Spiritualitate de mahala

De fiecare dată, în jurul sărbătorilor religioase, mass media scoate din sertare aceleaşi clişee, ţese aceleaşi scenarii care pornesc pe firul unei false pioşenii şi a unei lacune educaţionale religioase, o lacună lărgită şi mai mult din dorinţa feluriţilor realizatori de a face "audienţă".

Există, într-adevăr, şi emisiuni profesioniste, realizate de către jurnalişti care îşi merită din plin titulatura, dar din păcate acestea nu sînt considerate a avea acelaşi ecou în inimile auditoriului mai însetat, pare-se, de a afla care sînt "ultimile tendinţe într-ale postului" sau cum, şi pe unde îşi mai petrec vedetele credinţele.

Pe acest portret al publicului consumator se iscă şi demenţa marketingului care, practic, a ajuns să facă reclamă la "post", oferind "un post delicios", în locul "calvarului alimentar", anulînd astfel din start ideea religioasă, de asceză a postului. Prin reclame absurde la tot felul de alimente "permise" se inoculează ideea că postul se rezumă doar la crăpelniţă - iar creştinul care se vrea creştin poate, la o adică, să şi ţină post, dar să se şi îmbuibe cu pateu vegetal si brinza tofu.

Astfel, pentru vedete, a proclama peste tot că ţin post a devenit un "musai". Se etalează o spiritualitate de mahala, iar starletele, care în restul timpului ţopăie, clămpăne, şi lucesc după cum le cîntă buzunarul, devin, brusc, cucernice, punîndu-şi pe taraba audienţei tot felul de trăiri, care mai de care mai lăuntrice.

Bunăoară, în Vinerea Mare, mi-a fost dat să văd o emisiune pe Antena 1, care, recunosc, m-a fascinat. Se numea "Patimile vedetelor pe drumul crucii" şi era un reportaj despre trei vedete ajunse la Ierusalim, pe Via Dolorosa. Perlele, pe care le-am auzit în acea emsiune, le-am pus în balanţă cu gravitatea cifrelor de audienţă. Pentru că acele perle născute dintr-o naivitate benignă, erau de fapt exploatate malign, dînd naştere unor false informaţii în mintea celor care, repet, fără un mic background educaţional, le vor putea lua drept bune.

Cei care se declară "atei" ar putea găsi în ele un bun combustibil pentru a-şi susţine detaşarea de credinţă şi religie, pe cînd cei care îşi doresc o apropiere de credinţă, vor avea din start o abordare falsă, subiectivă şi sentimentalistă.

În acest context, n-am putut să nu mă gîndesc, din nou, la controversa predării religiei în şcoli. Cînd prin mass media românească bîntuie atîtea părerisme, perle, şi informaţii pervertite privind religia şi credinţa, n-ar fi cumpătat ca şcoala să ofere o alternativă? Bineînţeles, doar dacă alternativa este valabilă, căci nu mă refer la îndoctrinări, ci la informaţii pure, nu la inocularea credinţei, ci la prezentarea religiei.

Poate că, dacă ar exista un minimum bagaj educaţional, vedetele de carton ar înceta să mai fie un exemplu pentru tinerii care, neavînd habar despre religie şi credinţă, adoptă mecanic o pseudo-spiritualitate, merg la Slujba de Înviere pentru că e cool, trimit, fix la 12 noaptea (ca de Revelion) sms-uri cu "Cristos a Înviat", la care răspund, uneori cu "mulţumesc" şi îşi croiesc momentele de spiritualitate după tiparele eronate inoculate de mass media.