Despre talentul lui Ion Caraion

Publicat în Dilema Veche nr. 160 din 1 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru mine, "cazul Caraion", "cazul Artur"* cu toate documentele lui - duse sau neduse la "Secu", smulse sau nu din Jurnalul lui, montate sau nu în birouri speciale - constituie o poveste despre un scriitor extraordinar într-o vreme extraordinară. O poveste fără de ghilimele, despre ce poate face literatura dintr-un talent - de poet, de critic, de eseist, de gazetar, în toate de primă mărime - înrobit de ea, înnebunit de ea pe măsura orgoliului său nu numai nechibzuit, dar şi îndreptăţit. Doar cei care nu ştiu cum un scriitor de mare forţă îşi scrie povestea, modelînd-o pînă a o numi destin, mă pot suspecta că prin acest termen edulcorez drama sau că o literaturizez - păcat, se ştie, groaznic, interzis oricărui tratament ironic într-o lume care, toată, din măduva oaselor şi pînă în creier, stă pe un text, pe o poveste, Veche şi Nouă. Accept să se numească literatură, ba chiar literaturizare (de ce nu roman? acesta, cu Caraion, e mai bun decît La vie est ailleurs al lui Kundera, adică mai enigmatic) ceea ce argumentez aici. Dar nu înainte de a pune o întrebare: cunoaşte cineva, a citit sau a auzit de referatele literare ale lui Caraion semnate în calitatea sa de consilier la Cartea Românească pe vremea directoratului lui Marin Preda? Florin Mugur îmi vorbea stupefiat şi entuziast de ele - nu erau referate, nu aveau nimic din stilul stas, tras la indigoul indiferenţei, erau recenzii, cronichete, scăpărînd între furie, dispreţ şi îngăduinţă, bijuterii stilistice pe care le iscălea fără să se gîndească la publicare. Se poate discuta cazul acestui monstru, fără ele? "Ion Cel Negru" - cum îl numea Paul Georgescu, mai mult decît amical, cu o anume admiraţie, deşi îi putea face faţă oricînd în materie de sarcasm distrugător - avea o credinţă fanatică în talentul său. Îl respecta ca pe Dumnezeu. Se respecta. Nu se înşela - se înşela rar în ale literaturii. Mai mare, mai bun decît el - ca să vorbim copilăreşte, ca între poeţi - nu-l considera decît pe Arghezi, spre care (cu o stîngăcie înduioşătoare a unei invidii care, altfel, nu se umilea în faţa nimănui) tindea şi tînjea pe toate planurile, după cum dă semn formidabila lui prefaţă la ediţia în două volume apărută la Cartea Românească. Cine vrea să înţeleagă Arghezi se duce la prefaţa lui Caraion, iar pentru Bacovia nu are voie să nu ştie eseul acela inegalabil Sfîrşitul continuu. Politica - de la sinceritatea antifascistă de stînga, neblocată în prosovietism şi dusă pînă la dezgustul anticomunist - nu-l obseda ca pe scriitorul român obişnuit. Ar fi însemnat să se înserieze. Nu accepta. Nu accepta să fie banal, nu se integra în clişeele "solitarului" sau "solidarului", nu admitea să fie plictisitor - nu, printre atîtea păcate, acesta, cel mai greu în literatură, nu l-a făptuit. Nu putea scrie de mîntuială, pe orice text îşi punea semnătura cerea, imperios, atenţia maximă a cititorului, emoţia lui literară, inteligenţa lui. Putea fi acuzat de grandomanie - niciodată de calofilie. De grafomanie - nicicum de prostie. Orgoliul lui - şi el hors série - nu avea morală. E cel mai greu de priceput la cîtă moralină secretăm zilnic împreună cu adrenalina abundent maniheistă. Orgoliul lui îşi căuta doar cititorul, fie şi "ipocritul frate", primul fiind el însuşi. Nu accepta să-l dezamăgească, fie că scria referate literare de uz intern, fie că scria în jurnalul său, fie la Securitate, fie în reviste obscure, fie unui prieten, fie Diavolului însuşi. Pînă şi în Pactul cu Diavolul - Caraion era dintre cei lucizi care ştiu că acest pact e de neocolit în viaţa scriitorului de talent, în negocierile, vicleniile şi refuzurile sale - pînă şi Satanei îi scria cu inspiraţie literară, cu putere enormă de observaţie, cu bogăţie de idei, cu o viaţă luxuriantă a frazei; nici măcar Diavolului nu-i putea scrie (cum şi cît a informat Securitatea, pentru poveste e o nuanţă spre folosul ei!) în şabloanele care ştia foarte bine că-l mulţumesc. Lui însuşi sau unui general mai mult sau mai puţin (o)cult, Caraion trebuia să-i descrie - în scene de nuvele exemplare! - cum o mamă îl "terorizează" pentru a afla de la el cine şi cum e primul soţ al fetei aflate departe; făcea cu Diavolul (sau cu sine) eseuri pline de eminente consideraţii morale, teorii perverse despre exil şi propagit, îl şi se "informa" prin portrete şi schiţe fulgerătoare, prin butade, can-can-uri şi hai-ku-uri, orice situaţie era sub controlul literaturii, cu o vervă dusă pînă la penibilul dezgustător, cu o frenezie stilistică în cele din urmă fascinantă. Da, el putea să facă literatură extraordinară pînă şi cu "Secu". Îi era indiferent cu cine - duşman sau prieten - dacă textul lui era bine scris! E monstruos? E mizerabil? E de neiertat. Şi mai ce? Şi mai cum? Literatura română, prea puţin dostoievskiană, nu mai cunoaşte - la acest nivel al talentului - un asemenea caz nu doar de "dublu", ci de "posedat". De posedat al literaturii. ( Autodenunţuri şi precizări, Editura Hasefer, 2000) _______________ * recent a apărut volumul de documente Cazul Artur şi exilul românesc, Editura ProHistoria 2006

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Gîndeşte altfel
Think Outside The Box (think.hotnews.ro) este „o iniţiativă HotNews.ro, cu sprijinul Tuşnad“ şi are două tendinţe principale: o tendinţă urbană şi o alta „verde“. De fapt, e un site de opinii, reportaje, interviuri şi comentarii inteligente care şi-a format într-un timp relativ scurt proprii săi cititori, alţii decît cei care îşi dau cu părerea pe HotNews.
Odă  jpeg
Odă
E vremea, e ora, e clipa pentru a ridica în slăvi – după un atît de cumplit cult al personalităţii – micile cuvinte, cele care în viaţa lor n-au fost scrise cu majuscule, niciodată încoronate cu literă mare în cap, cu atîtea substantive megalomane, totdeauna furnicînd în frazele oricît de lungi sau oricît de scurte, dar fără de care nici o frază (proustiană sau rebrenistă) nu ar trăi, cuvinţelele acelea mărunţele numite conjuncţii, adverbe sau şi una şi alta, de o energie incomensurabilă în cons
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (II)
Localitatea de obîrşie a Marelui Will este aşezată în mijlocul Angliei. Coborîm în staţia de tren, un fel de haltă, dar cu rezonanţe istorice. Din gară pînă la Shakespeare Center faci cam cinci minute de mers pe jos. Toate drumurile duc la… Shakespeare.
Odă  jpeg
Un moment graţios
Conform titlului excelent, pe măsura poeziilor din ultimul volum al Angelei Marinescu, o prietenă care încă mă întreabă: „cum ai putut fi de stînga?“, marxismul este pentru mine o „problemă personală“, gravă, de neocolit, dintr-acelea de la tinereţe pînă la bătrîneţe; sînt incapabil să trăncănesc pe seama ei, cu atît mai puţin să-mi bat joc de ea (ironic, da…).
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Turul lumii prin delicii culinare cu Laura Albulescu
Oho, o gramadă de întîmplări tîmpe am avut. O să fac totuşi un top 3.
Opiumul şi terorismul jpeg
Opiumul şi terorismul
Ultimul număr al revistei Time titrează pe copertă un articol despre războiul drogurilor asociat cu operaţiunile teoriste din Afganistan.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul. În Anglia, cu Laurenţiu Blaga (I)
Bilet de avion Cluj-Londra via Budapesta, dus-întors, compania Malev, luat cu trei luni înainte, preţ 81 de euro, din care 73 de euro taxele de aeroport. Superofertă.
Odă  jpeg
Încă o decepţie la zi
Trebuia s-o ştiu şi pe asta. Trebuia să fiu pregătit. Mereu sînt luat prin surprindere de ideile bătrîne cît lumea.
Unde dispar fetiţele? jpeg
Unde dispar fetiţele?
Numărul din 6-12 martie al revistei The Economist aduce în discuţie un fapt pe cît de şocant şi de grav pe atît de real – dispariţia a peste 100 de milioane de fetiţe în ultimii ani – şi încearcă posibile explicaţii ale numărului îngrijorător de mic de fete care se nasc în fiecare an.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dana Drăgoiu prin delicatese culinare
Grecia – ciorba de fasole şi chifteaua plină cu brînză telemea de la Delphi; caracatiţa la grătar de peste tot; moschari stifado, adică viţel cu ceapă mică, întreagă, cu un sos făcut cu roşii, scorţişoară, oţet; kokoretzi – un fel de drob, dar fără prapor, sub formă de frigare, cu lămîie şi ulei de măsline, şi ciorba de miel de Paşte în Mikonos; şi peştele, orice peşte – că oricum nu mă pricep –, oriunde în Grecia, în special pe malul mării; cel mai bun souvlaki din lume în sudul Peloponesului,
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima
Să mă-ntîlnesc în cotul uliţei cu toate sfătosbabele de la bunica din sat, să le privesc ducîndu-şi mîinile la gură cu mirare „tiii, da’ ce mare te-ai făcut!“, apoi să caut în şorţurile, strînse boţ, miresme de poale-n brîu, vărzări calde, cozonac domnesc şi pîine crescută pe vatră.
Hendrix & Page  jpeg
Hendrix & Page
N-am mai scris de mult aici despre revista mea favorită de muzică, Uncut Magazine, aşa că vă aduc numărul pe februarie care îl are pe copertă pe Jimi Hendrix, de la moartea căruia se vor face anul acesta patruzeci de ani şi căruia revista îi dedică dosarul principal plin de mărturii inedite, precum cea a toboşarului Juma Sultan, care a cîntat cu el: „Nu era politic, dar muzica lui reflecta politicile şi cultura acelei epoci.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Veneţia, cu Mocioi
Pe la începutul anului 2009 ne-am gîndit că ar fi o experienţă interesantă să mergem în excursie la Veneţia, la carnaval, într-un week-end prelungit. Nu ştim de ce, aşa ni s-a pus nouă pata.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
„Lucruri mici cu bucurii mari care-ţi înveselesc inima“
Sînt binişor binedispus şi îmi prezint scuzele cuvenite; dau astfel ascultare unui bun prieten care aşa m-a sfătuit, apăsat: „trăim o vreme atît de rea încît, dacă te simţi o clipă cît de cît bine, trebuie să ceri pardon“. E cazul meu.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trădători, deviaţionişti şi alte lepre
Am mai scris aici despre Comunistul, publicaţia săptămînală a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Revin pentru că percep probleme în paradis. Din primele pagini, nu s-ar fi zis. Cultul personalităţii lui Vladimir Voronin era acelaşi, apoi cele cîteva pagini obişnuite de atacuri la adresa adversarilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul - cu Corina Moldovan, la schi
Am început să schiez mai mult împinsă de la spate şi la propriu, şi la figurat. Tatăl meu, braşovean fiind, simţea în fiecare an chemarea muntelui şi ca atare mă căra după el pe diverse pîrtii, mai grele sau mai uşoare, că era un simplu derdeluş, ca Bradul, sau o faţadă de zăpadă şi gheaţă, pîrtia Kanzel. Am început, recunosc, cu schiuri cu legături.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
La Paştele Cailor, cu Cornel Popescu
Primul taxi l-am luat dimineaţă, la ora 5,30, pentru a ajunge la Gara de Nord. Ne-am bucurat astfel că vom reuşi să ajungem la timp pentru a prinde trenul, dar ne-am mai „bucurat“ şi de muzica house pe care tînărul taximetrist o asculta înainte de ivirea zorilor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Eugenia! Eugenia!
…Mai întîi, iubito, puţintică teorie. Nu doar trecutul, dar, imperceptibil, prezentul secretă deja nostalgia. Am prins vremea cînd toată lumea ştia, monden şi papagaliceşte, că „nici nostalgia nu mai e ce-a fost“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un aspect al sărăciei
Se constată, în cadrul mizeriei generale şi inflaţiei pamfletare, o sărăcire a injuriei prin care omul îşi dezvăluie, ceas de ceas, dispreţul faţă de om. Să luăm, ca în geometrie, o dreaptă, două drepte, trei stîngi, fie şi un pumn în cap.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De ce n-au oamenii blană?
Aceasta e întrebarea articolului principal, „The Naked Truth“, din revista Scientific American, numărul din februarie. Interogaţia, aparent jucăuşă, este una dintre preocupările constante ale oamenilor de ştiinţă în ultimele decenii.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Criza euro văzută din ţara $
În peisajul presei autohtone, suplimentul The New York Times distribuit săptămînal, în fiecare vineri, împreună cu România liberă, are efectul unei întîlniri de gradul III: tonul e dubios de neutru, subiectele sînt periculos de pertinente, iar înfăţişarea publicaţiei e devastator de atractivă. E, practic, un ziar din altă lume, aterizat, nu se ştie cum, nu se ştie de ce, în România.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Unde-i uichendistul? La Băgău, cu Florin Toma
Cîndva, prin toamnă, m-am culcuşit cu neştire de altceva la subţioara Ardealului, dată cu deodorant de lemn crud, de bălegar, de boabă de strugure strivită în teasc şi amirosind a pîine coaptă în frunză de varză pe vatra din curte.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O intensă dezbatere sufletească
Oricît de mare a fost gerul de 24 ianuarie, de Unirea Principatelor (noi, pe vremuri, de 24 ianuarie ziceam că e şi luna unirii Principalelor, adică pe 7 era ziua ei, iar pe 26, ziua lui) mie, dacă-mi fluturai şi un tramvai sau un bancomat sau o sarailie, nu mi-a ieşit din minte, căci ea nu îngheţase complet, această sintagmă, sau paradigmă, sau parapantă: „liderul de suflet al românilor“.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Uichendist pe Kalinderu, Buşteni
Sîmbătă, ora 8,30, drum ca-n palmă, frig. Parcă stă să vină vîjul. Uite ninsoare blîndă şi mută. Aşa stînd vremurile în Sinaia, iau copilul şi-l duc pe Kalinderu, în Buşteni.

Adevarul.ro

image
Balonarea îți dă bătăi de cap? Alimente care provoacă senzația de disconfort și retenția de apă
Balonarea, care este cauzată de cele mai multe ori de supraalimentare, de mâncatul mult prea rapid sau de consumul anumitor alimente, dă bătăi de cap multor persoane.
image
Ce a pățit o familie în minivacanța de Rusalii cu all inclusive. „Au reușit încă o dată să ne gonească de pe litoralul românesc”
O familie formată din doi adulți și trei copii a ales să petreacă anul acesta trei zile pe litoral, în minivacanța de Rusalii. Oamenii spun că au avut parte de o experiență pe care cu siguranță nu o vor uita ori repeta prea curând.
image
Ce rol joacă sarea și potasiul în echilibrul sănătății. Dr. Cezar: „De la prea puțină sare se poate ajunge la hipertensiune”
Există o percepție comună că sarea este dăunătoare, în special pentru persoanele cu probleme cardiovasculare. Această idee a dus la evitarea consumului de sare, uneori chiar la eliminarea completă a acesteia din dietă de către unele persoane.

HIstoria.ro

image
De ce a acceptat Elena Cuza relația extraconjugală a lui Alexandru Ioan Cuza?
Elena Cuza acceptă toate umilinţele impuse de condiţia triunghiului conjugal. E de acord ca Maria Obrenovici să stea în Palatul de la Bucureşti.
image
Divorțul lui Iancu Oteteleșanu. Recăsătorirea scandalizează înalta societate bucureșteană
„Despărțenia” (divorțul) lui Iancu Oteteleșanu a avut urmări semnificative pentru mentalitatea elitei bucureștene de secol XIX.
image
DACICC-1 - Primul calculator electronic de fabricație românească
Pe strada Republicii din Cluj-Napoca se află vila care a aparținut celebrului arhitect al Clujului, Lajos Pákey.