Și șahiștii pot scrie cărți de memorii remarcabile. Tabla de șah nu îi protejează deloc de virajele istoriei. Mă gîndesc la Chess is my life, povestea dizidenței lui Korcinoi scrisă de el însuși. Sau la Calea mea către Vlasov şi către Manifestul de la Praga a ucraineanului Feodor Bohatirciuk, apărută în exil, după evadarea din URSS. Plină de savoare este și autobiografia profesională Viața și partidele lui Mihail Tal. Și lista poate continua.

Printre titlurile de acest gen se numără și Pal Benko: My Life, Games, and Compositions, autobiografia marelui maestru maghiar care s-a refugiat în occident în 1957. Pînă atunci însă, apucase să contribuie substanțial la afirmarea șahului în Ungaria, jucînd pentru echipa olimpică și cîștigînd campionatul național în 1948, pe cînd avea 20 de ani.

Și în SUA, unde s-a stabilit, a avut succes cu echipa olimpică și în turneele individuale. A terminat pe primul loc în opt campionate naționale, între 1961 și 1975. În 1963 a introdus în turnee deschiderea care îi va purta numele, și cu care îi va învinge, printre alții, pe Tal și pe Fischer. S-a calificat de două ori la meciurile candidaților. Pal Benko a fost și un autor de studii prolific și recunoscut.

Autobiografia lui e plină de momente dificile. În război, cade prizonier la sovietici pe cînd avea doar 16 ani, și cînd revine acasă află că tatăl și fratele fuseseră luați în lagăre de muncă sovietice. Cîțiva ani mai tîrziu, are prima tentativă de evadare în occident. Aflat la un turneu de șah din Berlinul de Est, el încearcă să ajungă în Berlinul de Vest, dar e prins și trimis în detenție. Aici își vede colegii de suferință murind de foame, dar el supraviețuiește și e eliberat după un an și jumătate.

Pal Benko a încetat din viață ieri, 26 august 2019, la venerabila vîrstă de 91 de ani. 

Diagrama săptămînii

Soluția diagramei 170 va fi publicată săptămîna viitoare. Soluția diagramei 169 de data trecută: 1… Te1+! și acum dacă 2. Rxe1 De2#, iar la 2. Txe1 Dg2#

Ionuț Iamandi este jurnalist la Radio România Actualități.

Foto: Pal Benko în 2005, pe tabla de demonstrație figurînd mutările deschiderii care îi poartă numele (Gambitul Volga-Benko: 1. d4 Cf6 2. c4 c5 3. d5 b5). Sursa: Jaapvanderkooij/ Dutch Wikipedia, CC BY-SA 3.0