Jurnalismul de știință - o scurtă perspectivă istorică

Cătălin MOSOIA
Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
Jurnalismul de știință   o scurtă perspectivă istorică jpeg

Îmi place să mă uit la Discovery, la National Geographic, History şi, mai de curînd, la Da Vinci Learning. Indiferent de ora cînd deschid televizorul, găsesc emisiuni atractive la oricare dintre ele. Dacă am timp, aştept cu nerăbdare să văd cum au abordat subiectul şi ce trucuri au folosit pentru ca tema să fie uşor de înţeles. Atît pentru cei pasionaţi de ştiinţă, cît şi pentru cei cărora trebuie să le vorbeşti pe litere ca să înţeleagă cîte ceva. În fond, toate emisiunile lor se bazează pe un scenariu scris bine şi asupra căruia pare că şi-au dat cu părerea academii întregi, dar şi grupuri de oameni obişnuiţi. Ştiu să scrie, ca să mă refer numai la esenţă şi să las deoparte (deşi nu e de neglijat) tehnica folosită şi bugetul de care dispun pentru o anumită emisiune. Ştiu să comunice ştiinţa. Fie că e vorba de contact direct cu publicul sau nu, caz în care se interpune un mediu, aer, ecran, hîrtie. Să le zicem comunicatori de ştiinţă celorlalţi ziarişti de ştiinţă, în condiţiile în care aceştia lucrează la o instituţie de presă. Şi cum totul pe lumea asta are o istorie, la fel şi jurnalismul de ştiinţă e parte din ceea ce am spune că reprezintă comunicarea ştiinţei.

Din perspectivă istorică, transmiterea cunoştinţelor ştiinţifice s-a făcut la început prin viu grai, aşadar a fost vorba de faza orală a comunicării. Aceasta a fost urmată de, poate, prima formă scrisă de comunicare a rezultatelor ştiinţifice: corespondenţa privată. Adeseori, informaţiile circulau doar între cîteva persoane, dar au fost şi cazuri de personalităţi care întreţineau adevărate reţele de corespondenţă. Călugărul Marin Mersenne (1588-1648) a fost autorul unui mare număr de scrisori şi a fost considerat de unii istorici „un fel de oficiu poştal pentru toţi oamenii de ştiinţă din Europa de la Galilei la Hobbes“. Prin intermediul scrisorilor îşi comunicau rezultatele unii altora şi schimbau impresii sau chiar se sfătuiau asupra unor probleme de interes comun. Facem un salt şi ne oprim la prima revistă periodică cu conţinut ştiinţific: Journal des Sçavans, fondată de francezul Denys [Denis] de Sallo (1626-1669). Primul număr al publicaţiei a apărut pe 5 ianuarie 1665. Vorbim despre o revistă de tip magazin, în care temele ştiinţifice alternau cu cele religioase, istorice, juridice, umaniste, dar şi cu subiecte de senzaţie pentru publicul larg.

La doar două luni de la apariţia Jurnalului savanţilor, în luna martie 1665, secretarul Societăţii Regale din Londra, englezul Henry Oldenburg inaugura Philosophical Transactions. Publicaţia îşi propunea să reunească ştirile din domeniul tehnicii şi al ştiinţei din întreaga lume, pe lîngă articolele sau comunicările care se prezentau la Royal Society.

Dacă periodicele de ştiinţă din Europa au intrat deja în al patrulea veac de existenţă – cînd au ajuns acestea în spaţiul românesc? Răspunsul l-am găsit în Dicţionarul Presei Româneşti, care spune că primul a fost „Calendar, întocmit şi tipărit în anul 1731 de dascălul Petcu Şoanul din Şcheii Braşovului, în Transilvania“, chiar înainte de activitatea reprezentanţilor Şcolii Ardelene. Astfel, această dată devansează cu aproape un secol Curierul românesc, publicat de Ion Heliade-Rădulescu la Bucureşti, şi Albina românească, publicată de Gheorghe Asachi la Iaşi, ambele în 1829. În ceea ce priveşte secolul al XIX-lea în Transilvania, trebuie să menţionăm înfiinţarea, la 12 martie 1838, la Braşov, a Gazetei de Transilvania, condusă de George Bariţiu. La cîteva luni de la apariţie, Gazeta urma să aibă şi un supliment cultural numit Foae pentru minte, inimă şi literatură.

Jurnalismul de ştiinţă, în forma sa de atunci, începe să capete contur şi să aducă la cunoştinţa cititorilor români cele mai recente ştiri în domeniu, din lume. Astfel, în anul 1839, la mai puţin un an de la atestarea oficială a fotografiei în Franţa, a apărut în Albina românească din Iaşi un articol despre această invenţie. 1840 este anul în care Gazeta de Transilvania din Braşov publică un articol despre procedeul daguerreotipiei.

Scrieri sau informaţii cu caracter ştiinţific se întîlnesc şi în almanahurile sau calendarele tipărite pe acele vremuri. Un exemplu în acest sens este Calendarul Resboiului pe anul 1880, publicat la Bucuresci, la tipografia Thiel & Weiss, Palatul Dacia.

Cu timpul, jurnalismul de ştiinţă se extinde dincolo de domeniul presei scrise. Încă din perioada începuturilor radioului în România (apărut prin strădania fizicianului Dragomir Hurmuzescu), foarte multe personalităţi i-au intuit vocaţia culturală şi au stimulat orice iniţiativă a primilor jurnalişti audio. 1930 este anul în care se înfiinţează radioprogramul Universitatea radio – emisiune care a constituit, încă din acele momente, o sursă de cunoaştere, dar şi de instruire. Urmează apoi emisiunea Curier tehnico-ştiinţific.

Într-o logică aparentă, filmul ar trebui să urmeze emisiunilor de radio, însă cu plăcută surprindere constatăm că România se află printre primele ţări din lume care au folosit filmul în scop didactic. Meritul îi aparţine profesorului Gheorghe Marinescu (1863-1938, fondatorul şcolii româneşti de neurologie). În anul 1889 medicul român a lucrat în celebra clinică a spitalului Salpêtriere condusă de Jean Martin Charcot (1825-1893, neurolog francez), întemeietorul şcolii neurologice franceze. Acesta l-a sfătuit pe asistentul român să folosească cronofotograful lui Etienne Jules Marey în studierea tulburărilor de mers la persoanele bolnave (Etienne Jules Marey, 1830-1904, medic şi fiziolog francez care a studiat mişcările de locomoţie, construind pentru înregistrarea acestora un aparat – cronofotograf – care este considerat strămoşul cinematografului). Un pionier al filmului ştiinţific este şi Ioan Athanasiu (1868-1926, medic veterinar şi fiziolog român), unul dintre colaboratorii apropiaţi ai fiziologului francez Etienne Jules Marey.


Profesorul Ioan Athanasiu a folosit primele filme ştiinţifice la ilustrarea cursurilor pe care le ţinea la Şcoala superioară de medicină veterinară şi la Facultatea de ştiinţe a Universităţii Bucureşti. Revenind la publicaţii, Ziarul ştiinţelor şi al călătoriilor poate fi asemănat, într-o măsură oarecare, cu publicaţia lui Denis de Sallo, cel puţin din punct de vedere al conţinutului multidisciplinar. Ideea fondării unei asemenea reviste a avut-o Luigi Cazzavillan, care în anul 1884 editează Ziarul călătoriilor şi al întâmplărilor de pe mare şi uscat (iunie-septembrie 1884 şi 5 noiembrie 1897-15 noiembrie 1916). „Cea mai veche şi mai apreciată revistă scrisă pe înţelesul tuturor pentru răspîndirea ştiinţei şi cunoaşterea lumii prin călătorii“ conţinea articole sau comentarii ştiinţifice, biografii sau sfaturi şi reţete practice.

În privinţa conducătorilor publicaţiei îl menţionez pe Victor Anestin (1875 – 1918). A fost pasionat de scris şi de ştiinţă şi a fost dornic să împărtăşească şi altora cunoştinţele acumulate, aşa cum o demonstrează activitatea lui. Ziarist – cu articole scrise la publicaţii din ţară şi din străinătate, scriitor – autorul primului roman SF din literatura română, autor de lucrări ştiinţifice – comunicări la cel mai înalt nivel ştiinţific, fondator de publicaţii – prima revistă de astronomie din România destinată publicului larg, şi de societăţi cu profil ştiinţific – Universitatea Populară din Bucureşti sau Prietenii ştiinţei. A trăit 43 de ani iar numărul scrierilor sale depăşeşte 10000 de articole originale şi traduceri, cărţi şi comunicări ştiinţifice susţinute la Academia Română ori publicate în ziare, reviste din ţară sau din străinătate.

Articole ştiinţifice apăreau chiar şi în revistele literare, exemple fiind Viaţa românească la care colabora Th. A. Bădărău (considerat de către Anestin drept „un excelent popularizator“), Noua Revistă Română a lui Rădulescu Motru (1868-1957), Flacăra şi Universul literar.

Dar drumul înainte al presei – şi al jurnalismului de ştiinţă, implicit – nu a avut doar repere luminoase. A existat şi există mereu un risc – a fost semnalat de Nicolae Iorga în ultima din suita celor optsprezece lecţii ţinute la Universitatea Bucureşti: „Viaţa publică este supusă unei îngrozitoare tiranii: tirania ziarului şi tirania manualului, – nu manualul pentru şcoală, ci pentru cetăţean. Asupra oricărui domeniu se găsesc oameni foarte dibaci care îţi rezumă, fără nici un fel de originalitate, orice cunoştinţe: istorice fără izvoare; fizică fără experienţă; chimie fără laborator; astronomie fără lunete. Îţi rezumă istoria literaturii fără literatură, istoria artei, făcută cu prezentarea unor clişee, care sînt, de obicei, aproape negre. Rezumă istoria literaturii pentru a te dispensa de a ceti literatură, a artei, pentru a nu merge la muzeu, dă manuale de fizică, pentru a nu merge într-o fabrică unde lucrează aparatele. Şi aceasta nu se face în formă brutală, ci în forma aceea periculoasă de infiltrare lentă.“

Considerată într-una dintre cele mai frumoase definiţii, drept „puterea fără putere“, presa are în jurnalismul de ştiinţă una din cărămizile cu care se poate construi o ramură specializată mai aproape de interesele fiecăruia dintre noi.
În final – un răspuns la întrebarea „ce este jurnalistul de ştiinţă?“ Jurnalistul de ştiinţă este un jurnalist de cultură ştiinţifică. Astfel denumirea de jurnalist cultural ar fi prea vagă pentru a scoate în evidenţă preocupările ştiinţifice. Rămîne ca viitorul să mai aducă şi stabilirea unui standard profesional pentru ziariştii care îl practică sau care intenţionează să trateze teme de ştiinţă în materialele lor.

Cătălin Mosoia este jurnalist de ştiinţă.

Un nod în imaginarul occidental al ilegalităţii marine jpeg
Gala International Project Management Association are loc la Brisbane, în Australia jpeg
Gala International Project Management Association are loc la Brisbane, în Australia
În "Oscarul" celor mai bune proiecte din lume, soluţia IT implementată la Autoritatea Naţională a Vămilor este favorită la categoria „Proiecte de dimensiuni medii”.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI) dezvoltat la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI) dezvoltat la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost selectat ca Finalist în competiţia celor mai bune proiecte internaţionale
Măgurele   centrul Europei în domeniul laserului jpeg
Măgurele - centrul Europei în domeniul laserului
ELI este în prezent cel mai important proiect de cercetare din domeniul laserilor din întreaga lume, care grupează 40 de instituţii de cercetare şi de învăţămînt superior din 13 state ale Uniunii Europene. Alături de cei trei piloni deja hotărîţi pentru desfăşurarea proiectului, cel mai important fiind cel din Bucureşti, pînă în 2012 urmează să fie decis şi un al patrulea, a cărui construcţie ar trebui să fie gata pînă în anul 2017.
Ce șanse pot avea Galileii de azi? jpeg
Ce șanse pot avea Galileii de azi?
Stimate domnule Galileo Galilei, cu părere de rău vă înştiinţăm că cererea dvs. de finanţare intitulată Propunere de realizare a unui aparat de privit la distanţă, mai scurt LUNETĂ, nu a putut fi aprobată de către Comisia de Cercetare – Dezvoltare – Inovare a Serenissimei Republici Veneţiene.
Zece întrebări la zece ani de la publicarea hărţii genomului uman jpeg
Zece întrebări la zece ani de la publicarea hărţii genomului uman
A trecut un deceniu de cînd presa din întreaga lume anunţa realizarea primei hărţi a genomului uman. La apariţia hărţii, ştirile vorbeau despre o descoperire epocală, care va schimba modul în care vom înţelege viaţa şi care îi va ajuta pe medici să găsească soluţii pînă acum negîndite, la învingerea oricăror boli. Am căutat răspunsuri la zece întrebări legate de înţelesul hărţii, a istoriei scrierii sale şi a ceea ce s-a întîmplat între timp, în dialog cu dr. Mihnea Boştină, de la Universitatea
Mici întrebări despre Marea Neagră jpeg
Mici întrebări despre Marea Neagră
Ce e cu algele astea care vin la mal? De unde or apărea? S-a îngustat plaja faţă de anul trecut sau doar mi se pare? Cît de poluată o fi apa mării? Şi – or mai fi peşti în Marea Neagră? Puţini sînt cei care nu şi-au pus – măcar o dată – cel puţin una dintre aceste întrebări atunci cînd au ajuns în vacanţă la mare. Cum pentru unii vacanţa mare a şi venit, cred că merită să vorbim puţin despre toate aceste fenomene şi despre cauzele lor.  Cît de sănătoasă  este Marea Neagră?
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Problemele Dunării - interviu cu dr. Gheorghe OAIE
Pentru a putea înţelege starea Mării Negre – cel puţin a părţii sale de vest – trebuie să privim întregul sistem, în a cărui componenţă intră şi Dunărea, şi Delta. Marea Neagră colectează apele Dunării, iar fluviul are în comun cu teritoriul României ultimii aproape 1100 de kilometri din lungimea sa. Cît de sănătoasă este Dunărea? Am stat de vorbă despre acest subiect cu dr. Gheorghe Oaie, director general al Institutului Naţional pentru Geologie şi Geoecologie Marină – GeoEcoMar.
Cum se face istoria ştiinţei la Cercul Polar jpeg
Cum se face istoria ştiinţei la Cercul Polar
Abia după ce am ajuns la Helsinki, am vizitat universitatea şi am ţinut primul seminar despre metoda experimentală a lui Francis Bacon, am înţeles că aventura încă n-a început cu adevărat şi că seminarul de la Cercul Polar chiar asta avea să fie. Seminarul a început de fapt pe aeroport, unde s-au adunat cei 20 de participanţi veniţi din Florida sau Pittsburg, de la Ghent sau St. Andrews, San Diego sau Amsterdam.
Internetul jpeg
Internetul
– ne-au spus că va aduce o nouă eră a libertăţii, a activismului politic şi a păcii perpetue. Au greşit –  În vremea cînd Internetul era tînăr, speranţele noastre erau mari. La fel ca în orice dragoste aflată la început, doream să credem că noul obiect al fascinaţiei noastre ar putea schimba lumea. Internetul a fost descris drept unealta supremă pentru încurajarea toleranţei, pentru distrugerea naţionalismului şi pentru transformarea planetei într-un mare sat global bine conectat.
Jurnalismul de știință jpeg
Jurnalismul de știință
Ce fac cei care nu vor să privească circul mediatic? Mai sînt oare în ţară? Eu cred că da. Putem auzi dovezile în fiecare zi, în mijloacele de transport, cînd oamenii îşi povestesc ce au văzut la Discovery sau la Animal Planet (chiar, de ce nu sînt prezentate audienţele acestor televiziuni specializate?), putem vedea succesul unor site-uri de Internet cu materiale de popularizare a ştiinţei.
Carl Sagan, Teleenciclopedia şi National Geographic jpeg
Carl Sagan, Teleenciclopedia şi National Geographic
Ce drum are jurnalismul de ştiinţă în perioada comunistă? Nu pot considera campaniile de îndoctrinare care arătau rolul ştiinţei sovietice la progresul omenirii drept exemple de jurnalism de ştiinţă. Mi se par mult mai degrabă drept materiale de propagandă şi, de aceea, locul lor nu este aici
Popularizarea ştiinţei pe Internet jpeg
Popularizarea ştiinţei pe Internet
Am creat atunci un portal dedicat fizicii particulelor, domeniul meu de studiu, acelaşi cu cel al celebrului accelerator de particule Large Hadron Collider de la Geneva.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Poveste cu un cercetător din Japonia
Era cîndva prin 2005. Aş vrea să îmi aduc aminte cum am intrat în contact, dar nu mai ştiu. Cert este că atunci, în 2005, cînd Dilema veche a făcut un număr despre exodul creierelor, a apărut primul interviu pe care l-a dat presei din România. Îl ţin minte pentru că a fost acel gen de întîlnire care te umple de energie, care te pune pe gînduri. În care simţi că ai dat peste o idee de bine şi îţi pare rău, în acelaşi timp, că nu poţi să faci mai mult pentru acea idee. Omul nostru locuia în străin

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.