar nu-nţelege nici unul că tot scandalul voturilor măsluite (care s-au dovedit a fi repartizate destul de egal în cele două tabere) nu face decît să-i mai coboare o treaptă în ochii mulţimii (care mai are doar atîtica pînă să erupă, pînă să explodeze)? Chiar nu se văd pe ei, ce jos au ajuns?

Au venit în toi de noapte hoţii la un vecin şi i-au furat din curte nişte maşinării agricole pe care omul le vinde ca să-şi cîştige existenţa. Primul lucru pe care l-au spus poliţiştii a fost că ar trebui să-i dea amendă (lui, vecinului meu): pentru că n-are sistem de alarmă. Apoi au mai spus că hoţi ca la noi în orăşel – mai rar. Că avem hoţi profesionişti, buni în meseria lor.

Hmmm... Lu’ tata i-au furat porumbeii de două ori, a doua oară acum, de curînd. Mie mi-au intrat în casă şi mi-au furat găina îngheţată din frigider, iar altă dată mi-au spart geamurile cu pietroaie mari cît ouăle de struţ – ziua-n amiaza mare (vorba idiotului mai sus menţionat: dacă nu vrei, îţi spargem geamurile). Nici unul din aceste cazuri nu a fost rezolvat de poliţişti. Vecinul meu le-a spus: bine, domnilor, faceţi atunci un ţarc şi băgaţi-i în el pe toţi ăştia care se încăpăţînează şi nu vor să fure. Eeei, sînteţi dvs. prea radical, i-a răspuns Poliţistul-Ştie-Tot şi Nu Rezolvă-Nimic. Bunul-simţ a învins, totuşi, legea (făcută de hoţi, pentru hoţi) şi vecinul meu nu a fost amendat pentru că nu avea sistem de alarmă: au fost mulţumiţi cu pierderea pe care deja o suferise. Ei, bine: mi-a spus vreunul dintre candidaţi cum anume o să rezolve el asemenea probleme? Cum o să facă să nu mai aud pitecantropii subdezvoltaţi la creieraş răcnind în gura mare pe stradă, în urechea mea şi-a ta, singurul cuvînt pe care-l ştiu şi pe care, pesemne, îl pot pronunţa? Nu! Ei au avut de vizionat filmuleţe (mai mult sau mai puţin preparate), au avut de sancţionat verbal moguli şi fraţi, şi unchi, şi soţii, şi soacre de adversari politici (doar verbal! doar din gură zicem, legea n-o aplicăm niciodată; iar cînd, totuşi, o aplicăm, tergiversăm, tergiversăm). Au avut ironii de împărţit şi minciuni la kilogram. Nu cred că o să-mi fie mai bine, dar cred că o să-mi fie mai rău. Cred că legea nu se va aplica în această ţară (întîi de toate) distrusă psihic şi falimentată moral, nu se va aplica legea aşa cum trebuie nici în următorii cinci ani.

Marian TETIVA

Viața la 70+ jpeg
Viața la 70+
Ei bine, la noi, la români, bătrînețea e și mai grea și mai urîtă decît la alții.
Ce uşor te poţi reinventa jpeg
Ce uşor te poţi reinventa
Cînd ajungi în închisoare reuşeşti să cunoşti tot felul de oameni, unii mai buni, alţii mai răi, alţii şi mai răi.
Discul de muzică clasică al anului 2015 în România jpeg
Discul de muzică clasică al anului 2015 în România
Discul care a strâns cea mai mare notă din cele mai multe voturi unice exprimate de public în cadrul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2015” derulată pe site-ul Radio România Muzical este semnat de pianista română Raluca Ştirbăţ și cuprinde integrala lucrărilor pentru pian de George Enescu.
Turneu de inbox jpeg
Turneu de inbox
Vă scriu pe calea aceasta pentru că ştiu că sînteţi toţi trei contribuitori sau cel puţin cititori ai Dilemei vechi. Am primit cartea dumneavoastră de Crăciun, de la părinţii mei, cu menţiunea: „Să mai vezi şi tu părerile noastre“.
Ultima săptămînă de înscrieri Bursele Superscrieri/Avon jpeg
Ultima săptămînă de înscrieri Bursele Superscrieri/Avon
Pînă pe 9 mai, orice autor din România - indiferent că este profesionist sau amator, jurnalist sau blogger, se exprimă prin cuvînt sau prin imagine, publică pe platforme tradiționale ori exclusiv în mediul digital - este invitat să aplice la programul Bursele Superscrieri/Avon.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Articolul lui Aron Biro „Clovnerism militant de operă“
Stimate domnule Biro, am citit cu neplăcută surprindere articolul dvs. publicat în numărul 333 al revistei Dilema veche, intitulat „Clovnerism militant de operă“, în care, la un moment dat, spuneţi: „La noi la Cluj, Filarmonica s-a salvat de la faliment prin iniţierea unei suite de concerte de soundtrack-uri Star Wars şi James Bond. Mai bagă la derută (s. m.) cîte un Dvořák (aceasta este grafia corectă a numelui, n. m.), să vadă dacă se prinde lumea.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Reîntoarcerea la mare
Mai e foarte puţin şi voi fi din nou acasă, la Constanţa. Cine e născut la un mal de mare şi e ispitit apoi de gîndul ucigaş al înstrăinării e condamnat pentru tot restul vieţii la dor profund de marea lui. Va fi tot numai o rană. Şi să mai fii şi rac, să depinzi de plaja încinsă, de soare, de apă şi de luna ce se reflectă în ea...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre fotbal
Dacă stai să te gîndeşti, fotbalul, care este unul dintre cele mai practicate sporturi din lume, este şi cel mai mediatizat. Cred că este şi unul dintre cele mai uşoare sporturi din lume, în comparaţie cu altele. Se ştie sigur că încă din epoca „peşterilor“ oamenii ştiau să dea cu piciorul în minge, trimiţînd-o într-o oarecare direcţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre bunătatea cărţilor
De cînd hîrtia a pierdut monopolul informaţiei şi al divertismentului, nu mai avem linişte. Undele radio, imaginea au detronat Cartea. Sîntem mai sprinţari, eterici şi volatili. Fără siguranţa literei tipărite, fără minunatul popas dintre rînduri, ne
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Tineri întru nimic admirabili..."
Sînt de acord cu dvs. că, de dragul unui anticomunism de paradă, numeroşi oameni de cultură români trec cu prea mare uşurinţă peste antifascismul necesar ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mircea Veroiu, acest "Visconti român"
Din motive reale şi inutil de explicat, abia ieri-seară am reuşit să citesc articolul scris de Radu Cosaşu în revista Dilema veche, „Notă de cinefil către Serviciile Multilateral Specializate“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Fronda şi antipatia acerbă
De fapt, blogul şi forumul sînt mijloace de socializare sau, în cel mai bun caz, unelte de comunicare pasivă. Unii le folosesc ca instrumente pentru dezvoltarea sau exersarea notorietăţii, alţii pentru informare, iar cei mai mulţi pentru luptă. Desigur, unele bloguri sau forumuri serioase, dincolo de gîlceava sau cearta de vorbe pe care o găzduiesc uneori, au o importantă funcţie informativă.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
"Ne place să insultăm"
Dezbaterile sînt binevenite întotdeauna. Istoria o confirmă! Dacă ne referim cu precădere la poporul grec şi la cel roman, vom vedea că întrebările abundau, iar rezolvarea lor – de multe ori aproximativă – nu întîrzia să apară. Omul antic era ceea ce trebuia să fie: bun cunoscător al propriilor limite. Din acest motiv, Aristotel îi îndemna pe tineri să nu depăşească cu nimic măsura!
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Nevoia de moderaţie
Am citit cu interes articolul fostului meu coleg şi, sper, în continuare prietenului meu George Rîpă, privitor la recentul incident din largul coastelor Fîşiei Gaza, publicat în numărul 330 al Dilemei vechi. Un fidel adept al neo-conservatorilor americani, George le-a copiat toate principalele teze ideologice privitoare la conflictul israeliano-palestinian.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Actualități
Am 26 de ani, sînt din Iaşi, şi am venit în Capitală acum un an şi jumătate pentru „o viaţă mai bună“, pentru „construirea unei cariere“. Lucrez în marketing, în industria bunurilor de larg consum şi activitatea mea are ca rezultat o spălare pe creier a maselor, inducerea unui comportament de consum. Vînd oamenilor lucruri de care nu au nevoie. Ataşez produsul de emoţiile şi dorinţele lor, condiţionîndu-i să-şi procure fericirea din bunuri, astfel încît corporaţia să facă profit.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O statolatrie kafkiană
Cu ceva timp în urmă aţi dedicat un număr întrebărilor „De ce să plecăm din România?“, „De ce să rămînem?“. Pentru cei care s-au hotărît să rămînă, printre ei numărîndu-mă şi eu, ar fi interesant de discutat, de stabilit, de evaluat care sînt relaţiile lor cu România, cu statul român şi instituţiile sale publice, mai exact Stat vs cetăţean, tot se discută azi despre revizuirea Constituţiei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Printre magnolii şi brebenei
Nu aş dori să mai aud că persoane cercetate de DNA ar fi modele pentru societate. S-a spus pe sticlă. S-a tot vorbit despre simţul civic, care se pare că este pe cale de dispariţie în societatea noastră. Tot de la cap ar trebui să se înceapă şi în această privinţă. Adică de la autorităţi.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Concordanţă discordantă
Concordia discors este maxima latinească ce defineşte cel mai bine controversata Lege a educaţiei. O lege care ar trebui să jaloneze viitorul educaţiei al cărei prezent îl ştim şi care din păcate nu e aşa cum ni-l dorim.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un text din 1991
Monumentele lui Brîncuşi sînt încă o dată nedreptăţite, iar reparaţia nu o văd posibilă…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Această obsesie: „Să se dea, domnule, o lege!“
Mi-a plăcut observaţia dlui Sever Voinescu despre relevanţă, observaţie pe care o consider foarte adevărată, deşi nici el nu oferă o soluţie oarecare. Da, tuturor ne-a căzut în cap cărămida relevanţei, toţi căutăm utilitatea, fiecare se simte nici mai mult, nici mai puţin decît dator să strige „La subiect!“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gesturi rare
Domnule, cît de des îi declaraţi soţiei admiraţia? Doamnă, cînd îi arătaţi soţului admiraţia dvs.? Părinţi, de cîte ori le spuneţi copiilor că îi admiraţi?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
EN-ervare
Totul a mers bine în primii treizeci şi ceva de ani ai vieţii mele. Catalogul nu se deschidea prea des la E, numele meu era uşor de pronunţat, de ortografiat, de reţinut. Nevasta s-a bucurat şi ea să-mi preia numele – nu ştia săraca ce dezamăgire o aşteaptă. Nici chiar străinii nu mi-l poceau prea tare.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Acest trebuie să citească
Din capul locului vă spun că sînt profesoară recent pensionată, aşa că veţi deduce că pregătirea mea şcolară (la toate nivelurile) s-a desfăşurat în „regimul de tristă amintire“ (altă exprimare la modă din noul limbaj „de lemn“), cu toate inepţiile sale, însă cu o mult mai structurată organizare a învăţămîntului.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Despre mitocănia legiferată
Să o recunoaştem cu toţii că, dacă mitocanului i-am spune mereu că-i mitocan, nu s-ar mîndri cu asta, şi am trezi în el, poate, dramul de bun-simţ şi de onoare. Pe prost şi pe mitocan îi deranjează cel mai mult să le arătăm cum îi percepem.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.