O ficţionare cu Eliade şi Sebastian

Publicat în Dilema Veche nr. 111 din 15 Mar 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În 1964, după larga amnistie decretată de regimul Dej, Mircea Eliade şi Mihail Sebastian, liberi, urmau să se întîlnească într-un amurg de toamnă la Capşa. Fiecare fusese condamnat, în procese separate - Eliade pentru "activitate criminală în rîndurile legionarilor", Sebastian pentru legăturile sale cu grupul Pătrăşcanu, "ostil orînduirii socialiste, pus în slujba imperialismului american". Aveam toate motivele să fiu acolo, la Capşa. O femeie "din aparat" - cu care nu rupsesem legăturile în timpul şomajului meu ideologic - mă ţinea la curent cu viaţa lor întru totul nouă, ca a întregului popor, în Bucureşti: unde li se dăduse casă - două garsoniere în acelaşi bloc proaspăt ridicat în Floreasca - la ce teatre mergeau, ce cărţi cumpărau din librării, pe unde se plimbau totdeauna separat. Şi ea avea motive să mă informeze - o intoxicasem cu Huliganii şi Întoarcerea din rai, cumpărate în taină de la un anticar de mult arestat în urma unei turnătorii dintr-o redacţie unde vindea cărţi interzise şi tot ei îi dăruisem jurnalul meu cu primele lungi citate din De două mii de ani, descoperit prin '56, după ce mă răzvrătisem împotriva cenzurii la prima (şi ultima!) Conferinţă pe ţară a tinerilor scriitori. (Există asemenea coincidenţe magice între lectură şi viaţă...) Acolo, la Capşa, îi vedeam pentru prima oară la faţă, ştiind prea bine cine era unul şi cine era celălalt; stăteau la o masă într-un colţ al cafenelei prea puţin populate la ora acelui amurg de toamnă; nimeni nu se apropia de masa lor, dar simţeam cum fiecare trăgea cu ochiul spre ei. Celebrul "Papa", maître peste toate şi toţi, le adusese două filtre şi două coniacuri în tăcerea deplină a localului; se instalase - perfect audibilă - o crispare în faţa unui, bineînţeles, miracol: Eliade şi Sebastian la Capşa! Amîndoi tăceau şi sorbeau cafelele, privindu-se îndelung, fără să le pese de noi, cei cîţiva spectatori indecişi între real şi ireal. Ca un făcut, nimeni nu intra, nimeni nu ieşea, Capşa încremenise, doar "Papa", masiv, impunător, veghea postat lîngă draperia care despărţea cafeneaua de restaurant. Cei doi tăceau insistent şi mi-am adus aminte de primele cuvinte ale articolului despre Sebastian din Istoria călinesciană: "Foarte înrudit cu Mircea Eliade...". Eram plin de formulele acelei Istorii şi, la cîţiva metri de masa lor, aşteptam să-i văd vibrînd, vorbind, mişcîndu-se într-o gesticulaţie; nu - încremeniseră şi ei, sub vraja Capşei. Fiindcă nu-i văzusem live niciodată, nu puteam să-mi dau seama dacă îmbătrîniseră, dacă se modificaseră - îmi lipseau detaliile fără de care viaţa se suspendă. Am vrut să mă ridic şi să mă duc la masa lor, să mă prezint, să le spun că fără ei nu aş fi ajuns la "adevărul integral" pentru care fusesem exclus din presă, cu 8 ani în urmă, să le povestesc, dacă îmi îngăduiau, întîlnirea dintre Sadoveanu şi rabinul din Buhuşi. (Două ore stătuseră pe veranda casei din Fălticeni, tăcînd, şi a doua zi Sadoveanu mărturisise laconic că au avut o discuţie foarte interesantă.) Dar exact în acea clipă, exact cînd am dat să mă ridic, Eliade făcu un gest de o mare luminozitate: el înălţă mîna şi îi semnaliză lui "Papa", din degete, imitînd o scriitură, că vrea adică să li se facă nota de plată. "Papa", plantigrad, se apropie - în sfîrşit, viaţa îşi recăpătă fluxul -, îmi acoperi oarecum perspectiva, lăsîndu-mă totuşi să observ încă o mişcare încîntătoare în banalitatea ei bucureşteană: Eliade îşi puse tandru palma pe braţul lui Sebastian, în sensul suprem: "te rog, eu plătesc...". Pînă au ajuns la uşă, "Papa" îi însoţi, pe sub sprîncenele sale, cu o lungă şi adîncă plecăciune a bărbiei spre piept, ca într-un lung salut al celor cîţiva care, la un semn, ne regăsiserăm respiraţiile şi murmurul; i-am văzut, printre perdelele cafenelei, cum traversau Calea Victoriei spre Cercul Militar, braţ la braţ. Doar pe Noica şi Ricu Wald aveam să-i văd, peste cîţiva ani, plecînd aşa, braţ la braţ, de la "Nestor". În seara aceea nu m-am mai putut gîndi la ei, fiindcă se anunţase la radio căderea lui Hruşciov şi instalarea, la Kremlin, a lui Brejnev. În decembrie - cînd altădată Sebastian se pregătea să plece la schi cu Pătrăşcanu şi Belu Zilber -printr-un decret fără de precedent al Marii Adunări Naţionale, Eliade şi Sebastian fură expulzaţi din ţară, nu se ştie pînă azi sub ale cui presiuni. Femeia respectivă mă anunţă că amîndoi vor pleca de la Băneasa, unul la Paris, celălalt la Tel Aviv, dar mă sfătui să nu mă duc, mai bine să ne întîlnim la mine acasă; am acceptat ideea ei ca pe un act sobru de solidaritate intelectuală şi senzuală. În seara următoare, la un restaurant obscur de lîngă Hala Traian, ea îmi relată - imediat după ce micuţa orchestră atacă "J'attendrai..." - că totul a mers foarte bine la aeroport, fiecare a cumpărat Le Monde de la chioşcul din hol... Era cu totul verosimil: de la declaraţia de independenţă a partidului în conflictul sovieto-chinez, Le Monde - fie şi în mici cantităţi - era liber la difuzare, cu deosebire în hotelurile mari, la aeroport şi la Gara de Nord. O poveste - care-l va tulbura şi pe Ionesco, la Paris - străbătea Capitala la ora aceea: după eliberarea sa din închisoare, urcînd în trenul spre Bucureşti, Beluţu Zilber intră într-un compartiment, se aşeză să-şi tragă sufletul şi văzu, deodată, în faţa lui, un pasager citind Le Monde. Beluţu crezu că halucinează, că a greşit trenul, ţara, viaţa.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Experiența unui șofer român cu mașina electrică până în Grecia: M-a costat 327 de lei, față de 1.800 anul trecut. „Erou național te facem”
Un român a povestit pe un grup de Facebook destinat vacanțelor experiența pe care a avut-o cu mașina electrică, până în Grecia. „M-a costat 327 lei, în comparație cu transportul de anul trecut, 1800 lei”, susține bărbatul. Postarea acestuia a stârnit un val de contradicții și ironii.
image
Lasconi, lovitură de imagine după calificarea naționalei. A mers în Piața Universității
Noul preşedinte al USR, Elena Lasconi, a mers în Piața Universității din Capitală pentru a sărbători alături de suporteri calificarea echipei naționale de fotbal la optimile EURO 2024.
image
Cele mai mari hidrocentrale din România. Sacrificii enorme pentru coloșii ridicați în calea apelor VIDEO
Sute de mii de români au muncit de-a lungul timpului pe șantierele amenajărilor hidroenergetice din România. Construcția marilor hidrocentrale și baraje și amenajarea lacurilor lor de acumulare a transformat complet regiunile în care au fost proiectate.

HIstoria.ro

image
De ce a acceptat Elena Cuza relația extraconjugală a lui Alexandru Ioan Cuza?
Elena Cuza acceptă toate umilinţele impuse de condiţia triunghiului conjugal. E de acord ca Maria Obrenovici să stea în Palatul de la Bucureşti.
image
Divorțul lui Iancu Oteteleșanu. Recăsătorirea scandalizează înalta societate bucureșteană
„Despărțenia” (divorțul) lui Iancu Oteteleșanu a avut urmări semnificative pentru mentalitatea elitei bucureștene de secol XIX.
image
DACICC-1 - Primul calculator electronic de fabricație românească
Pe strada Republicii din Cluj-Napoca se află vila care a aparținut celebrului arhitect al Clujului, Lajos Pákey.