Se ştia de mult timp că Messi e cel mai bun, returul meciului Barcelona-Arsenal în care argentinianul a marcat patru goluri a fost o dovadă în plus, nu neapărat confirmarea acestui gînd.

Barcelona, în afară de realizările lui Lionel, nu a jucat excepţional ca în prima repriză de la Londra, poate cu mai multă atenţie Arsenal nu lua patru goluri. După încheierea meciului, s-a petrecut ceva semnificativ pentru întreaga seară.

Imediat după ultimul fluier, jucătorii echipelor, în spiritul competiţiei, s-au felicitat reciproc pentru prestaţie, s-au îmbrăţişat, au făcut schimb de tricouri dînd dovadă de un fair-play aproape natural. Dintre toţi, cel mai nepreocupat de bineţurile finale, ca un copilaş de mingi, Messi luînd balonul în mînă a-nceput o joacă dezinteresată, naturală şi zglobie, pe lîngă colegii şi adversarii lui de pe teren.

După un meci de Champions League, toţi jucătorii eliberaţi de presiune şi efort îşi fac amintiri vestimentare, unii pentru conservarea bucuriei, alţii pentru mîngîierea înfrîngerii, toţi cu excepţia unuia. Dintre toţi, după un meci în care a marcat de patru ori, dezinteresat de ce se întîmplă în jurul lui, Messi, neţinînd cont de moment şi de suta de mii de oameni (care probabil îşi măreau zoom-ul aparatelor pentru a-l fotografia) îşi vede de treaba lui, îşi continuă jocul cu mingea. După un meci, în care a rupt plasa porţii adverse, Messi nu are chef să se urce pe garduri şi să strige împotriva lui Real, nu face turul stadionului şi nu completează vreun meleu al bucuriei, ci ia mingea şi se joacă singur în mijlocul tuturor celorlalţi, aşa cum a făcut-o, de altfel, şi în timpul meciului, tot singur, doar că a făcut-o cu piciorul. Un tablou magnific în descripţie şi simbolistică.

Nu e exclus ca în acele momente Messi să fi fost cuprins de nostalgia momentelor în care era copil de mingi pe Nou Camp şi arunca baloane pentru Ronaldinho sau Rivaldo, în meciurile lor din Champions League. Poate, o clipă, acest mare fotbalist cu nume şi statură de puştan (Lionel, 1,70m) a conştientizat, ţinînd mingea-n mînă, că acum el trebuie să ducă greul, acum mingea trebuie să fie la el tot timpul, şi responsabilitatea pentru bucuria multor copii de mingi depinde de el.

Gestul lui Messi e reprezentativ pentru pasiunea lui de jucător şi pasiunea pe care o naşte competiţia numită Champions League… şi după ce se încheie un astfel de meci, îţi vine să continui să te uiţi la minge, la jucători… la spectacol. Jocul lui Messi şi jocul spectacolului au continuat cîteva zile mai tîrziu în El Clasico şi vor mai continua…

Sergiu-Adrian ADAM

N. red.: Textul ne-a sosit înainte de acel 1-3 de la Milano şi a plecat la tipar înainte de returul de la Barcelona. Noi credem că elogierea lui Messi este dincolo de evenimente.