Oameni la care m-am gîndit seară de seară

În ultimele nopţi, înainte de a adormi, m-am gîndit pe larg la: Abu Nidal, poliţist palestinian în Gaza şi totodată traficant de arme; primeşte zilnic zeci de telefoane pentru a furniza armament şi muniţie unor particulari care vor să-şi apere căminul şi familia ori din partea unor negustori, mai ales bijutieri; e foarte mulţumit de cum îi merg afacerile; de cînd israelienii s-au retras din zonă, business-ul nu a fost mai înfloritor ca acum, iar egiptenii nu se grăbesc să închidă frontiera şi tunelele prin care aprovizionarea cu arme e mai abundentă ca niciodată; o recentă şi bănoasă afacere a lui Abu Nidal a fost aceea încheiată cu traficanţi israelieni pentru o comandă de 20.000 cartuşe de 9 mm şi 7000 de cartuşe M16 care a ajuns cu bine în Gaza într-un camion plin cu borduri chinezeşti; comanda venea de la un "grup neutru" în conflictele locale, căci Abu Nidal furnizează arme doar pentru apărare forţelor aflate în afara războiului civil; odată a refuzat Hamas-ul care-i ceruse să transporte o încărcătură de puşti pentru sniperii săi. În timp ce Abu Nidal discuta toate acestea cu un corespondent al lui Le Monde, un adolescent îşi umplea buzunarele cu un pumn de gloanţe, "zece, nu mai multe...", pentru ca să tragă în aer la nunta unui prieten. De cînd Hamas-ul a ocupat Gaza, nu mai ştiu nimic despre el. Matias, un berlinez de 25 de ani, membru al organizaţiei de extremă stînga Antifa, afiliată la "Blocul negru" care a înfruntat poliţia la 2 şi 6 iunie în manifestaţiile violente anticapitaliste şi antineonaziste de la Rostock şi Heiligendamm. "Blocul negru", numit şi "autonomii", cuprinde grupuscule de anarhişti, antifascişti şi ecologişti radicali, vreo 6000 de militanţi între 18 şi 35 de ani, îmbrăcaţi şi mascaţi în negru pentru a nu fi identificaţi de poliţie şi a se feri, cît de cît, de gazele ei lacrimogene. După ciocnirile cu forţele de ordine, toţi devin paşnici şi se comportă normal, cei mai mulţi sînt studenţi în ştiinţe politice, progenituri ale unor familii înlesnite. Matias, de profesie grafician, fiul unui învăţător şi al unei ziariste, a hotărît de la 18 ani să-şi exprime convingerile antistatale în afara legii, fără să cheme la violenţă, dar în nici un caz s-o condamne. Un purtător de cuvînt al organizaţiei sale e tranşant: "Capitalismul exercită zilnic o asemenea violenţă încît nu e de mirare că devine ţinta unor violenţe pe măsură... Cîţiva bolovani în capul unui poliţist sînt un nimic în comparaţie cu miile de copii care mor de sărăcie în lumea întreagă". Cînd de la logica pietroaielor se trece la idei, idealuri şi soluţii, Matias nu se pierde în complicaţii: ar vrea o societate fără inegalităţi între bogaţi şi săraci, fără discriminări, solidară, dar cum să se realizeze asta în 2007 nu prea ştie şi nu ţine să-şi bată prea mult capul; e preferabil să baţi în cap un poliţai...? Totuşi - se gîndeşte şi glăsuieşte Matias - "unii dintre autonomi nu ar fi trebuit să arunce cu pietre fără să se uite unde cad". Şi a mai fost - pe scurt - R.C.C., un cunoscut de demult, de pe cînd era secretarul literar al clubului Rapid şi scria o carte - cum nu erau două la ora aceea - despre poezia lui Emil Botta şi care m-a sunat de dimineaţă, să mă anunţe că s-a descoperit manuscrisul unei piese de Shakespeare care continua Don Quijote-ul lui Cervantes! Cred că în toată România, dacă nu în întreaga lume, nu se putea înregistra la ora aceea un asemenea telefon între doi muritori. Telefonul lui mi-a dominat toată ziua. Şi a mai fost Janko Tipsarevici, un tenisman sîrb, care la Wimbledon - unde englezii îi zic "Tipsy" - îl învinge pe al cincilea favorit, chilianul Gonzales, într-un meci de cinci seturi şi patru ore, în decisiv revenind de la 2-5 la 8-6 şi avînd tatuată pe braţ, în limba japoneză, ideea lui Dostoievski: "Frumuseţea va salva lumea". Şi aseară Hugues Aufray, şansonetist francez, descoperit cîndva la Cerbul de Aur, azi la 78 de ani, încă în putere, făcînd sală plină la Olympia, cîntînd, dansînd, călărind, convins că tinereţea nu are vîrstă, şi care în fiecare seară, înainte de a adormi, se gîndeşte la omul interesant întîlnit în acea zi.