O anchetă <i>emo</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 231 din 27 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

...cum adică "ce salvăm din filmul românesc ante-1989?"*. Ce să salvăm, ce este de salvat? În conformitate cu corectitudinea politică anticomunistă - nimic! Ca tot ce s-a realizat "sub comunişti" (expresie tot mai stabilă precum "sub fanarioţi", "sub turci", ceea ce-i dă o distanţă din ce în ce mai puţin emoţională...), nu avem ce salva din producţiile Buftei şi Sahiei. Cu atît mai mult cu cît cinematograful a fost nu numai "arta cu bătaia cea mai lungă" (în viziunea lui Lenin, înscrisă la intrarea tuturor sălilor de cinema), dar şi cea mai bătută de dumnezeii cenzurii şi ai lor lachei. "Viza poliţiei" la un film era şi mai dură decît "bunul de tipar" la o carte. Un film greşit ideologic, o imagine prea neorealistă şi deloc socialistă, o replică în doi peri subversivi puneau în pericol regimul în mult mai mare măsură decît un roman confuz sau un poem dubios. Tot ce era vizual - cinema şi pictură, artele cele mai clare şi mai la vedere - teroriza ideologia la putere. Vorbind şi gîndind visceral - cum stă bine azi anticomunismului - cinema-ul, "sub ăia", a fost o mizerie, un pustiu, o catastrofă. Întrebarea "Ce să salvăm...?" e tipică pentru a o recunoaşte: nimic nu poate fi salvat fiindcă totul era compromis prin "viza poliţiei". Ea nu putea să aprobe decît filmele bune pentru regim. Iar regimul nu putea produce filme bune. (Pauză de gîndire, urmează o oarecare publicitate.) Filmul pus în pagină şi deloc în abis de Alex. Leo Şerban, "Vechiul nostru cinema", este, cel puţin pentru mine, unul dintre cele mai anticonformiste şi "incorecte" documentare produse la Dilema veche. El nu numai că "salvează de la uitare" cîteva titluri de valoare - ar fi fost prea puţin, prea romanţios, prea dulceag, cum nu stă în caracterul artistic al celor anchetaţi. Ei ne smulg dintre rigorile acelui neoproletcultism pe dos, care judecă şi urăşte azi valorile comunismului exact cum propagitul dejist şi ceauşist detesta şi distrugea tot ce era burghezo-moşieresc. Ca să fiu concis - am avut un şoc. Ca să fiu la zi - m-am simţit emo. Emoţionat de extraordinara analiză a lui Andrei Gorzo la Directorul nostru din urmă cu 53 de ani, satiră scandaloasă, care s-a lăsat cu tăierea cîtorva capete şi interzicerea lui Jean Georgescu, cel care ne stătea deja icoană cu Noaptea lui furtunoasă din 1942. Emoţionat de neuitarea Duminicii la ora 6, film cu utecişti, partid şi mesaj beton, dar şi cu cea mai frumoasă scenă de dragoste din cîte s-au văzut în româneşte - lecţia de engleză a Irinei Petrescu, şoptită lui Dan Nuţu lîngă un teren de tenis. Emo pentru revelaţia Secvenţelor lui Tatos (Cristi Puiu încremenit, azi, în faţa lor!), pentru redescoperirea Probei de microfon şi a Cursei lui Daneliuc (care îl plictisise pe dictatorul mare amator de western-uri), pentru Meandrele lui Săucan, la care aş adăuga Suta lui de lei, încă necunoscută în integralitatea ei dusă pînă la apocalips, alt scandal cu vuiet mare, cenzurat la sînge. Emo, în fine, pentru a mă fi găsit pe aceeaşi lungime de undă cu Cristi Puiu, Răzvan Rădulescu, Corneliu Porumboiu - pe care nu-i cunosc decît din opera lor şi îi pun cel mai sus în opţiunile mele cinefil-patriotice - şi cu ceilalţi postdecembrişti al căror top începe cu Reconstituirea, Moromeţii... Îi "vînd" lui Nae Caranfil această idee: după Războiul de independenţă să facă un film nu despre comunism în general, ci un fiction non-fiction despre dependenţa de cenzură pe vremea fie a Directorului nostru, fie a Reconstituirii, fie a Sutei de lei, continuitatea e garantată, un fel de Regizorul şi sălbaticii. (Pauză de gîndire după atîta lirism intelectual, dar şi pentru o inutilă publicitate.) Acestei anchete de după catastrofă - demnă de un motto din Perpessicius, uitat şi de istoricii literari: "În orice naufragiu trebuie căutat un colier de perle..." - îi lipseşte o dimensiune. Ani de zile, de la Buftea la Săpînţa, a circulat o vorbă nu se ştie de unde înălţată, de la Cucubar-ul de lîngă Unic sau de la Dom Kino-ul de pe Porumbaru, nu are importanţă (cum nu are importanţă dacă neorealismul noului val e prea tîrziu, de dreapta sau de stînga - bine că e!). E vremea s-o dezvăluim în toată sarcastica ei ambiguitate: "Filmul românesc nu există, filmul românesc e o invenţie a celor de la revista Cinema". Aşa a (şi) fost? Ce se poate discuta în România fără această întrebare? Dacă se deschide colecţia revistei - "opera" tuturor şi nu "viaţa" fiecăruia! - se poate constata că mai tot ce se salvează azi intrase în fondul de valori ale acelui "colectiv redacţional". Cu mult înainte ca un Cristi Puiu să plîngă, în 2008, la Moromeţii (aşa cum erau ei vizaţi de poliţie, fie şi chinuiţi de ea...), toate aceste producţii Buftea luate în seamă azi au fost salvate prin cronicile cu care ne-am salvat cît de cît din mediocritatea greu respirabilă a Epopeii Naţionale, ţelul suprem şi paralizant pus în faţa cineaştilor români. Aveam nonconformismul cuminte şi orgolios? O duplicitate creatoare? O viclenie şi ea cu "viza" unei poliţii cît de cît evoluate estetic? Salvaţi-ne sufletele de la aceste întrebări ale unei inteligenţe fanatice tot mai fanate! Bine că am rămas teferi şi întregi la minte, incorecţi pe cît se poate, pe cît ne pricepem, ca revoluţionarii lui Porumboiu. * Dilema veche nr. 229, din 2 iulie 2008.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Balonarea îți dă bătăi de cap? Alimente care provoacă senzația de disconfort și retenția de apă
Balonarea, care este cauzată de cele mai multe ori de supraalimentare, de mâncatul mult prea rapid sau de consumul anumitor alimente, dă bătăi de cap multor persoane.
image
Ce a pățit o familie în minivacanța de Rusalii cu all inclusive. „Au reușit încă o dată să ne gonească de pe litoralul românesc”
O familie formată din doi adulți și trei copii a ales să petreacă anul acesta trei zile pe litoral, în minivacanța de Rusalii. Oamenii spun că au avut parte de o experiență pe care cu siguranță nu o vor uita ori repeta prea curând.
image
Ce rol joacă sarea și potasiul în echilibrul sănătății. Dr. Cezar: „De la prea puțină sare se poate ajunge la hipertensiune”
Există o percepție comună că sarea este dăunătoare, în special pentru persoanele cu probleme cardiovasculare. Această idee a dus la evitarea consumului de sare, uneori chiar la eliminarea completă a acesteia din dietă de către unele persoane.

HIstoria.ro

image
De ce a acceptat Elena Cuza relația extraconjugală a lui Alexandru Ioan Cuza?
Elena Cuza acceptă toate umilinţele impuse de condiţia triunghiului conjugal. E de acord ca Maria Obrenovici să stea în Palatul de la Bucureşti.
image
Divorțul lui Iancu Oteteleșanu. Recăsătorirea scandalizează înalta societate bucureșteană
„Despărțenia” (divorțul) lui Iancu Oteteleșanu a avut urmări semnificative pentru mentalitatea elitei bucureștene de secol XIX.
image
DACICC-1 - Primul calculator electronic de fabricație românească
Pe strada Republicii din Cluj-Napoca se află vila care a aparținut celebrului arhitect al Clujului, Lajos Pákey.