Sîmbătă seara, la Corso

27 martie 2015
Re uniformizarea şcolară jpeg

Cînd e să fie prima zi de primvară, să mai fie şi sîmbătă, Bucureştiul poate fi plin de graţii. Soare, căldură, parcuri, gîze, plimbări prin cartiere vechi şi încă nedemolate, cafenele, ceainării, mici huzururi de vreme bună.

Şi, dacă la venirea serii, vremea continuă să se încăpăţîneze să rămînă frumoasă, mai simţi un ghes de a adăsta niţel prin "oraş". Şi vrei să mergi la film. Şi cum ai tot auzit, în stînga şi în dreapta, vorbindu-se despre filmul lui Radu Jude, "Aferim", scoţi mobilul şi cauţi rapid cinematografele unde rulează filmul. N-ai chef de Mall, vrei să rămîi în centru, aşa că ai de ales între Cinema Scala sau Cinema Corso. La amîndouă, Aferim rulează de la 19.30.

Te îndrepţi către Scala, căci eşti prin apropiere. Ajungi, intri, dar te opreşti contrariat: casa de bilete e închisă, înauntru e întuneric, deşi cinematograful pare deschis. Mai faci un pas timid, bagi un cap şi spui, jenat: "Nu vă supăraţi" - deşi nu vezi pe nimeni care ar putea să se supere. Apare o doamnă obosită, uşor iritată, vizibil înfrigurată. "Ce doriţi?" Chiar dacă o asemenea întrebare ţi se pare uşor nepotrivită (căci ce poţi dori într-un cinematograf?) spui că vrei un bilet la film. "N-aţi văzut? Am scris şi pe vitrină: Nu merge proiectorul!". Adică... nu merge? Repeţi ca prostul. Păi dacă nu merge, normal că nu merge.

Oftezi, e deja şi un sfert, iar Corso e departe. Cu toate astea, prima zi de primăvară nu se poate termina aşa. Şi te încăpăţînezi şi tragi o gonetă contra cronometru pînă la celălalt cinematograf. Ajungi la timp, chiar dacă transpirat şi cu respiraţia întretăiată.

La Corso, coadă. Deci merge proiectorul, îţi spui, în timp ce începi să te despoi, precum Baba Dochia. Cineva, pe care îl crezi şugubăţ, te vede că îţi scoţi geaca, fularul şi că rămîi doar într-un tricou subţire, cu mînecă scurtă şi îţi spune: "lasă-ţi haina pe tine, că nu ştii ce te-aşteaptă înauntru!" Zîmbeşti complezent.
Iei bilet şi intri, dar eşti uşor apostrofat de un domn în vîrstă, pe care nu l-ai văzut căci era pitit. Era domnul care "taie" biletul. În sală, o primă surpriză: proiectorul e "montat" pe un placaj susţinut de trei rînduri de scaune. Cele mai bune locuri, unde n-ai voie să stai, pentru că, din nou, apare domnul care taie bilete la intrare şi care pare omniprezent doar ca să te certe pe tine. "Las-o, nene" - spune şugubăţul din hol, "că e mai cald lîngă aparat!"

De data asta nu ţi se mai pare glumă. În sală e într-adevăr frig, chiar mai frig decît afară, căci se combină şi cu o uşoară umezeală jilavă. Îţi găseşti un loc, te aşezi şi îţi pui, preventiv, haina pe tine. Începe filmul, dar luminile întîrzie să se stingă. Cineva vociferează, domnul ursuz care manevrează proiectorul dă o replică usturătoare, ca să-l înveţe pe golan să mai comenteze, şi... nimic nu se întîmplă timp de 10 minute cît vezi filmul, stupefiat, pe lumină.

Unii se ridică şi pleacă enervaţi. Pierderea lor, căci imediat după, luminile se sting. Cum se întîmplă de multe ori în viaţă. Cu toate astea, continui să ţii ochii mijiţi: imaginea pare blurată. Vezi derulîndu-se fimul ca printr-o fotografie prăfuită de epocă. Dar te gîndeşti: poate aşa o fi vrut regizorul, să dea o tentă artistică şi te resemnezi, încercînd să înţelegi "metafora" din spatele neclarităţii imaginii.

Te concentrezi, mai abitir, pe sunet. Căci şi aici e o problemă. Înţelegi un cuvînt, altul ba. Iar asta sigur nu mai e găselniţă de regie. Başca, se face din ce în ce mai frig. Şi nu doar că e frig, dar la răstimpuri, bate şi cîte un damf de toaletă.

"Hai să ne mutăm" - auzi o voce feminină din spate. Replica morocănoasă a partenerului o simţi empatic: "Nu mă mişc de-aici nici mort, abia mi-am încălzit locul!".

Încerci, cu încăpăţînare să te uiţi la film. "Băi, da' chiar e frig"; "Ne îngheaţă creierii!"; "Nene, ne aduci şi nouă o pătură?" "Gura sau ieşiţi". Cu ochii mijiţi, cu nasul în fular, şi cu spatele nemişcat pe partea scaunului "deja încălzită" te uiţi cu îndîrjire la film.

Îndîrjirea se transformă în furie. E frig, atît de frig că simţi că îţi paralizează mintea. Începi să te uiţi ostentativ la ceas. Îi invidiezi pe cei care au mănuşi. Ce bine era dacă îţi puneai puloverul. Sau şuba de iarnă. Nu mai înţelegi nimic din film. Vrei doar să se termine, să ieşi. Afară e cu siguranţă mai cald. Visezi la un ceai cu rom. Visezi să-ţi fie cald. Nu mai vrei nimic altceva decît să te încălzeşti.

După aproape două ore calvarul din cinematograf ia sfîrşit. Ieşi îngheţat, te întrebi dacă mai ai nasul ataşat de faţă, căci nu-l mai simţi. Nu mai simţi nici degetele de la mînă. La ieşire, domnul de tăia bilete şi manevra proiectorul avea în braţe o plapumă. Te uiţi cu ură.

Ajungi, în foarte scurt timp, la o cafenea. Ceri automat ceva cald, orice, dar să fie adus repede şi cald. Şi rămîi mut, uşor tîmp şi fără idei, în timp ce te dezgheţi, lîngă calorifer. Îţi dai seama că n-ai înţeles nimic din film. Nu numai că n-ai văzut şi n-ai auzit, dar nici măcar nu mai aveai stare din cauza frigului din sală. Iar asta într-un cinematograf din centrul Bucureştiului, în 2015. Cu alte cuvinte, curat Aferim!

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.