Tăriceanu pe pod

Se pare că revin vremurile în care începem să facem haz de necaz. Fiindcă necazul lui Tăriceanu de pe podul de la Agigea poate fi şi necazul nostru.

Dincolo de campania electorală şi de eventualele simpatii sau antipatii pe care le-a creat în ultima vreme cel ce aspiră la o nouă funcţie de premier, faza cu podul de la Agigea e poate una din cele mai penibile scene cu politicieni la care am asistat în ultima vreme.

Cel de-al doilea om în stat şi-a început discuţia cu jurnaliştii cu cîteva detalii tehnice legate de ingineria lucrărilor de pe plajă, cunoştinţe (pe) care, plin de competenţă, s-a arătat gata să le împărtăşească tinerilor lui ascultători.

Cînd a revenit însă la chestiunea concretă pentru care se adunaseră acolo, s-a dat de gol că, de fapt, nu ştia la ce inaugurare a venit, pe ce pod se afla şi de ce. A căzut de pe un piedestal pe care tocmai şi-l înălţase singur.

Dar descrierea mea în cuvinte e de prisos pentru aşa o comedie, imaginile se găsesc pe Internet. Dragoş Pătraru de la TVR s-a amuzat deja copios pe seama lor.

Sigur, se poate spune că e vorba de o simplă gafă. E totuşi una  monumentală, de tipul celei făcute de Adrian Severin care se arăta indignat că în apa de la robinet se găsesc doi atomi de hidrogen la doar unul de oxigen.

Episodul cu Tăriceanu ar fi fost  amuzant şi atît, dacă n-ar fi scos la iveală un fenomen mai răspîndit: superficialitatea cu care unii politicieni îşi îndeplinesc îndatoririle.

Şi altfel spus, ne-am lămurit încă o dată, dacă mai era nevoie, că la inaugurarea unui construcţii, nici cei care au proiectat-o sau au făcut-o şi  nici construcţia propriu-zisă (fie ea cît de importantă) nu contează, ci demnitarul care-o inaugurează.