Regulile jocului

19 iulie 2015
Cu ţopii la teatru jpeg

Am fost, acum cîteva luni, la "Omul cel bun din Seciuan", în regia lui Andrei Şerban. Despre reprezentaţie nu am competenţa să vorbesc decît din punctul de vedere al spectatorului, topit şi dezarmat total de frumuseţea acelui spectacol.

Ca reporter însă, nu m-am putut abţine să nu observ un anumit lucru, o stare recurentă de care mă tot lovesc, în diferite circumstanţe: la finalul piesei, unul dintre actorii ieşiţi la rampă, purta o pancartă pe care scria, cît se poate de clar: "Vă rugăm, nu aplaudaţi în picioare".

O regulă, ce e drept, demult uitată, a etichetei de spectacol, fie el de teatru, balet sau operă. În sălile de spectacol de la noi, iar aici generalizez în cunoştinţă de cauză, majoritatea spectactorilor se ridică automat în picioare, să aplaude finalul spectacolului, indiferent de calitatea sa. Or, acest lucru obligă pe toţi spectatorii să se ridice şi, metaforic, pune oprelişti unor aplauze entuziasmate în mod autentic.

Găselniţa de la finalulul spectacolului, cu pancarta educaţională m-a surprins în mod plăcut. Ce m-a surprins în mod neplăcut a fost totala ignorare a mesajului din partea publicului. Toţi spectatorii s-au ridicat în picioare, aplaudînd frenetic. Şi, de pomană actorul cu pancarta o tot agita, întorcînd-o şi pe partea cealaltă: "Deranjaţi spectatorul din spate". Părea că oamenii nici nu văd ceea ce scria, chiar în faţa lor şi continuau să aplaude, în picioare.

Iar aici intervine recurenţa despre care vorbeam.

La bancă, înaintea ghişeelor, există acea linie galbenă care demarchează distanţa de confidenţialitate dintre clientul aflat la ghişeu şi restul care aşteaptă la coadă. Şi nu doar o singură dată mi s-a întîmplat să stau cuminte în spatele liniei, iar alţii să mi se bage în faţă, lucru ce mă ducea de fiecare dată cu gîndul la Michael Douglas şi la "Falling Down".

În metrou, printre multele reguli există şi acel anunţ: "Nu vă sprijiniţi de uşi". Aiurea, căci uşile glisante ale trenurilor sînt în permanenţă sprijinite cu nonşalanţă - cînd un body guard a atras odată atenţia unui călător să nu mai stea cu spatele lipit de uşă, acesta a rînjit prosteşte dînd replica memorabilă: "lasă, dom'le, că mie nu mi se întîmplă nimic!".

Urcînd sau coborînd scările rulante se ştie că trebuie să stai pe partea dreaptă, pentru a lăsa un loc de acces în caz de blocare sau pentru călătorii mai grăbiţi. Bineînţeles, că rareori se întîmplă ca regula să fie urmată.

De la aruncatul pe jos, ţinutul cîinilor în lesă, botniţă pentru cîini, la regulile de circulaţie în trafic, în România pare că avem o reală voluptate a încălcării regulilor de orice natură ar fi acestea.

Cineva îmi spunea zilele trecute că pînă şi această meteahnă ni se trage din comunism, cînd orice încălcare a regulilor, oricît de minoră ar fi fost ea (precum să călătoreşti fără bilet) îţi dădea o stare lăuntrică de bine, de parcă ai fi înţepat niţel pielea groasă a sistemului. Bineînţeles că sistemul nici nu se sinchisea de aceste încercări jalnice de a enerva, dar personal aveai totuşi o satisfacţie.

Astăzi însă, cînd ne plîngem mai tot timpul că nu există bun simţ şi civilizaţie în România, continuăm să ignorăm sau, mai grav, să încălcăm cu bună ştiinţă şi cu o bucurie de mahala micile reguli de societate.

Bineînţeles, par chestiuni minore, iar cîrcotaşii ar putea spune că bunăstarea României nu stă în "închisul uşii de la intrare". Cu toate astea, cînd încalci regulile mici de bună purtare, nu faci altceva decît să propagi nişte cercuri concentrice, din ce în ce mai mari, care pot duce, pînă la urmă, la un joc pervertit, fără reguli, în care nimeni nu mai ştie ce trebuie să facă în continuare, transformîndu-se totul într-o debusolare totală şi haotică.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Politețe înainte de toate!
Îmi cer scuze doamnei căreia dl Iancu i s-a adresat nepoliticos pentru faptul că am publicat formula ireverențioasă.
Conversations jpg
Călătoria nu s-a desfășurat conform planului
Poți iubi mai mulți oameni în același timp?
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
A fi ortodox, astăzi
Un grup de credincioși a lansat lumii o declarație cu privire la cea mai dureroasă problemă care rănește azi sufletul ortodoxiei: invazia Rusiei asupra Ucrainei.
Eu cum pot să ajut? jpeg
Eu cum pot să ajut?
Frică. Negare. Furie. Neputință. Îngrijorare.
Trei întrebări și o sugestie pentru pacifiștii zilei jpeg
Trei întrebări și-o sugestie pentru pacifiștii zilei
Descurajarea sau chiar împiedicarea propriului guvern să apere țara cu forțe armate cînd aceasta este atacată militar este pacifism?
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin ortodoxă jpeg
Făcătorii de război – Scrisoare către frații mei în credință creștin-ortodoxă
Nu există nici un fel de dispută între oameni care să justifice uciderea semenului nostru, căci în orice ucidere de om ucidem ceva esențial din opera lui Dumnezeu.
România pitită de lîngă Ucraina eroică jpeg
România pitită de lîngă Ucraina eroică
România e în linia întîi a UE în fața nebunului sîngeros de la Kremlin, dar se comportă sub conducerea lui Iohannis ca și cum ar vrea să se tragă mai în spate.
Viețile netrăite jpeg
Poveștile de lîngă noi
Fiecare avion duce cu el atîtea istorii de viață cîte locuri are ocupate.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
COVID. Valul patru!
Am pus următorul gînd în colțul meu de rețea: „Fauci are dreptate cînd spune că, dacă vaccinările antivariolă și antipoliomielită ar fi fost însoțite de discuțiile nebunești de acum, aceste teribile boli n-ar fi fost astăzi eradicate. Recunosc, îmi e în continuare cu neputință să înțeleg atitudinile antivaccin...”
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
România analfabeților funcțional
Constatarea mea este că proporția de 44% analfabeți funcțional se verifică și în cazul adulților.
Viețile netrăite jpeg
Izolarea de după izolare
Poate că ochiul „izolatului”, ca și cel al străinului, vede mai mult și e mai cîrcotaș.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Filme în care am locuit
Am înțeles cît de adînc reacționăm la familiaritate.
Viețile netrăite jpeg
Slobod la gură. Și la minte
Doi prieteni vechi și deja bătrîni vorbesc despre New York, viață și lume, ca altădată păpușile din Muppets.
Viețile netrăite jpeg
Puterea televizorului
Nemulțumirile au săpat adînc și discursul apocaliptic de la tv le-a alimentat decenii la rînd.
Viețile netrăite jpeg
Viețile netrăite
Înăuntrul nostru sălășluiesc o multitudine de vieți neîncercate.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
În apărarea celor 12 milioane de tăcuți
Obiceiul de a-i vitupera civic pe cei care nu răspund convocării la urne este o barbarie odioasă.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Alegeri fără zvîc. Pariem?
Poate că și pandemia a făcut ca alegerile parlamentare din acest an să fie un eveniment mai degrabă șters.
O scrisoare deschisă    Spre cine? jpeg
O scrisoare deschisă... Spre cine?
În compoziţia credinţei de tip ÎPS Teodosie nu intră nici fir de grijă faţă de semenii care nu i se alătură.
Trump vs Biden – va recunoaște cineva? jpeg
Trump vs Biden – va recunoaște cineva?
Una dintre cele mai importante tradiții ale democrației americane este în pericol: recunoașterea înfrîngerii.
„Luați l acasă” jpeg
Oglinzi
Mie îmi rămîne agățat de creier cuvîntul „doamnă”, pe care el îl spune într-un fel apăsat și solemn.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
Cred că s-au săturat și ei...
Ruptura în societatea americană este atît de mare încît cele două triburi nici măcar asupra condamnării violențelor de stradă nu au mai căzut de acord.
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg
USL, un zombi care încă bîntuie
Lăsați USL în pace! E o amintire urîtă, o greșeală pe care foarte puțini au evitat-o.
„Luați l acasă” jpeg
Seinfeld Forever
Aș recomanda o cură de Seinfeld oricui simte că se ia prea în serios.
„Luați l acasă” jpeg
Să fii în gîndul cuiva
E greu de primit acest dar nesperat ca cineva să ne placă exact pentru ceea ce sîntem: cu eșecurile, fricile, nesiguranțele noastre.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.