O vehemenţă epidemică

Cu o plăcere fie şi perversă, dar care sper că nu va rămîne enigmatică şi nici străină cititorului - transcriu pe larg cîteva fragmente dintr-un roman recent apărut; pentru a menţine tensiunea curiozităţii, pun puncte-puncte acolo unde eroul îşi numeşte neamul din care face parte: "(...) oportunişti înnăscuţi, sînt făţarnici, spuse el acum, şi trăiesc din muşamalizare şi uitare. Nu există nici o monstruozitate politică oricît de mare pe care să n-o uite după o săptămînă, nici o crimă oricît de mare. (...) De decenii în şir, miniştrii noştri comit crime oribile şi sînt acoperiţi de aceşti oportunişti făţarnici. De decenii, aceşti miniştri înşală cumplit şi sînt acoperiţi de aceşti făţarnici. De decenii, aceşti miniştri (...) îi mint şi îi înşală fără scrupule pe (...) şi sînt acoperiţi de aceşti făţarnici. E o minune dacă din cînd în cînd vreun astfel de ministru criminal şi escroc este trimis la naiba, spuse el, fiindcă îi sînt imputate crimele făptuite decenii de-a rîndul, dar după o săptămînă afacerea e uitată, pentru că făţarnicii au uitat-o. Cel ce a furat douăzeci de (...) este urmărit şi închis, cel care, în rang de ministru, a delapidat milioane şi miliarde este în cazul cel mai bun alungat cu o pensie uriaşă şi numaidecît dat uitării, spuse el. Este într-adevăr o minune, spuse apoi, că a mai fost acum alungat un ministru, dar vedeţi dumneavoastră, abia a fost dat jos şi izgonit şi abia au scris gazetele că ar fi escrocat miliarde şi abia au scris aceleaşi gazete că ministrul este un criminal şi ar trebui deferit justiţiei, că aceleaşi gazete, şi prin ele întreaga opinie publică, l-au şi uitat pe vecie. În loc ca ministrul să fie pus sub acuzare şi deferit justiţiei şi închis, după crimele sale, îmi permit să spun, pe viaţă, îşi papă pensia lui grasă în vila de pe (...) şi nimeni nu se mai gîndeşte să-l deranjeze. Ca ministru pensionat, duce o viaţă numai de petreceri, iar dacă într-o zi moare, mai capătă şi loc de veci de la stat şi înmormîntare cu onoruri în Cimitirul central, spuse el, lîngă colegii lui miniştri răposaţi înaintea lui, care au fost la fel de criminali ca şi el. (...) Oportunistul făţarnic din născare muşamalizează şi dă uitării tot ce priveşte monstruozităţile şi crimele miniştrilor şi ale tuturor guvernanţilor, spuse el. (...) se pitulează toată viaţa şi ascunde toată viaţa cele mai mari orori şi crime, ca să poată supravieţui, acesta-i adevărul, spuse el. Gazetele numai constată şi acuză şi umflă bineînţeles faptele, dar le anulează de îndată prin oportunism şi uită oportunist. Gazetele sînt cele care dezvăluie şi instigă şi în acelaşi timp cele care muşamalizează şi acoperă şi suprimă tot ce priveşte ororile şi crimele politice, spuse el. Justiţia (...) este o justiţie supusă politicienilor, spuse el, orice altceva este minciună. Faptul că această afacere nu a fost muşamalizată doar de Guvern, ci şi de gazete, nu-mi dă pace, spuse el. (...) În ultimii ani n-a trecut o zi fără un scandal politic, iar porcăriile politice au luat o dimensiune de neînchipuit cu ani în urmă, spuse el. Dacă deschidem o gazetă iarăşi avem un scandal politic, spuse el, zilnic un scandal, implicaţi fiind politicienii acestui stat mutilat pînă la nerecunoaştere, care abuzează de funcţia lor, care s-au înhăitat cu criminalitatea. Dacă deschideţi gazeta, gîndiţi-vă că trăiţi într-un stat în care oroarea politică şi criminalitatea politică au devenit obişnuinţă zilnică. M-am gîndit mai întîi să nu mă agit, fiindcă statul este astăzi cu totul şi cu totul în afara discuţiei, dar acum îmi este absolut cu neputinţă să nu mă agit în acest stat înspăimîntător, care inspiră zilnic teamă; dacă deschideţi gazeta dimineaţa, vă enervaţi automat de ororile şi crimele politicienilor noştri. Atunci aveţi automat impresia că toţi politicienii sînt nişte făpturi criminale şi profund nelegiuite şi o haită de porci de cîine, spuse el. De aceea m-am dezobişnuit să mai citesc dimineaţa gazeta, cum aveam de decenii obiceiul, e de ajuns dacă o deschid după-amiaza. Dacă cititorul de ziare deschide gazeta dimineaţa, cititorul de ziare îşi strică stomacul încă de dimineaţă şi aşa trăieşte toată ziua şi chiar noaptea următoare, spuse el, pentru că este confruntat cu un scandal politic tot mai mare, cu o porcărie politică din ce în ce mai mare, spuse el. De multă vreme, cititorul de gazete din această ţară citeşte în gazetă numai scandaluri, pe primele trei pagini cele politice şi pe următoarele pagini restul, dar citeşte numai scandaluri, fiindcă ziarele (...) scriu numai despre scandaluri şi porcării, despre nimic altceva. Gazetele (...) au atins un asemenea grad de josnicie încît, şi ăsta-i un scandal, spuse el, nu există ziare pe lume mai josnice şi mai ordinare şi mai dezgustătoare decît cele (...) Niciodată nu a existat o societate aşa de dezgustătoare şi josnică şi un stat aşa de dezgustător şi josnic în această ţară, spuse el, dar nimic în acest stat şi în această ţară nu percepe acest lucru ca o ruşine, nimeni nu protestează cu adevărat, spuse el." E cazul să fac o dezvăluire cît de cît veselă: acţiunea cărţii nu se petrece în România, eroul nu e român! Este vorba despre un alt neam din Europa de azi. Care? (Aproape că) nu are importanţă faţă de cîte coincidenţe ne ispitesc în vijelia acestei vehemenţe epidemice. E vremea tragicomică în care trebuie să renunţăm la acea stupidă vorbă a românului: "Ca la noi la nimeni!". A se slăbi... Nu insistaţi, e preferabil să intraţi într-o librărie şi să cumpăraţi cartea lui Thomas Bernhard, Vechi maeştri.