Spune-mi ce-ţi doreşti
Cînd au copii mici, părinţii sînt sfătuiţi să nu le îndeplinească imediat dorinţele, ci să ofere un spaţiu temporar între cerinţă şi îndeplinirea acesteia - metodă benefică pentru crearea unor mecanisme adiacente fericirii - aşteptarea şi anticiparea. Este un lucru ştiut: cu cît îţi doreşti mai mult timp ceva, cu atît acel "ceva" va deveni mai valoros în ochii tăi şi-l vei preţui mai mult căci ideea de reuşită va trece deasupra conceptului material. Cînd oferi jucăria imediat, obiectul în sine îşi va pierde mult din importanţă, iar sentimentul de împlinire se va diminua.
De multe ori am văzut copii îngropaţi în jucării, jucării primite fără a fi dorite în mod real, obţinute în mod facil, doar pentru că acei copii şi-au tras părintele de haină şi au spus: "vreau păpuşa acum"; am văzut însă şi copii care aveau un singur ursuleţ de pluş, la care au visat luni în şir, pe care îl preţuiesc ca pe ceva îndelung dorit şi anticipat, şi pe care unii ajung să-l păstreze chiar şi în vremurile adulte - căci reprezintă, nu-i aşa, ceva deasupra planului material.
Ce înseamnă şi ce declanşează însă, la vîrstă adultă, anticiparea şi dorinţa?
Într-un articol pe huffingtonpost.com, "Anticipation: The Psychology of Waiting in Line", se vorbeşte despre efectele pe care anticiparea realizării unei dorinţe le are asupra psihicului, efecte studiate de către psihologul Thomas Gilovich (Cornell University).
Cînd este vorba despre un real "stat la coadă", fie că stai la un ghişeu, fie că aştepţi la telefon legătura cu operatorul televiziunii prin cablu, sentimentele sînt, fără îndoială, neplăcute şi angoasante. Ce se întîmplă însă cînd ne dorim un televizor nou cu ecran lat, plecarea într-o vacanţă exotică sau chiar împlinirea unei poveşti de amor?
Este, în aceste cazuri, anticiparea o experienţă pozitivă prin care ajungem să savurăm practic aşteptarea? "Este binecunoscut faptul că oamenii îşi găsesc de multe ori fericirea mai degrabă din experienţe fericite decît din cumpărarera lucrurilor. Cum diferă însă sentimentul de anticipare în ceea ce priveşte cele două surse de bunăstare? Să aştepţi o experienţă de viaţă este oare mai satisfăcător decît să aştepţi să-ţi cumperi ceva nou?"
Într-unul dintre sondajele studiului, voluntari, femei şi bărbaţi, au fost rugaţi să răspundă la chestionare privind satisfacţia pe care au simţit-o cînd şi-au cumpărat diverse lucruri noi, îndelung dorite, pe de o parte, sau cînd au ajuns la un concert demult visat.
Dacă anticiparea unei noi achiziţii era cotată drept pozitivă, dar implica şi stresuri (căutarea unui preţ cît mai bun, compararea mai multor produse din aceeaşi categorie, etc), aşteptarea unei experienţe de viaţă a fost notată de către voluntari ca fiind una total plăcută şi senină. Astfel cumpărarea unui televizor e plăcută, dar asociată şi cu o stare de nerăbdare, pe cînd anticiparea unei experienţe plăcute provoacă bucurie pură.
Ironia, conchide articolul, este că, deşi ne simţim mult mai bine plecînd într-o vacanţă exotică sau mergînd la un concert, preferăm să investim banii în lucruri materiale, pe motiv că "experienţele sînt efemere". Chiar dacă o săptămînă în Caraibe ne aduce mai multă fericire decît un mega televizor cu plasmă, televizorul rămîne constant în sufragerie, pe cînd călătoria rămîne doar în minte.
Dar, dacă un televizor nou declanşează în noi dorinţa, dar şi răsfăţul de copil: "vreau jucăria acum", psihic, anticiparea unei călătorii sau a unei trăiri emoţionale va fi savurată îndelung şi mai intens, ceea ce îi va dubla valoarea pozitivă.
