Voluptatea urii

19 iunie 2018
E cool să postești jpeg

Trăiesc într-o țară măcinată de ură. O țară în care pare că nici măcar tinerii nu mai au idealuri, fiind deja atinși de microbul dușmăniei. Ne urîm vecinii, ne urîm politicienii, ne urîm noi între noi. Paradoxal, căci, deși sîntem o nație creștină (adică tolerantă!), avem, totuși, o paletă diversă de uri. Avem rasism, avem discriminare, avem invidie.

„Să lăsăm ipocrizia corectitudinii deoparte și s-o spunem pe-aia șleau: țiganii sînt hoți și nesimțiți și needucați” – cam așa încep toate acele discuții care îmi urcă brusc sîngele în tîmple și-mi întorc stomacul pe dos. Dacă încerci să legi un dialog cu deținătorii adevărului absolut, vei fi brusc ironizat, îngropat sub o tonă de etichete: dacă încerci să spui că generalizările sînt, pe cît de neadevărate, pe atît de nocive, ți se va trînti că ești activist, „iubitor” de țigani – țineți minte, nu-i așa, sintagma „nigger lover” – sau adept al acelei lumi luminoase, trendy și făcătoare de bine a corectitudinii politice.

Însă corectitudinea politică nu este defel un loc luminos. Are de-a face cu tenebrele din sufletul fiecăruia – drept care există și multe derapaje înlăuntrul ei. Totuși, lăsînd la o parte extremismele, corectitudinea politică înseamnă înțelegerea unui context, înseamnă acel „gîndește-te de două ori înainte să vorbești”, îmbrățișarea unui „big picture” care temperează, sau ar trebui s-o facă, propriile văicărelile, stereotipuri, și, nu în ultimul rînd, ura. Înseamnă consecința vorbelor care pot isca acțiuni violente.

De pildă, cînd ți se întîmplă să fii agresat, cauți o justificare. Dacă agresorul face parte dintr-un grup minoritar sau vulnerabil, te grăbești să numești grupul, și nu persoana. Ne aliniem unui trib care ne împărtășește pornirile discriminatorii, un trib unde căutăm înțelegere, alinare și, de ce nu, adepți. Vă sînt cunoscute: „Pensionarii au votat PSD-ul” sau „țiganii sînt hoți”? – pe același model se brodează sute de etichete care rănesc, provoacă și, la rîndul lor incită la ură. Căci ura naște ură.

Bineînțeles, cînd ai de-a face cu oameni care urăsc, este foarte greu să porți o discuție cu argumente.   Ura, precum o credință, trebuie să fie absolută. Dacă pătrunde și cea mai mică îndoială, ți se pot releva lucruri neplăcute despre tine. Ca de pildă: de ce urăsc? Ce mă face să fiu atît de vehement? Nu cumva încerc să-mi ascund, prin ură, anumite minusuri pe care eu le am? Propriile frustrări?

Rasismul, discriminarea înseamnă, fără doar și poate, ură. Iar în România există rasism. Vocal sau mai pitit, nu este, însă, niciodată, asumat. Căci nu dă bine la stima de sine să fii rasist. Să nu uităm însă că ura nu aduce nici un fel de schimbare. Din contră. Cînd te ancorezi te ură, nu navighezi pe o mare, ci stagnezi într-o băltoacă.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.