Diabolizarea lui Sebastian (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 219 din 26 Apr 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ce mă priveşte - şi mă priveşte drept în ochi -, Jurnalul, de la apariţia sa şi pînă azi, nu l-am pus nici o clipă pe seama unui angelic, a unui nevinovat; fiindcă mă regăsesc prea mult în el, pînă la fibra autobiografiei intelectuale, pînă la fanaticul care am fost, capabil de atîtea huliganisme, pînă la asimilatul care am rămas. Ştiam de mult - fără să am acces la documente - că "nu-i deloc în ordine cu Sebastian"; antifascişti mai bătrîni decît mine, bine blocaţi în stalinism, îmi spuseseră cu dispreţul cuvenit că "Hechter al tău a fost năist în toată puterea Cuvîntului"... Aflasem şi că familia lui, ani de zile, nu a acceptat să se publice ceva din Jurnalul extrem de compromiţător prin prietenia cu Eliade şi iubirea (pînă la plîns cînd a murit Nae...) pentru antisemitul blestemat; recunosc că la prima lectură şi la următoarele, evreitatea Jurnalului nu mi-a apărut ca problema capitală. Cînd Horia-Roman Patapievici m-a sunat - în zilele acelui "cutremur" înregistrat după lansare - să-mi ceară iertare pentru că "pînă la Jurnal, Radule, nu am ştiut că evreii aveau raţia de pîine mai mică decît creştinii...", i-am spus să stea blînd, că nu văd ce-i aici de iertat, în 1997. Cînd Mircea Cărtărescu scria în Jurnalul lui că Sebastian nu se poate să nu fie iubit de toată lumea, i-am propus, la noi, în Dilema, din nou, să stea blînd, să nu-şi facă iluzii; nu am suportat melodramatizarea Jurnalului; mi-a fost clar că apariţine (şi) unui evident egoist, unui impecabil snob, incapabil să scrie un rînd sensibil despre vreun elev al său, fascinat însă, ca un mic burghez în faţa unor "boieri ai minţii", de aristocraţia spirituală a vremii, de la Camil la Eliade. Marta Petreu vede în asta un arivism urît. Se poate. Cu humorul pe care ştiu că dînsa îl îngăduie rar şi cu greu, aş zice, ca la Radio Erevan în cazul Ceaikovski, da, Sebastian, tînăr, a fost de dreapta, dar nu pentru asta îl iubim. Eu am avut noroc cu Iosif Hechter: l-am descoperit în 1956, exact în perioada cînd, belit pentru ticăloasa teorie mic-burgheză a adevărului integral, dat afară de la Scînteia tineretului, începusem să mă dezintoxic de proletcultism, să mă defanatizez, sub influenţa lui Anatole France şi Isaac Babel, apăruţi la timp în biografia mea textuală. De două mii de ani şi Cum am devenit huligan mi-au ajuns în mînă şi sub ochelari ca două stricte revoluţii interioare, în sensul acelui sentiment de ruşine pe care Marx îl socotea o revoluţie; liric, mi-am scos nu ştiu cîte citate într-un carnet pe care l-am încredinţat unei femei iubite, să mi-l ţină bine, fiindcă eram deja conştient de cîte idei contrarevoluţionare conţinea. Tot ce am scris mai consistent, de la Babel şi Hechter citire, a fost sub presiunea acestor cinci cuvinte ale lui Sebastian din De două mii de ani: "tinereţea mea decisă şi confuză". În 1985, le-am dat la lumina tiparului, ca motto la Logica mea (lîngă un citat din Noica) şi au trecut, cum, necum, de cenzură. Jurnalul - alt noroc! - l-am citit după ce descoperisem, în Război cu toată lumea (Editura Humanitas), cronica lui Eugen Ionescu la De două mii de ani; era răvăşitoare şi profetică: entuziasmat de primele şi ultimele pagini, Ionescu îi imputa sever "mijlocul", şi anume - absenţa catastrofei! Romanul era lipsit de catastrofa necesară, imperioasă, obligatorie cînd se scrie cu talent, după cum gîndea Ionesco, încă de pe atunci, din ’34, literatura. Nimeni - de parcă toţi fuseseră orbiţi de prefaţa lui Nae! - nu văzuse asta, cum ar zice Akakie Akakievici... Or, dacă există ceva orbitor, pentru mine, în Jurnal, este - dincolo de politică, iudaism, etnicism, solipsism, egotism, snobism şi tot ce mai vreţi - desfăşurarea acelei catastrofe, trăite zi de zi de Sebastian pînă la ultima pagină, a întoarcerii de la Sinaia, unde, penultimă nenorocire, schiase cu Pătrăşcanu... El ajunge chiar la acest cuvînt, în pagina, pentru mine cea mai elocventă şi devastatoare, din 2 martie 1937. Cînd Mircea îi urlă frenetic credinţa lui în biruinţa Legiunii şi Mihail îşi notează, sperînd că Mircea va citi vreodată acest Jurnal, că "nu e farsor, nu e dement, este numai naiv... Dar există naivităţi aşa de catastrofale". Jurnalul ca prelungire nonfiction a celor "două mii de ani", ca expresie "psi" a visului din 30 august 1938 ("îl visez pe Nae Ionescu... astă noapte l-am văzut întors de la Miercurea Ciucului. Părea că sîntem amîndoi în curtea liceului de la Brăila (Ion Vianu ar spune: e prea "clar"... - n.mea). Vorbeam aprins, el foarte violent, fiindcă eu denigram "Garda de Fier"...), Jurnalul nu-l pot citi altfel, oricîte alte grile abrupte îmi propune Marta Petreu. De altfel, dacă pentru mine Ionesco este inconturnabil în citirea lui Sebastian, şi pentru eseul dînsei cred că tot el dă perspectiva cea mai clară; îmi permit să citez din "scandaloasa" (peste timp) scrisoare din septembrie 1945, de la Paris, către "dragul domn Tudor Vianu", în care, zguduit de vestea dispariţiei lui Sebastian, găseşte spaţiu ca să se dezlănţuie împotriva lui Nae Ionescu, "din cauza căruia toţi au devenit fascişti", a lui Eliade, "al doilea vinovat"... Ce scrie despre Sebastian (sper, din nou, că nu-s abuziv...) aş pune ca motto la orice eseu despre diabolizarea lui: "...fusese odinioară duşmanul meu (cînd era din şleahta lui Mircea Eliade). Era acum un prieten, un frate. Ce util ar fi fost culturii româneşti, şi nouă, prietenilor lui. Se maturizase. Devenise grav, profund. Se eliberase de năisme şi alte eliadisme. Şi aşa mă bucuram să-l revăd!". Ca după alte cîteva rînduri, să apară această bulversantă precizare care garantează totul: "Moartea lui Mihail Sebastian m-a decis... aş prefera să rămîn aici". Fără această perspectivă dramatică, eseul Martei Petreu riscă să capete alura aceea totalitar nesuferită a conformismelor din 2008, foarte corecte politiceşte, extrem de încîntate cînd descoperă că un "transfigurat" a scris cîndva - într-o tinereţe decisă şi confuză - la Scînteia. Sau la Scînteia tineretului! Marta Petreu - nu pot gîndi altfel! - nu va intra nicicum în această tagmă catastrofală.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Riscurile alcoolului la plajă: deshidratare, leșin, accident vascular, înec. Cum să bei prudent, dacă nu te poți abține
Deși e tentant și poate părea distractiv, consumul de alcool în apropierea apei și sub un soare arzător vine cu unele riscuri reale de siguranță. Yahoo Life a publicat sfaturile unor experții în sănătate pentru a evita deshidratarea, bolile cauzate de căldură și accidentele.
image
Un cunoscut economist român oferă un premiu de 100.000 de euro, cu o singură condiție. „Vi-i dau eu, mă angajez aici”
Economistul Andrei Caramitru se angajează să ofere un premiu de 100.000 de euro. Există însă și o condiție importantă pusă celor care ar vrea să se bucure de acești bani.
image
Ce ne spun accidentările repetate ale lui Halep: doctorul Alin Popescu a explicat cazul Simonei ca la carte EXCLUSIV
Accidentările repetate cu care se confruntă Simona Halep sunt des întâlnite în cazul sportivilor care revin în competiții după absențe îndelungate.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.