Puterea
[...] În esență, pare un partid care, asemeni partidului comunist, simulează guvernarea, simulează preocuparea pentru interesul public, simulează respectarea statului de drept. Social-democrația pare o simplă etichetă, aleasă dintr-un motiv practic: avînd în vedere mentalitățile, structura socială și de proprietate din România anilor ’90, cu ajutorul ei au putut fi păcăliți cît mai mulți oameni. Nu este o social-democrație care-și propune să egalizeze șansele, să creeze dreptate socială, așa cum se întîmplă în alte părți. Nu solidaritatea e importantă, ci complicitatea.
E un sistem care tinde să mențină cît mai mulți oameni într-o veșnică dependență față de Putere, să conserve provincialismul, sărăcia și posibilitatea de manipulare a cît mai mulți oameni. Toate astea în scopul creării sau menținerii de privilegii pentru o oligarhie, tot așa cum comunismul a format și protejat privilegiile nemeritate ale nomenclaturii. E vorba de o guvernare în interesul unei clase plasate deasupra legii, dar la mîna conducătorilor. Bolșevicii au făcut asta și erau de două categorii mai mult sau mai puțin distincte: utopiști și bandiți cinici. Lenin, să zicem, era cu utopia (cît o fi crezut în ea), iar Stalin era cinicul pur, individul care, înainte de preluarea puterii din 1917, organiza jafuri la bănci și atacuri asupra unor transporturi de valori (vezi cartea scrisă despre el de istoricul Paul Johnson). Cînd a ajuns în fruntea statului a continuat să se poarte ca un bandit feroce.
S-a creat un sistem care a fost descris de mulți analiști, printre care și Helene Blank și Renata Lesnik în cartea lor intitulată Prădătorii de la Kremlin (1917-2009). Un sistem care a fost exportat și în țările ocupate de sovietici. Fără glumă, acolo par a fi rădăcinile a ceea ce vedem astăzi. Niște oameni care folosesc puterea pentru a-și satisface propriile interese. Niște cinici, maeștri ai simulării și ai propagandei. Nu înseamnă că obiceiul hoției de stat nu a fost preluat și pe la alte partide. Nu înseamnă că n-or fi și naivi sau chiar oameni foarte serioși în PSD. Nu înseamnă că unii și alții nu ar mai fi încercat să-l reformeze. Dar el recade mereu pe vechile făgașe, pentru că, așa cum a acționat în multe situații de a lungul vremii și mai ales zilele astea, acest partid creează impresia că obiectivul său primordial și de ansamblu a fost și a rămas acoperirea unor interese restrînse și nelegitime. [...]
Citiţi întregul articol în Dilema veche de joia aceasta.
Foto: adevarul.ro
