Așa cum în matematică – cine a făcut școala înainte de 1989 își amintește – au rămas în folclor formidabilele „culegeri” Niță și Năstăsescu sau Gheba, așa și în șah există finalurile lui Lisîțin, Kotov cu a sa Din tainele gîndirii jucătorului de șah sau Strategia jocului de mijloc în șah a lui Urseanu. Între timp, literatura șahistă s-a îmbogățit simțitor, fie pentru că acum avem acces la o plajă mai largă de oferte, inclusiv cele occidentale, nu numai cele rusești, fie pentru că acum autorii au putut relata mai liber despre evenimentele de culise care au însoțit marile turnee sau meciuri de șah.

De exemplu, Istoria șahului sovietic de Andrew Soltis, despre care am mai scris la această rubrică. E clar că o astfel de carte a fost făcută posibilă de accesul mai ușor la colecții de reviste și arhive de după căderea URSS. Sau titlurile care au ajuns bestsellers sau s-au consacrat definitiv astfel. Mă gîndesc la My 60 memorable games a lui Bobby Fischer, la Garry Kasparov și seria sa My great predecessors, sau la Karpov despre Karpov. Memoriile unui campion mondial la șah, o carte surprinzător de onestă pentru cît indică titlul. Dar cel mai mult din această serie de cărți, în care micile povești biografice se întretaie cu comentarea partidelor într-o proporție aproximativ egală – și nu e doar părerea mea, e o opinie împărtășită de mulți – este volumul autobiografic al celui de-al optulea campion mondial la șah Mihail Tal: Life & Games of Mikhail Tal. O scriere simplă, directă, cu partide explicate într-un limbaj accesibil, cu context psihologic și incursiuni în procesele de selecție și decizie ale marelui jucător leton.

Dacă tot sînt la acest capitol, mai menționez cîteva titluri internaționale care se apropie mai mult sau mai puțin de acest profil: Moran, Pablo, A. Alekhine: Agony of a Chess Genius, McFarland 2010; Brady, Frank, Endgame: Bobby Fischer's Remarkable Rise and Fall – from America's Brightest Prodigy to the Edge of Madness, Broadway Books, 2011; Landsberger, Kurt, William Steinitz, Chess Champion: A Biography of the Bohemian Caesar, McFarland, 2006; Botvinnik, Mikhail, Achieving the Aim, Pergamon, 1981; Fine, Reuben, The World's a Chessboard, David McKay, 1951; Grekov, Nikolai, Soviet Chess, Capricorn Books, 1949; Keres, Paul, Power Chess, David McKay, 1991; Kotov, Alexander și Mikhail Udovich, The Soviet School of Chess, Raduga, 1983; Plisetsky, Dmitry și Sergey Voronkov (editori), Russians Against Fischer, Chess World, 1994; Vasiliev, Viktor, Tigran Petrosian, His Life and Games, Batsford, 1974;  Veinstein, Boris, David Bronstein, Chess Improviser, Elsmford, 1983.

Dar preferatele mele sînt cărțile care tind să acorde părții biografice un spațiu mai mare decît partidelor. Am să menționez aici extraordinara Chess is my life a fostului și multiplului șalanger la titlul mondial Viktor Korcinoi. Este o poveste fascinantă despre lumea șahului din perioada Războiului Rece dar și despre lumea sovietică, din care Korcinoi a evadat, cu prețul abandonării familiei la cheremul Moscovei. Într-adevăr, cele mai impresionante cărți în acest domeniu sînt cele scrise de șahiștii – dizidenți fără voie, cei ce au avut prilejul și puterea de a părăsi un sistem unde aveau cît de cît o siguranță, pentru o viață nouă, plină de necunoscute, dar liberă de constrîngerile regimului totalitar comunist care în URSS și Europa de Est afectau masiv și sportul, inclusiv șahul. L-am menționat altădată pe marele maestru Pal Benko, care a murit recent la o vîrstă înaintată. El a lăsat cartea de memorii My life, games, and compositions (2004). În ea, Benko povestește cum era să moară de foame în lagăr, după ce fusese prins în prima tentativă de a fugi din Ungaria comunistă. Ca mulți alți unguri intelectuali, el a plecat din țară după eșecul revoluției din 1956. Un alt coleg de suferință și destin cu el a fost marele maestru ceh Ludek Pachman, cu a sa Checkmate in Prague. The Memoirs of a Grandmaster, Ishi Press, 2012. Despre activitatea lui Alehin la Crucea Roșie, în timpul războiului mondial (primul), și relațiile lui cu Ceka, dar și cu albii, a scris Sergei Tkachenko în Alekhine's Odessa Secrets. Chess, War and Revolution. Cartea e proaspătă, a apărut anul trecut. Din această serie e și David Bronstein, cu ale sale Secret Notes, Olms, 2007. La final, mai amintesc o altă carte menționată la rubrica „În alb și negru”. Nu e tradusă nici măcar în engleză, deși a fost publicată în Occident. Calea mea către Vlasov şi către Manifestul de la Praga, apărută în limba ucraineană la San Francisco, în 1978, este povestea șahistului ucrainean Feodor Bohatirciuk, care a plecat din țară (după cum sugerează și titlul) după război (al doilea, de data aceasta). După marele turneu de la Moscova din 1936, Bohatirciuk a fost anchetat pentru că l-a bătut pe Botvinnik. A fost la un pas de a fi acuzat de trădare, pentru că Botvinnik putea pierde locul 1 în turneu, ceea ce ar fi fost o lovitură negativă de imagine pentru șahul sovietic. O întîmplare sugestivă pentru șahul sovietic, care în secolul XX a dominat scena mondială decenii la rînd.

Diagrama săptămînii

Soluția diagramei 175 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluția diagramei 174 de data trecută: 1. Df6+ Rh7 (la 1… Ng7 2. Dh4+) 2. Df7+ Ng7 (2… Rh8 3. Dg8#) 3. Nf5+ Rh8 (3… Rh6 4. Dg6#) 4. Dh5+ Rg8 5. Ne6+ Rf8 6. Df7#

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.